Tiberiu Stoian a pornit pe drumul antreprenoriatului în studenție, în camera de cămin. Acolo și-a amenajat un calculator și tehnoredacta licențe. Lăsase Craiova pentru Iași. Era anul 1996. A fost o ambiție de a le arăta părinților că se poate descurca singur, departe de casă. Atunci, Iașul li se părea o chestie aproape exotică. Părinții, profesori amândoi, au încercat să-l convingă să nu plece la Iași. Fără succes. Fire mai neastâmpărată, Tiberiu își dorea altceva. Voia să exploreze, să vadă și ce e dincolo de zona de confort, mai ales că ai lui i-au cam menajat pe ambii copii și mereu au căutat să nu-i forțeze să-și rezolve singuri treburile. În plus, era vorba de o distanță de aproape 700 de km. Ce ar fi putut să facă ei pentru copilul lor în cazul în care s-ar fi îmbolnăvit? Astfel, în realitate, descurajarea a fost mai degrabă o chestiune de protecție.

                               „România, din punctul meu de vedere, este de perspectivă, este în plină dezvoltare, este ‹‹țara tuturor posibilităților››. Și vrem să ne dezvoltăm în România și cu români.”, afirmă Tiberiu Stoian, omul care de 25 de ani își dedică priceperea, timpul și energia pentru creșterea companiei EXONIA, fondată pe când era student și visa să ajungă acolo unde puțini dintre noi au curaj să o facă.

 

                          „Spectacolul continuă!” e titlul pe care Tiberiu Stoian l-ar da propriei cărți, dacă ar fi să-și analizeze parcursul personal și profesional. Vede întreaga sa activitate ca pe un spectacol în care se bucură de fiecare moment. Puțini știu că vremea urâtă îi creează o stare de disconfort. Asta îl face să fie meteo dependent. Și și mai puțini știu că nu a avut dintotdeauna vorbele la el, ba chiar a fost mult timp o persoană timidă, introvertită. Spune că nu are frici și mulțumește tuturor celor care au fost în jurul său într-un anumit context și l-au ajutat, fie chiar și cu un gând pozitiv. Dacă ar avea o superputere, ar folosi-o pentru a vedea în viitor. Sau pentru a se întoarce în trecutul de acum câteva sute de ani, ca să schimbe istoria măcinată de-atât de multe conflicte declanșate din ambiții greșite.

„Prin 1985, părinții mi-au încredințat cartela de pâine. Aveam vreo opt ani. Cel mai mândru m-am simțit atunci! Să am responsabilitatea cartelei de pâine era o mare realizare. Conștientizasem acest lucru după ce părinții mi-au spus de multe ori că dacă pierd cartela, nu vom mai avea pâine, nu vom mai avea ce să mâncăm pentru că pâinea era raționalizată. Dacă nu aveai cartela, nu mai puteai lua pâine de la magazin. Și a-mi încredința acea cartelă și banii cu care să merg la magazin și să cumpăr singur pâine, acea chestie mi s-a părut extraordinară, era chestiune de încredere. Dar s-a întâmplat rar.”, își amintește Tiberiu Stoian. Cel mai probabil, spune el, acela a fost momentul în care și-a spus că atunci când va mai crește, va dori să vadă dacă poate să se descurce de unul singur. Oricât de mult i s-a spus că se hazardează și ar fi bine să se mai gândească, n-a ascultat și azi spune cu fermitate că nu îi pare rău că a făcut așa cum a vrut.

 

                                       Într-o Românie în care aproape că ți-e teamă să spui că îți merge bine, Tiberiu Stoian e atipic. A recunoscut public creșterea extraordinară pe care au avut-o afacerile lui chiar și în anii de pandemie. Nu se ferește să vorbească despre lucrurile bune din țara noastră și spune fără menajamente că, în unele privințe țara noastră este peste alte state europene mult mai dezvoltate. Pune pe seama trecutului comunist comportamentul de a ne sabota singuri, de a nu vedea partea plină a paharului. Atunci, în acei ani, nu dădea prea bine dacă voiai să fii mai bun ca altul. „Ba chiar riscai să intri în conflict dacă îți veneau idei care contraveneau ordinelor venite de sus, nu erai comod!”, explică Tiberiu Stoian. Dar crede că vom scăpa de mentalitatea moștenită. Cum? „Numai prin educație!”, adaugă cu convingere. Educație care are nevoie de investiții masive din partea Guvernului, dar și de o mai mare responsabilitate din partea profesorilor care trebuie în mod obligatoriu să livreze calitate. Și știe perfect ce spune când afirmă asta pentru că e fiu de profesori. Mama sa a condus mulți ani un liceu din localitate și a fost inspector școlar la Dolj. Amintirea mamei îi aduce instant lacrimi. Vorbește rar despre ea. Și îi e greu să vorbească despre ea. A pierdut-o imediat ce a terminat facultatea. Medicina nu era atât de avansată ca astăzi. Poate că le-a și ascuns faptul că era bolnavă doar pentru a nu-i îngrijora, mai ales că el și fratele său erau la începutul carierei, aveau resurse limitate.

„Mi-ar fi plăcut să își cunoască nepoții. Atât!”, îmi spune cu lacrimi în ochi atunci când îl întreb ce nu a reușit să-i spună mamei sale până în momentul în care ea a plecat la ceruri. Nu ar avea ceva în mod deosebit să-i spună, ci doar atât și-ar fi dorit, să-i cunoască pe cei trei nepoți.

                         Tiberiu Stoian e un om împlinit. Exonia e o afacere de succes și are o familie frumoasă. Pe Nadia, soția sa, a cunoscut-o în cadrul firmei. Timp de patru ani au fost doar colegi de serviciu. Doar că la un moment dat și-au dat seama că împărtășesc aceleași principii de viață și au făcut pasul unul spre celălalt. În glumă, mulți îi spun lui Tiberiu Stoian că el și-a ales soția din aproape două sute de candidaturi. După selecție și interviuri, Nadia a fost cea care se plia cel mai bine pe cerințele postului de director operațional pentru care aplicase. Azi au trei copii împreună, două fete și un băiat. Încearcă pe cât posibil să se bucure de ipostaza de părinți și să valorifice la maxim aceste momente care nu pot fi cumpărate. În rest, pentru toate celelalte există cardul, doar că Tiberiu Stoian spune că nu își folosește banii pe tot felul de lucruri inutile, care nu-i aduc nicio satisfacție. Nu caută validări materiale și nici să epateze prin astfel de bunuri, dar nici nu-i condamnă pe cei care văd împlinirea altfel decât el. Deși e unul dintre milionarii României, nu e deloc un tip excentric. Ba chiar e un tip discret. Singurul „moft” pe care și l-a făcut oricum destul de târziu, în urmă cu doar trei ani, e un Mustang decapotabil. A cumpărat mașina pentru sufletul lui, nu pentru ochii celor din jur. Și asta doar pentru că de mic a fost fascinat de mașinile decapotabile pe care le vedea pe abțibidurile gumei Turbo. Mai târziu, când în România a început să ruleze filmul Beverly Hills 90210, unul dintre personajele preferate, Brandon, conducea un Mustang. Așa că Tiberiu și-a zis că atunci când va avea bani și își va permite, vrea să conducă și el un Mustang. Asociază mașina aceasta cu un simbol american.

„Am achiziționat mașina la care visam din copilărie în momentul în care mi-am permis și mi-am zis că nu mă deranjează să fac această investiție care, la drept vorbind, e o investiție greșită. E greșită pentru că o mașină nu produce, banii sunt imobilizați. Dar în momentul în care te poți lipsi de banii aceia, poți face această aroganță, așa cum ar considera-o unii… Deși e mult spus aroganță. Depinde la ce nivel de venit ești. Iar dorința lor de a epata e primordială comparativ cu o investiție calculată, care ar putea să le genereze un venit recurent și i-ar putea face mai fericiți. Nu sunt eu în măsură să decid de unde își ia fiecare fericirea. Mă consider un om echilibrat și chiar inteligent tocmai pentru că nu fac astfel de investiții, de alegeri pentru alții. Mă consider un tip deștept, care mereu vrea să se înconjoare de tipi și mai deștepți. Evit să fac greșeli pe care chiar le consider flagrante.”

                                    Provocat să treacă prin anii copilăriei, își amintește că el era cel care îl atrăgea pe fratele său în tot felul de pozne. Era mai agitat, avea mai multă energie. Nu poate să uite momentul în care a rupt la propriu capul unei statuete extrem de elegantă și frumoasă, pe care mama sa o primise în dar. Se juca cu mingea și a lovit statueta. I-a lipit capul, cumva să nu se vadă. Nu mai știe cum l-a convins pe fratele său să nu spună nimic. Până într-o zi…

                                   Tiberiu Stoian îmi poveșteste că a făcut primii bani atunci când a cules bujorii din grădina bunicilor și a mers cu un braț plin de flori în fața unui restaurant din Craiova. Și-a cumpărat o bicicletă cu banii pe care i-a obținut. Răcea des, iar ai lui erau îngrijorați că se va îmbolnăvi pentru că va transpira pe bicicletă. Acesta era motivul pentru care nu au fost ei cei care să îi cumpere o bicicletă. Așa că Tiberiu i-a pus în fața faptului împlinit. Totuși, îmi spune că nu aceștia au fost primii bani… îi plăcea să facă schimburi. La școală, mereu schimba un bun al său cu al altui coleg. A avut spirit de negustor încă de când era un copil. Mai apoi, a început să vândă gume Turbo. Îi plăcea să colecționeze abțibildurile de la guma Turbo și și-a dat seama că poate face rost de bani și altfel. Și-a înrămat prima bancnotă de 5000 lei pe care a încasat-o în mod oficial pentru un serviciu prestat (azi, bancnota respectivă s-ar traduce în echivalentul a 5 lei). Vorbim de primii bani făcuți când avea toate formele juridice pe care legea le cerea. În camera de cămin în care a început povestea omului de afaceri nu a mai ajuns din vremea studenției, dar nu exclude posibilitatea de a merge să vadă cum mai arată. I-am stârnit nostalgii. Își imagineză că și-ar face multe poze în camera cu atât de multe amintiri. N-are momente în care să se gândească la trecut. Poate pentru că nu are regrete. Totuși, s-ar întoarce un pic în casa părinților, când era mic, dacă ar putea. Dar doar pentru puțin timp, căci „sunt mai curios să văd ce se întâmplă de acum înainte!”, afirmă Tiberiu Stoian.

„Nu aș putea renunța niciodată la orice are legătură cu familia mea. În afară de familie și prieteni, totu-i de vânzare. Așa cred. Mă consider un om de afaceri, m-am caracaterizat mult timp drept negustor. Eu cred că m-am născut negustor și mi-am dezvoltat în timp abilități în zona aceasta. Consider că la prețul corect mă pot lipsi de aproape orice, în afară de familie și prieteni.”

 

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro: Ce v-ați spus când ați făcut primul milion?

TIBERIU STOIAN: Că pot mai mult. (râde)

Când a început să vi se pară interesantă ideea de a fi antreprenor?

TIBERIU STOIAN: Perioada copilăriei mele a fost și în perioada post-decembristă, când lucrurile se schimbau pe repede-nainte. Vedeam tot felul de inițiative ale unor cetățeani care încercau să producă resurse financiare prin metode pe care azi le-am privi cu semne de întrebare. Să aduci șlapi din Turcia și să vinzi din portbagaj nu cred că e o activitate pe care aș aprecia-o foarte mult în ziua de azi. Dar la momentul respectiv era ceva wow. Mi se părea spectaculos că reușesc să câștige niște bani în forma aceasta și mă vedeam cumva oglindit. Îi vedeam ca pe niște modele, erau de apreciat. Apoi, în liceu, am făcut cunoștință cu disciplina Economie Politică. Mi s-a părut fascinant pentru că acolo am citit câteva aspecte de bază. Am constatat că există și literatură de specialitate. Am ajuns la concluzia că învățând din carte cum se fac afacerile, aș putea crește altfel comparativ cu alții care fac haotic. Cred că am continuat să fac lucrurile ca la carte. Încerc, asta nu înseamnă că și reușesc.

„Îmi doresc să fiu un perfecționist în ceea ce fac. Și am reușit să mă diferențiez comparativ cu alții care se străduiesc mai puțin.”

 

Să presupunem că îl aveți în față pe tânărul Tiberiu Stoian, proaspăt absolvent de liceu în Craiova. Suntem în anul 2023. Ce i-ați spune să facă?

TIBERIU STOIAN: Să citească mult. Să acumuleze cât mai multe informații din diferite medii. Cred că, absolvent fiind, aș fi ajuns deja la concluzia că mi-ar aduce un avantaj să am un bagaj de cunoștințe într-un domeniu care mi se pare interesant. I-aș spune să-și facă temele. Eu cred că mi-aș face temele.

Credeți în educație și puneți mare accent pe ideea de a citi… e o carte anume care v-a rămas în suflet sau pe care v-ați amintit-o mult timp?

TIBERIU STOIAN: Am citit mult în liceu. Am intrat în contact cu un autor mai puțin cunoscut la noi, Sven Hassel. De origine germană, relata printr-un umor distinct despre soldații nemți aflați pe frontul războiului. Mi s-a părut incredibilă adaptabilitatea lor la context. Chiar dacă erau pe front, au dezvoltat și un oarecare spirit antreprenorial. Am devorat la propriu întreaga colecție a acestui autor. Apoi, cu timpul, am început să citesc cărți de specialitate, de dezvoltare personală, de comunicare și de analiză a limbajului non-verbal. Am insistat să citesc autori care au avut și succes antreprenorial, nu doar autori de lucrări teoretice.

Ați citit multă literatură care să vă ajute să vă dezvoltați ca antreprenor. Autorii aceia v-au fost ca un mentor, mentor pe care nu l-ați avut în realitate. Totuși, pe cine ați vrea să cunoașteți, care e acea personalitate?

TIBERIU STOIAN: Unii dintre ei nu mai sunt. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc pe Dale Carnagie. Lucrarea „Secretele succesului” mi s-a părut fascinantă, mai ales că a fost scrisă în ani atât de îndepărtați. Apoi, Henry Ford a fost o personalitate extraordinară, a revoluționat totul. Napoleon Hill și Steve Jobs completează lista celor pe care mi-ar fi plăcut să îi întâlnesc. Poate îl voi întâlni pe Elon Musk, nu știu, dar mi-ar plăcea. Iar de la noi, am mai spus-o că îl apreciez mult pe Marius Ghenea. Ne-am cunoscut, ne-am întâlnit de multe ori. Și-a început activitatea antreprenorială tot în domeniul IT, dar a evoluat foarte mult. El este genul de mentor care vorbește și din experiență, vine cu exemple concrete, nu doar cu idei teoretice. E un model.

Am observat că sunt mulți antreprenori care vorbesc despre faptul că oricine poate fi antreprenor. Parcă nimeni nu mai vrea să fie angajat. Greșesc acești antreprenori care promovează excesiv și chiar lasă impresia că antreprenoriatul e pentru oricine?

TIBERIU STOIAN: Da, greșesc pentru că încearcă să inducă ideea că oricine poate fi antreprenor. Nu, nu oricine poate fi antreprenor. „Afacereza” e o profesie, nu un hobby. E un pachet destul de complex de skill-uri pe care trebuie să le ai și trebuie să ți le fi dezvoltat anterior, nu să le găsești pe bâjbâite. Antreprenoriatul este un cumul de informații care se asimilează și se asimilează cu școală. Eu chiar cred în educație. Nu cred că toată lumea poate fi antreprenor, mai ales cei care nu s-au antrenat pentru profesia asta. Din păcate, așa e, sunt mulți speakeri motivaționali sau chiar antreprenori care induc greșit ideea că oricine poate fi antreprenor. Teoretic, da, se poate. Dar ei uită să spună lucrul esențial, acela că oricine se pregătește pentru antreprenoriat poate să devină antreprenor. Apoi, ca să nu rămâi la nivel mediocru, trebuie să te pregătești în permanență.

Ce sfat le-ați da celor care cred că antreprenoriatul e pentru oricine?

TIBERIU STOIAN: În primul rând, trebuie să își găsească vocația în zona aceasta. Și după ce au ajuns la concluzia că asta le place și asta vor să facă, eu le-aș spune tocmai pe dos. Eu le spun să nu o facă. Sau să o facă, dar nu foarte repede. Eu i-aș sfătui ca într-o primă etapă să devină intraprenori, adică să se angajeze în niște companii de un anumit nivel. Asta pentru că la început se fac greșeli.

„La început, e de preferat să greșești pe banii altora. Pentru că în cazul în care greșești pe banii tăi, e foarte probabil să nu mai ai posibilitatea de a reîncepe. Și s-ar putea să ajungi și într-o depresie și să crezi că mințeau aceia care spuneau de succes în antreprenoriat. Nu, ei nu mințeau, dar au fost superficiali când ți-au indus ideea că antreprenoriatul este doar vârful iceberg-ului. E o chestiune mult mai complexă și e o parte invizibilă.”

 

Ceea ce spuneți s-ar traduce prin faptul că e nevoie de timp pentru a evolua corect, urcând treaptă cu treaptă. Nu contravine cumva cu acel crez pe care îl au mulți, cum că succesul vine peste noapte? E nevoie de răbdare pentru a avea succes, iar lecția răbdării nu prea o au mulți…

TIBERIU STOIAN: Succesul nu se datorează unei întâmplări. Nu poți avea succes peste noapte. În cazul meu, acel „peste noapte” înseamnă cel puțin 10 ani. Prin urmare, trebuie să fii pregătit pentru treaba asta. Și în măsura în care unii ți-au vândut ideea că e peste noapte, e fals. Și ar trebui să ajungi la concluzia că ai avut informații false. Antreprenoriatul e ca o scară cu mai multe trepte, dar mai sunt unii care încearcă să fenteze… Nu e rău să vrei. Numai că de la a vrea la a putea e distanță mare, pe care nu toți o percep într-o primă etapă. Dar după ce se vor confrunta cu realitatea, își vor da seama că afirmațiile erau eronate. Că interesul unui speaker era să îi vândă ceva, că au fost păcăliți. Așa ajungem la concluzia că avem două categorii: unii care își fac temele și iau treaptă cu treaptă și ceilalți care spun că în România nu se face nimic.

Nu cumva așa se ajunge la dezamăgire și la acea convingere că în România nu se poate? Nu cumva acest pesimism al unora a fost alimentat în mod greșit de iluzii nerealiste și așa s-a creat acel decalaj între cei care reușesc să vadă partea plină a paharului, cum sunteți și dumneavoastră, și cei care văd totul în culori întunecate?

TIBERIU STOIAN: În orice alt domeniu, dacă analizezi superficial, vei avea o surpriză neplăcută. Când suntem mici, toți spunem că vrem să fim medici. Numai că nu toți ajungem medici, de exemplu. Asta pentru că ulterior, pe măsură ce cresc și au mai multe informații, își dau seama că nu toți pot să ajungă medici. Și aici avem două categorii: unii care pun mâna pe carte și care mai devreme sau mai târziu vor avea succes. Dar procentul acesta este sub 10%, din păcate. Și sunt ceilalți de 90% care ajung ei la o concluzie falsă că aceia 10% sunt niște impostori sau au avut un context favorabil.

„Succesul poate fi programat, cu condiția să ai toate ingredientele ca să ai succes. E ca la cozonac. Dacă nu pui toate ingredientele, nu îți va ieși. E atât de simplu. Succesul nu este o întâmplare, nu e 6 din 49. Degeaba vrei să ai succes în antreprenoriat dacă tu nu știi antreprenoriatul. Dacă vrei să te apuci să faci ceva, întâi înțelege ce e acel ceva și cum se face corect, indiferent de domeniul de activitate. Iar antreprenoriatul nu este o excepție.”

Că tot ați menționat ideea de context favorabil… comparativ cu alte perioade care au urmat Revoluției, astăzi se mai poate începe o afacere cât de mică dacă nu ai nu știu ce sumă de bani?

TIBERIU STOIAN: Din păcate, abordarea e greșită. Și mulți dintre cei care își doresc să facă o afacere se gândesc prima dată la bani. Dar ei nu înțeleg că resursele financiare sunt ultimele pe o scară a procesului care duce către succesul unei inițiative antreprenoriale. Asta le spun multora dintre tineri. Și e logic. Primul pas e să identifici nevoia, să analizezi piața. Apoi, cauți să găsești soluția la nevoia identificată. Treci la testarea soluției. Și nu e nevoie de o mare de oameni când e vorba de testare. Pe un exemplu simplu, dacă vrei să faci covrigi cu nu știu ce gust, fă-i acasă, pune-ți prietenii să îi încerce, notează reacțiile. Așa observi dacă e ceea ce trebuie. Și abia apoi ajungi la bani, la capitalul de care ai nevoie pentru a începe. Iar acum, sunt programe instituționale care te ajută. Nu ai nevoie de mari sume la început. E bine să fii precaut, să crești treptat. Și așa arăți că se poate. Nu trebuie să plecăm pesimist. De multe ori nici nu trebuie să fie un concept nou. S-ar putea să rezolve o problemă pe care o rezolvă și alții, dar tu să o rezolvi un pic mai bine sau mai repede sau mai distractiv. Mulți compară cu anii 2000 și cred că atunci era mai ușor de implementat un concept de afaceri. Acum e mult mai simplu, nu atunci! Azi, marketingul se face mai ieftin ca niciodată. Atunci nu aveai decât audio-vizual și outdoor. Reclama costa enorm. Azi e diferit. Deci, soluții sunt.

„Am ajuns la concluzia că e profitabil să fii optimist! Nu m-am născut optimist, dar mi-am dat seama că a fi pesimist este o soluție păguboasă, un dezavantaj de care trebuie să scapi. În caz contrar, vei vea o multitudine de probleme. M-am autoeducat să văd partea plină a paharului, să fiu optimist. ”

Mi-ați spus că trebuie să împingem lucrurile înainte, să fim optimiști. Sunteți un om optimist, transmiteți entuziasm. Mulți antreprenori povestesc despre tot felul de încercări și provocări prin care au trecut de-a lungul anilor de antreprenoriat. Cum a fost în cazul dumneavoastră?

TIBERIU STOIAN: Cu siguranță, lucrurile nu merg întotdeauna în sus. Am avut perioade de stagnare, dar pe care mi le asum și în cea mai mare parte au ținut de motive externe. Iar o parte au legătură și cu nivelul de experiență pe care îl aveam la momentul respectiv. Însă, din fericire, nu mă pot lăuda – așa cum o fac unii speakeri motivaționali- că au avut șapte falimente până să aibă succes. Am înființat un număr relativ redus de firme și niciuna nu a înregistrat dificultăți financiare. Toate au evoluat într-un fel sau altul. Bineînțeles că nu m-am felicitat pentru momentele de stagnare, ci am căutat permanent un diagnostic. Am vrut să aflu care este motivul pentru care rezultatele sunt cele care sunt și ce e de făcut. M-am consultat cu echipa mea.

„Cred mult în echipa mea. Mă bazez pe oamenii mei. Și așa am găsit soluții întodeauna. Poate nu mereu a fost cea mai bună, dar am găsit soluția să mergem mai departe.”

Ați recunoscut că sunteți atent la oameni. La ce vă uitați prima dată la un om pe care îl aveți în față?

TIBERIU STOIAN: Poți să-ți faci rapid o impresie despre un interlocutor. Îmi atrage atenția dacă e îmbrăcat adecvat contextului în care ne întâlnim. Și sunt în categoria celor care chiar consideră că haina îl face pe om, contrar opiniei altora. Haina nu trebuie să fie neapărat scumpă, ci mai degrabă adaptată la context, vârstă și pasiunile persoanelor. Mă interesează modul în care schimbăm niște cuvinte. Astfel, pot să creionez o impresie, pot să intuiesc nivelul de educație al persoanei. Dar nu îmi propun neapărat să analizez, pur și simplu o fac natural. Îmi fac o opinie și încerc să fie cât mai corect, mai aproape de adevăr.

A-ți adapta ținuta la context e un mod interesant de a privi lucrurile. Sunteți adeptul stilului casual- elegant, într-o perioadă în care tot mai mulți antreprenori se prezintă în tricou și blugi…

TIBERIU STOIAN: Pot accepta o ținută nonconformistă în cazul unui artist, însă nu în cazul unui om de afaceri serios, care ar trebui să fie mai sobru. Totul depinde de context, că dacă sunt pe plajă, n-am nicio problemă să port bermude. Am auzit des o glumă referitoare la faptul că cei care poartă costum lucrează pentru cei care poartă tricou. Din respect pentru interlocutorii mei în primul rând, când sunt în exercitarea atribuțiilor de serviciu, trebuie să fiu îmbrăcat într-un mod prin care să inspir respect, dar în același timp să arăt că am o considerație pentru interlocutor. Ați observat bine, sunt adeptul stilului casual-elegant. Sunt și foarte confortabil așa cum sunt.

Căutați omenia inclusiv la angajații pe care îi aveți. S-a pierdut calitatea de a fi om în goana după material?

TIBERIU STOIAN: N-aș crede. Sunt unii pentru care da, partea materială este primordială. Dar sunt și alții care consideră că e important să avem un caracter care să reprezinte o garanție. A avea garanția că primesc o promisiune de la cineva care nu e neapărat legat de un contract cu penalități, consider că e ceva important. Genul acesta de relații ar trebui dezvoltat. Nu a dispărut omenia. Și pe vremuri erau persoane care aveau cuvânt, onoare și pentru care un anumit set de valori reprezenta ceva. Și sunt și acum.

Ați preluat de la părinți omenia pe care o căutați la alții. Ce altceva v-au insuflat părinții?

TIBERIU STOIAN: S-au străduit să ne educe în sensul de a avea coloană vertebrală, de a avea caracter. Profesori fiind, au urmărit să-și educe copiii ca la carte. Se gândeau la ce va spune lumea în cazul în care ei ar face greșeli în educația propriilor copii. Ei voiau să fie profesioniști și acasă, nu doar la catedră. Ne-au educat să avem cuvânt, în sensul că dacă ne-am dat cuvântul, nu e nevoie de vreun act, trebuie să îl ducem la îndeplinire. Mama avea o vorbă, ne spunea că preferă să se consume decât să ruginească. Se mândeau cu rezultatele noastre, am învățat bine. Acum nu știu dacă ne-a plăcut școala sau am fost nevoiți. Și mai e un sfat pe care mi l-au dat și care e nepotrivit în business, acela de a nu împrumuta bani. Ne-au spus să facem tot posibilul să nu avem datorii. Și dacă avem, să dăm banii înapoi oamenilor, că noi suntem oameni serioși. E de înțeles, îmi amintesc că ai mei făcuseră un împrumut la CAR cred, bani cu care au cumpărat covorul din sufragerie. Mult timp am stagnat pentru că am vrut să dezvolt pe forțe proprii, fără să fac împrumuturi.

V-ați gândit vreodată unde ați fi fost astăzi dacă nu ați fi ținut cont de sfatul primit?

TIBERIU STOIAN: Aș fi evoluat mult mai repede, aș fi avut o productivitate mult mai mare, care mi-ar fi permis să acopăr toate costurile anilor din momentul respectiv. Însă am fost relativ sceptic. Pe de altă parte, nu aveam o certitudine a contextului economic care să mă asigure sau să îmi dea încredere că va evolua într-o anumită direcție. Și acum sunt modificări majore, apar situații neprevăzute, crize, cicluri economice. Am considerat că domeniul în care eu am ales să mă dezvolt inițial- acela de de software și IT- era la început. N-am prevăzut evoluția. Nu genera marje serioase de profit. M-am gândit că e posibil să genereze scăderi și așa nu mi-aș fi permis să rambursez. Și se pare că am avut dreptate, căci în criza din 2007-2008, multe companii importante din domeniul IT au făcut implozie tocmai pentru că se supraîndatoraseră pentru a se dezvolta foarte mult. Aveau magazine peste tot în țară. Au lăsat tragedii în urmă. Eu nu am ajuns în situații atât de dificile pentru că nu am avut o apetență pentru risc atât de mare și mă felicit acum.

Asta s-a întâmplat în domeniul IT, dar cum au stat lucrurile în privința fabricării ambalajelor?

TIBERIU STOIAN: În investițiile pe care le-am dezvoltat în domeniul ambalajelor, niște linii tehnologice mai performante mi-ar fi permis să am o productivitate mult mai mare, care ar fi acoperit cu ușurință costurile de capital de la vremea aceea. Dar eu am considerat că prin economiile pe care le fac ca urmare a chivernisirii veniturilor, voi putea atinge acest obiectiv. Tehnologia pe care o foloseam nu era foarte performantă. Productivitatea era mică, marja de adaos scădea sau era destul de redusă. Ulterior am înțeles că e în regulă să căutăm o soluție de finanțare și ne permitem un anumit grad de îndatorare.

„Dacă în perioada 2005-2010 nu aș fi dormit confortabil dacă aș fi avut vreun credit, acum nu dorm confortabil dacă nu am un credit!”, le spune Tiberiu Stoian, mai în glumă- mai în serios, celor care vin să îl asculte în conferințele la care e invitat să participe.

Am reținut ce v-au insuflat părinții, dar ce ați vrea să preia copiii voștri de la Tiberiu și Nadia Stoian?

TIBERIU STOIAN: Ne străduim să îi formăm cu un caracter frumos, să fie oameni. Consider că e primordial caracterul unui om și abia apoi ceea ce știe să facă, informațiile. Nu am certitudinea că vor urma să dezvolte conceptul de business pe care l-am creat eu. Indiferent de domeniul de activitate, important e sa fii bine cu tine și să nu îți fie rușine cu ceea ce faci. Îi învățăm să pescuiască, nu să le lăsăm peștele la frigider pe termen lung. E natural să nu mai fie lângă noi la un moment dat.. Mă voi strădui să îi înarmez cu niște abilități pe care le consider necesare astfel încât să îi ajute să evolueze. Să fie flexibili și adaptabili la contextul care va fi peste ceva timp, că nu pot să anticipez de pe acum ce va fi peste 30 de ani. Dar dacă vor fi niște adulți care se vor adapta la contextul acela de atunci, ai mei trebuie să fie în acel procent care se adaptează, sunt flexibili, găsesc soluții și încearcă să facă performanță.

Când s-a întâmplat ca părinții să vă recunoască meritele? Nu să vă spună că au greșit atunci când au insistat să nu plecați la facultate în Iași, ci să vă felicite, să fie mândri?

TIBERIU STOIAN: I-am văzut mândri la anumite intervale de timp. Din păcate, mama a stat puțin printre noi. Tatăl meu este încântat și mi-a spus-o în repetate rânduri, dar nu o verbalizează des. Zona comunicațională nu a fost punctul lui forte niciodată. Dar am perceput mesajul că e mândru de realizările avute. Când am înregistrat perioadele de stagnare, nu i le-am transmis. Nu am vrut să îl fac să își facă griji. Și astfel, din punctul lui de vedere, totul a funcționat doar în sus. E încântat când vede că avem rezultate, că suntem pe picioarele noastre. Și cred că are și o relaxare în acest sens.

„Orice părinte își face griji pentru copilul său. Sunt convins că tatăl meu are încredere că eu sunt dintre cei rezilienți, care se pot adapta aproape la orice situație, în orice context. Chiar dacă nu a verbalizat-o cu subiect și predicat și în multe fraze, îmi dă de înțeles că e mândru de realizările mele. Nu am nevoie neapărat să își ceară scuze că m-a descurajat atunci și mi-a dat o sugestie nepotrivită în acest context. Și nici nu cred că ar trebui să facă vreodată treaba asta. Am înțeles chiar și la momentul respectiv că, profesor fiind, din perspectiva lui și la data la care nu avea nicio informație despre mediul de afaceri. Așa a crezut el, că acela e sfatul potrivit pe care mi-l poate da. Și a demonstrat atunci că îi pasă. Și atunci, dar și după.”

 

                             Când a trebuit să aleagă numele companiei, Tiberiu Stoian și-a dorit un nume ușor de pronunțat în orice limbă, să fie ușor de recunoscut și memorat și care să nu îți dea de înțeles din prima ce domeniu de activitate are. Visa la o companie globală. Nu folosește cuvinte mari când afirmă asta, întrucât parcursul Exonia în direcția aceasta se îndreaptă. E drept, nu peste noapte, ci la o distanță de 25 de ani de muncă permanentă și ambiția de a fi mereu cu un pas înainte. A pus pe o hârtie mai multe denumiri și le-a testat într-un grup de prieteni. Exonia a fost denumirea cea mai reținută. Și Exonia a rămas. „E un nume inventat”, spune Tiberiu Stoian. Un nume care scrie istorie, îmi permit să completez eu. În prezent, concentrarea deplină e pe creșterea capacității de producție cu 300%, lucru care va crea și câteva zeci de noi locuri de muncă. Dorința e ca Exonia să crească aici, în România, chiar dacă Tiberiu Stoian nu a abandonat ideea pe care a primit-o în urmă cu ceva timp de la unul dintre clienții săi din SUA, de a deschide o fabrică și în afara țării. În plus, odată cu participarea la emisiunea Imperiul Leilor, oportunitățile s-au extins. Chiar dacă nu s-a concretizat o investiție directă a leilor doar pentru că au căzut de comun acord că nu era momentul potrivit pentru un acționariat , Exonia a devenit principalul furnizor de ambalaje pentru Mobexpert și City Grill. Numai că Exonia a primit solicitări de acționariat și de la alți investitori, așa că intenția lui Tiberiu Stoian este să reia acest demers în viitorul apropiat, anul viitor.

„Orice nominalizare într-un top, indiferent de natura lui, reprezintă o recunoaștere a unor merite. În cazul nostru, nominalizarea în cadrul competiției ‹Made in Romania› reprezintă o recunoaștere a evoluției din punct de vedere financiar, a indicatorilor, dar și o perspectivă deosebită de dezvoltare a companiei pe termen mediu și lung. Bursa de Valori București vede în competiție și posibilitatea de a lista la bursă companiile atrase. Cochetăm cu ideea de a deveni o companie publică pentru că avem multe proiecte investiționale pe care trebuie să le susținem cu sume destul de consistente. Și deși rezultatele noastre financiare ne permit să avem un cash flow de invidiat chiar, nu e suficient pentru nivelul investițional pe care ni l-am propus. Asta și pentru că domeniul ambalajelor sustenabile este unul care se dezvoltă, în plin avânt, susținut și de legislația în vigoare care tinde să descurajeze consumul de ambalaje din plastic. Dar pentru a putea face asta trebuie să existe alternative, iar produsele noastre sunt 100% ecologice, biodegradabile, reciclabile. Și toate aceste aspecte susțin caracterul sustenabil al produselor pe care noi le fabricăm. În concluzie, face sens să ne dezvoltăm noi în domeniul acesta. Dar face sens și pentru alți investitori.”, explică Tiberiu Stoian, în încheierea discuției noastre, făcând referire la competiția „Made in Romania” a BVB, la care Exonia a fost nominalizată.

sursa foto: arhivă personală