Pe cât de firavă pare prin alură, cu atât mai mult te surprinde forța cu care de 18 ani se dedică oamenilor care cred în puterea educației și investesc timp și resurse pentru a deveni cea mai bună versiune a lor. Antonela Sofronia, managerul care se visa împărăteasă în vremea copilăriei, surprinde: doctor în economie, formator, om de televiziune și, de puțin timp, speaker și imaginea unei clinici de optică medicală, soție, mamă a doi copii și, din septembrie, femeiamoderna.ro sunt doar câteva dintre „profesiile” cu care se prezintă.
Răspunde jovial că a învățat să aibă timp liber pentru că știe cum să prioritizeze, fiind extrem de organizată, astfel încât să fie acolo la activitățile extrașcolare pe care copiii le au. De altfel, e un mod prin care compensează imposibilitatea de a petrece suficient timp cu ei în fiecare zi. Nu e genul de părinte panicat, n-a urmat niciun curs de parenting și oricum crede că pregătit ești de-abia la al doilea copil. Nu își răsfață copiii mai mult decât e cazul, iar motivația rezidă în faptul că nu-i vrea niște adulți frustrați, obișnuiți că totul li se cuvine fără niciun minim de efort. Așa îi ajute să evolueze. Vrea să le fie un model bun, să-i învețe să fie ei înșiși, nu să o copieze, să preia verticalitatea și seriozitatea care o caracterizează.
„Eu sunt pro educație. De la părinți am învățat ‹‹dragostea de carte››, mereu mi-au spus că trebuie să învăț dacă vreau să devin cineva. Am ajuns la cel mai înalt nivel cu educația, am făcut doctoratul, mi-a plăcut să învăț, iar inclusiv activitatea mea de pregătire continuă este pro educație. Nu am să pot spune niciodată ‹‹fii repetent pentru că ai aceeași șansă cu un om educat››. Șansa depinde și de educație… s-ar putea ca faculatea să nu te facă mai deștept, dar, cu siguranță, te cizelează. Întâlnești alți oameni, alte oportunităti, iar o diplomă îți deschide alte orizonturi. Îmi amintesc cuvintele unui coleg de vreo 50 de ani de la doctorat… era la al doilea doctorat, ceva neobișnuit, mai ales că pe primul îl făcuse în domeniul artistic, iar pe cel de-al doilea, în cel economic: ‹‹măi, copii, învățați și terminați doctoratul că o să vă schimbe viața.››. Nu mi s-a schimbat viața a doua zi, dar ulterior, această forță de pregătire și diploma mi-au adus multe alte colaborări pe care, de altfel, nu mi le-aș fi închipuit că le-aș fi putut avea. Nu doar mie, ci și colegilor.”, mărturisește Antonela Sofronia, antreprenorul care a investit în educație și formare profesională, componente pe care a mizat în ideea de „a face bani”.
Antonela spune convinsă că da, e împlinită, dar împlinirea o cunoaște după 18 ani de muncă în care s-a dedicat pe deplin afacerii în care s-a lansat într-o perioadă în care cursurile de perfecționare erau de-abia la început. De fapt, ideea i-a venit după ce a predat timp de cinci ani cursul de contabilitate asistată pe calculator, la Camera de Comerț Iași, curs pe care încă îl mai predă chiar și acum.
Economist fiind, a riscat, chiar dacă ne-am putea gândi că lucrând mereu cu cifrele, calculele au fost la o precizie aproape perfectă… dar mare mi-a fost uimirea să aflu că în vreme de criză, atunci când firme cu istoric se închideau, Antonela și soțul ei au decis să se extindă în alte orașe, un act inconștient pe moment, care le-a dublat cifra de afaceri. Ce a învățat încă de atunci și i s-a confrmat în momenul în care a fost nevoită să facă cercetare pe domeniul analizei financiare din domeniul privat? Că în România, proiecțiile pe 3-5 ani, solicitate atât de către bănci, cât și de instituțiile care alocă fonduri europene, sunt utopice. Cu alte cuvinte, există șansa ca acele creșteri previzionate să fie posibile, dar rareori se întâmplă să fie posibile respectând pe îndelete planul, mai ales într-o piață dinamică.
„Acel curs pe care l-am predat timp de cinci ani m-a făcut să văd ritmicitatea, modul de lucru, dar și faptul că publicul avea nevoie de altceva. Decizia cu deschiderea firmei a venit într-un moment în care voiam o schimbare. Cred că așa se întâmplă la majoritatea celor care nu mai vor să depindă de alții. Într-adevăr, a fost o asumare a riscului, dar una conștientă. Făcusem calcule cam cât s-ar putea câștiga și pe termen scurt, și pe termen lung din asta. În primele două luni, rezultatele nu au fost pe măsura calculelor, dar au venit pe urmă. Când noi am deschis firma, în 2007, făceam de toate, de la munca de secretariat, la predarea efectivă, de la pus pliante în poștă până la contabilitate sau gestionarea site-ului pe care îl aveam.”
Hotărâtă dintotdeauna, până în clasa a XI-a, Antonela Sofronia era convinsă, după cum își dorea și mama sa, că va fi medic. Totuși, „profesia de medic este una nobilă, dar mereu lucrezi cu oameni necăjiți, nimeni nu merge la medic de bine. Mi-am dat seama că nu așa vreau să arate viața mea profesională, adică eu vreau să lucrez cu oameni veseli, cu bani, cu oameni care vor să se dezvolte, să progreseze în toate domeniile. Vreau să lucrez cu oameni care vin la mine de plăcere, nu de nevoie, care vor să învețe ceva!”. Așa că s-a decis să dea admitere la Științe Economice, însă după ce a devenit economist, firea sa creativă, mereu în căutare de provocări și de ideea de a fi printre oameni, a făcut-o să se orienteze înspre direcția cursurilor de formare profesională. Și de atunci… peste 5000 de cursanți i-au acordat încredere. Cu unii a rămas prietenă, cu alții a dezvoltat colaborări.
Dacă s-ar putea metamorfoza într-un animal, ar alege să fie panteră pentru personalitatea fascinantă pe care o are prin faptul că e independentă, ageră, voluntară și prezentă în toate. Nu regretă nici măcar greșelile, iar înțelepciunea de azi ar folosi-o să facă totul la fel, doar că mai repede. În poșeta de zi cu zi găsim de toate, de la acte contabile până la portfard sau chiar mască de față, iar momentul său de liniște înseamnă să fie singură, pe o bancă în parc, ea cu gândurile ei. Și nu, dacă mașina timpului ar exista, n-ar da timpul înapoi, ci în viitor- „Îmi place momentul prezentului, vreau să mă bucur de tot ce am în jur, dar mi-am proiectat viitorul.”.Ah, și (sâc), am prins-o pe picior greșit când am întrebat-o de gătit… În hohote de râs, mi-a zis că putem sări peste această întrebare- „Nu sunt un as într-ale bucătăriei. Dacă e o calitate care îmi lipsește, aceasta e!”.
„Oamenii nu sunt pe deplin fericiți pentru că nu conștientizează ceea ce au. Fericirea pe care o dorim o umbrește e cea pe care o avem și nu suntem învățați să ne bucurăm de ceea ce avem și mereu vrem altceva.”, își justifică Antonela Sofronia răspunsul atunci când o întreb de ce nu suntem pe deplin fericiți.
Am vorbit despre cât de nedreptățită s-a simțit în momentul în care presa locală a scris lucruri mai puțin plăcute și i-a atacat afacerea, însă a înțeles, de-abia după ce a intra în presă, că fiecare prezintă varianta proprie a poveștii, așa că nu s-a mai lăsat afectată în alte circumstanțe asemănătoare. Nu se lasă intimidată nici de „gura lumii” care nu o afectează deloc pentru că și-a dat seama că invidia e mare și mereu va fi mai simplu să-ți dai cu părerea despre ce ar trebui să facă alții, chiar dacă recunoaște că „pe un ton neutru, toți spunem ‹‹ia, uite, ce face X…››”, dar există unii care-și fac un obicei din a se lansa în fel și fel de zvonuri care nu-i privesc, la urma urmei.”.
„Dacă aș pierde totul, m-aș baza tot pe mine, eu reprezint valoarea pentru că eu am creat-o!”
Alexandra Gugiuman, InSociety: Într-un business bazat pe dezvoltarea competențelor, după întreaga experiență, cum arată profilul unui trainer bun sau ce-i diferențiază pe traineri între ei?
Antonela Sofronia: Capacitatea de comunicare îi diferențiază, dincolo de profesionalismul pe care-l dobândești în timp. Trebuie să știi să transmiți informațiile pe înțelesul tuturor. Trebuie să fii un bun pedagog pentru a fi un trainer bun.
Ce caută cursanții și cum a evoluat domeniul în tot acest timp?
Antonela Sofronia: La cum evoluează tehnologia din toate domeniile, dacă nu investești în dezvoltarea competențelor, în 2-3 ani ești depășit. Important e să știi să faci ceva după aceste cursuri. Dar trebuie știut faptul că diploma nu-ți garantează succesul, așa cum nici diploma de licență nu-ți garantează că știi să faci ceva dacă nu-ți dai interesul. Diploma atestă faptul că ai parcurs procesul de formare, nu că ți l-ai și însușit. Apoi, sunt domenii în care ai nevoie de o certificare pentru a-ți dovedi abilitățile pe care susții că le ai. Cu alte cuvinte, degeaba știi să faci dacă nu poți dovedi.
În contextul prezentului, ce le-ai transmite tinerilor?
Antonela Sofronia: Să fie realiști, mai ales că ei visează mult. Ei se văd perfect adaptați lumii în care trăiesc și, din păcate, așteaptă să li se ofere înainte de a oferi. Problema e că nu prea știu ce își doresc. În momentul în care știi ce vrei, știi și cum. Tinerii își doresc bani, călătorii, dar nu știu cum. Vor totul într-un mod foarte facil. Sunt prea puțini dispuși să muncească sau să muncească pe bani puțini și să aibă răbdare. Mulți vor să ajungă șefi. Dacă îi intrebi, cred că 9 din 10 vor să devină șefi undeva, vor să promoveze… păi, pentru a fi un șef competent trebuie să știi ce să le ceri celor de sub tine, ierarhic vorbind, iar lucrul acesta nu îl înveți teoretic, ci trecând prin toate etapele. Spunea cineva că nu există lift pentru a atinge succesul, trebuie să o iei pe scări. Chiar cred acest lucru.
Ce își doresc oamenii: dezvoltare personală sau dezvoltare antreprenorială?
Antonela Sofronia: Cred că dezvoltare antreprenorială, dar se pornește greșit de la ideea că nu ai să mai ai șef și că vei face ce vrei. Poate după vreo 10 ani poți ajunge în acest punct, iar exemplele care ni se livrează pe piață sunt ale unor antreprenori are au trecut de aceste faze de început și își permit acest timp liber cum mi-l permit și eu. Doar că la început, chiar nu aveam timp. Cei care prezintă antreprenoriatul uită să spună cum ajungi la acest nivel, care e drumul până acolo. Până acolo, ești cel mai bun angajat al tău!
Și dacă tot veni vorba, care ar fi calitățile de care avem nevoie pentru a fi un bun antreprenor?
Antonela Sofronia: Antreprenoriatul necesită talent, fler financiar și flerul de a fructifica oportuniățile. Nimeni nu ți le poate da, le ai sau nu. Aici se face, de fapt, diferența.
„Antreprenor trebuie să devii într-un domeniu pe care îl cunoști, dacă nu, faci gafe care te duc la faliment… Nu trebuie să faci ceva doar pentru că vezi că altcineva a reușit. Sunt domenii în care nu ai experiență și nu le înțelegi. Ar trebui să lucrezi în domenii în care nu știi, dar și atunci ai spune că ai mai învățat ceva, nu că știi. Afacerile care au stat pe linia de plutire ani de zile au două ingrediente principale: vocație și experiență.”
Ai făcut greșeli în tot acest timp și dacă da, cum și cine te-a ajutat să depășești aceste momente?
Antonela Sofronia: Oh, sigur că au existat! Am învățat că orgoliul face rău la buzunar, nu mai sunt atât de radicală. Am învățat că oamenii pot avea opinii diferite și am devenit tolerantă, aceasta a fost provocarea. Am învățat să gestionez conflictele, m-am cizelat. Alături mi-a fost soțul, întotdeauna. De fapt, noi am făcut totul împreună- firmă, doctoratul l-am făcut în același timp, totul. Au fost multe momente de „nu mai pot”, dar atunci îmi aminteam cum era viața noastră înainte de a avea firma și motivul pentru care am ajuns unde am ajuns: am vrut altceva!
Ai călătorit mult, ai luat contact cu societățile și mentalitățile de acolo. Ai remarcat același grad de invidie la ei ca la noi sau că dincolo de granițe, viața e altfel?
Antonela Sofronia: Comparația ne este indusă încă din copilărie, dar generată și de modul nostru de a fi. Sentimentele precum invidia, acele stări universale, există peste tot, doar că la ei sunt un pic mai cizelate, iar la noi sunt într-o formă mai brută. Am ajuns la concluzia că nu suntem nici mai deștepti, nici mai slabi decât alții, suntem în rând cu lumea, dacă aș putea spune așa. Fiecare societate are specimenele sale. Doar în mintea noastră ne spunem că alții sunt mai buni decât noi. Ne dăm a doua șansă în locurile în care mergem, vedem abilitățile și capacitatea noastră de a face unele lucruri. Românii sunt doriți oriunde și fac performanță. Am ajuns și în SUA și mi-am dat seama că cei care nu au rezultate foarte bune la școală ar face față acolo cu mult mai mare succes. Noi ar trebui să avem mai multă încredere în capacitatea noastră de a face lucruri.
Știu că ai citit cărți motivaționale, dar nu ai un speaker pe care să-l urmărești cu constanță. Totuși, îmi amintesc că în perioada bacalaureatului, au fost business-uri care i-au recompensat pe zeciști, însă au fost ‹mentori› care au ieșit public cu o idee de genul că îi premiază pe cei de 7-8, că un 10 la bacalaureat nu înseamnă că vei avea succes în business și viață… cum ți se pare un astfel de mesaj?
Antonela Sofronia: Nu ne naștem și nu avem aceeași viață, nu suntem la fel, chiar nu cred în egalitatea de șanse, dacă tot e la modă… nu, chiar nu suntem la fel și nu vom fi niciodată. Iar chestiunile pe care le propagă acești speakeri motivaționali nu se aplică la noi, sunt programe străine care nu se aplică pe legislația și tipul nostru de societate. Astfel de discursuri prind la cei aflați la început de drum, care nu știu ce este antreprenoriatul. Școala te diferențiază, de aceea sunt pro diferențiere pe posturi, salarizare etc. Un mesaj de genul nu face deloc bine pe viitor.
Dacă tot menționam de speakeri, ai trăit o astfel de experiență în acest an. Cum a fost și ce sentimente te-au încercat?
Antonela Sofronia: Da, în ianuarie, și mi s-a transmis că am fost cea mi autentică dintre cele care au urcat pe scenă. De fapt, autenticitatea ne lipsește, din păcate. Dacă te identifici cu un personaj, cauți să-l imiți și nu e deloc în regulă. Mi-am dat seama că pot inspira alte persoane, mai ales că am un background generos în spate, o experiență de 18 ani. Am văzut mulți speakeri cu un discurs frumos, dar care nu vorbesc din propria experiență, ceea ce nu e în regulă. Iar pe www.femeiamoderna.ro chiar voi scrie sfaturi pe segmentul de business, dar sfaturi bazate pe ceea ce se întâmplă în România, care se aplică la noi. Și dacă tot am menționat de www.femeiamoderna.ro, spun că acolo vor mai fi sfaturi de beauty, de dezvoltare personală, dar fără citate motivaționale, și sfaturile unui psiholog.
Ce vor oamenii să audă?
Antonela Sofronia: Că ai aceleași temeri ca ei, că nu sunt singuri. Așa prind curaj. Există teama de a fi judecat, teama care te impiedică să iei anumite decizii, să spui ceea ce vrei, să zici ce gândești. În momentul în care auzi că mai sunt și alții ca tine, simți că faci parte dintr-un grup, al celor care au aceleași temeri. Oricum, e foarte bine să iei informația, dar să o treci prin propriul filtru.
Povestea cu televiziunea, cum a început? La debut, cine a fost primul invitat?
Antonela Sofronia: Totul a început printr-un concurs de împrejurări. I-am fost recomandată doamnei Lia Anton, managerul Iași TV Life, post de televiziune cu care am colaborat trei ani. Ea m-a descoperit, dacă pot spune astfel. De un an și jumătate sunt la Infinit TV și-i mulțumesc pentru încredere doamnei Oana Scripcă, managerul postului. Emisiunea mea e cu și despre business, dar din perspectivă pozitivă. Am debutat avându-l în platou, ca prim invitat, dacă nu mă înșel, pe primarul comunei Prisăcani, discutam despre proiectele europene pe care le dezvolta în comunitate.
Dacă ar fi să îți dorești să întâlnești o persoană, cine ar fi?
Antonela Sofronia: Pe bunica. Întreaga copilărie mi-e legată de bunica, așa că de dor, cu ea mi-aș da întâlnire dacă aș putea.
Când te ai în față, simți că ar trebui să-ți spui că ai fi putut face mai multe?
Antonela Sofronia: Am reușit să fac tot ceea ce mi-am propus. Toți avem păreri de rău, dar am învățat să mi le educ pentru că nu aduc nimic bun. Dacă nu s-a întâmplat ceva, așa trebuia să se întâmple.
Care e cartea pe care ar trebui să o citim măcar o dată în viață?
Antonela Sofronia: „Cei șase stâlpi ai respectului de sine” a lui Nathaniel Branden. E cartea care m-a inspirat și din care oricine are de învățat.
Un film preferat?
Antonela Sofronia: Aeon Flux, un film bazat pe ideea de tinerețe fără bătrânețe, acel ADN la care aspirăm toți.
Ai avut un profesor care să te inspire?
Antonela Sofronia: Da, îndrumătorul de licență, domnul Gabriel Ștefura. El a fost printre puținii care au văzut în mine adevăratul potențial. M-a încurajat și chiar mi-a spus, după ce am terminat facultatea, că sunt acel unu dintr-o sută care va reuși!
„Nu îmi trăiesc pasiunile neîmplinite prin intermediul copiilor. Întotdeauna m-am rugat ca Dumnezeu să îmi dea înțelepcinea să le susțin și visele care nu sunt ale mele. De obicei, susții visele care sunt ale tale, ca părinte. Eu am viața mea, nu mi-am transpus neîmplinirile în viața copiilor pentru că la momentul actual nu pot să spun că am vreo neîmplinire. Am ajuns la un nivel la care sunt împlinită și mulțumită. Am învățat să apreciez ceea ce am, mai ales că am muncit foarte mult ca să ajung aici. Mă bazez pe mine, oricând știu că aș putea face asta din nou. Am încredere în mine și știu că oricând aș reuși dacă ar trebui să o iau de la zero.”, încheie Antonela, cea care își amintește că de mică i s-a spus că are talent la muzică și dans, îndrumarea fiind către școala de arte, însă s-a rezumat doar la a face dansuri, ca hobby, în liceu. Totuși, o bucură că are o fiică extrem de talentată la dansuri de societate, sport pe care ea singură și l-a ales, după ce a încercat și alte sporturi.
*sursa foto: arhiva personală
3 comentarii