Mi-a plăcut să mă uit la fotbal de când eram mică. În liceu urmăream cele mai importante campionate și chiar aveam echipă înscrisă în Divizia Fantastică, o competiție virtuală a celor de la GSP (dacă îmi amintesc bine). La meciurile de acum, de la acest EURO, am mers și am văzut meciurile în Piața Unirii, alături de alte câteva sute de ieșeni. Textul de mai jos a fost scris pe pagina mea de FB și fiindcă a fost apreciat mult, am zis că ar fi păcat să nu îl las și într-un editorial. Asta pentru că, în tot acest tăvălug de emoții fotbalistice pe care echipa națională de fotbal ni le oferă la EURO 2024, n-am cum să nu remarc câteva chestiuni:

1. Băi, ne permitem să fim 30 000 de români pe un stadion european. Asta înseamnă că nivelul de trai a crescut. Că n-au fost doar românii care stau și lucrează în Germania. Și că treaba asta e un aspect care a uimit Europa.

2. Ne era dor să ne bucurăm de fotbal. Fotbalul rămâne fenomen mondial. Nici nu prea are explicație euforia asta pe care mulți nu o înțeleg. Fotbalul e fotbal. Și e așa pentru că nu-i greu, față de alte sporturi, să improvizezi și să joci fotbal inclusiv în spatele blocului. Noi puneam 2 pietre drept poartă și aveam o minge și gata, jucam fotbal.

3. Bre, unii nu știți să vă bucurați. Sincer. Mereu găsiți scuze și loc de miștouri. Voi aveți impresia că italienii zic că vai, grupa, ca minutul 98? Nu. Ei iau rezultatul. Fericire. Cam atât. Restul contextului nu contează.

4. Țin cu Italia și Franța de când eram mică. Observ că fotbalul s-a schimbat. Naționalele nu mai sunt ca alea pe care le știam. Totuși, în continuare sunt preferatele mele.

5. Poveștile fotbaliștilor care au trecut prin greu impresionează maxim. Pentru că noi oricum suntem o nație care e sensibilizată de succesul obținut după ce ai trecut prin foc, nu și al omului care nu prea a avut greutăți nu știu de care. În ambele cazuri e vorba de muncă. Că nimic nu-i peste noapte. Mai ales în sport, unde e vorba de talent, muncă, disciplină, sacrificii etc.

6. Reușitele naționalei nu înseamnă că avem un campionat de fotbal puternic. Reveniți pe Pământ, vă rog.

7. Băi, nu știu dacă ați observat, dar toți jucătorii îi mulțumesc lui Dumnezeu. Edi Iordănescu e peste tata Puiu și nu e cu iconițele, el aduce preotul direct la echipă. Foarte bine că au credință, că oricum e ceva vreme de când multora a început să le pută treaba asta. Iaca americanilor nu le mai pute când spun „God bless America!”.

8. Părinți, încurajați-vă copiii să facă sport. Lăsați juliturile, faptul că au școală etc. Habar n-aveți câte beneficii pe termen lung are sportul. În primul rând, e vorba de sănătate.

9. Sincer, mă doare să aud în Piața Unirii că unii nu știu versurile imnului. Atunci, tăceți! Chiar nu puteți învăța 3 strofe, de vă tot încurcați în barbarii de tirani și preoții cu crucea?

10. Vedeți că urmează Jocurile Olimpice. Ăia care scuipă semințe din pat și habar nu au ce înseamnă să faci sport de performanță sunt rugați să tacă. De altfel, rugămintea e pentru orice sport și orice nivel.

Am acest tricou de la Euro 2008. N-am mai găsit tricoul actual… dar am fost pregătită să țip cât pot de tare „Hai, România!”

Author