Voluntariatul cultural, prin ochii Alexandrei Damian, tânăra cu origini armene care și-a propus să consemneze în jurnalul vieții parcursul tragic al înaintașilor, de la deportări până la supraviețuiri

Voluntariatul cultural, prin ochii Alexandrei Damian, tânăra cu origini armene care și-a propus să consemneze în jurnalul vieții parcursul tragic al înaintașilor, de la deportări până la supraviețuiri

Istoria voluntariatului a început încă din secolul al XX-lea, în primă fază manifestându-se sub forma bunăstării sociale, astăzi, implicațiile sale fiind vizibile și la nivel cultural. Un domeniu de interes pentru tinerii de pretutindeni ce doresc să își dezvolte abilitățile de comunicare prin desfășurarea unor activități în sfera interculturală. Manifestările instructiv-educative derulate în instituțiile de învățământ de către Alexandra Damian, aduc un strop de diversitate, un gând de armonie și pace, o bucurie interculturală pentru mintea și sufletul elevilor din școlile ieșene. Implicarea sa în procesul educațional, prin atitudinea pozitivă, aduce în prim plan modelul unui tânăr plin de aspirații, dornic de cunoaștere a misterelor ce-l înconjoară și capabil să parcurgă etapele evolutive ale vieții cotidiene.

Ștefana Agop, revista InSociety: Pentru mine, reprezinți un model de mobilizare în tot ceea ce înseamnă organizarea evenimentelor culturale. Aș dori să să îmi povestești despre rădăcinile tale armenești și unde ai regăsit această sevă multiculturală a eului lăuntric?

Alexandra Damian: Armenia rămâne pentru locuitorii diasporei un simbol el rodiilor, strugurilor și caiselor, o patrie ai cărei orfani suntem. Rădăcinile mele armenești se trag din zona Anatoliei, un tărâm pierdut, în care cu siguranță voi reveni odată cu trecerea timpului, în jurnalul vieții reușind să consemnez o serie de aspecte ce țin de parcursul tragic al înaintașilor, de drumul deportării și de supraviețuitorii genocidului. Sunt aspecte emoționante din viața mea pe care le trăiesc ori de câte ori particip la evenimentele comunității.

Ș.A.: Armenia de astăzi reprezintă primul leagăn al creștinătății întrucât, conform miturilor biblice, Arca lui Noe ar fi poposit pe muntele Ararat, iar sub îndemnul Sfântului Grigorie Luminătorul, națiunea armeană a devenit prima care a adoptat creștinismul ca religie oficială de stat. Mai mult decât atât, pe parcursul timpului, această țară a devenit un sanctuar al cunoașterii prin manuscrisele ce au rămas zestre lingvistică la Muzeul Matenadaran, patrimoniul armenesc, fiind reprezentat de însăși patria mamă. Ce reprezintă pentru tine Armenia, privită ca simbol al vitalității și cunoașterii?

Alexandra Damian: Armenia de astăzi este un tărâm aparte, foarte drag sufletului meu, în care mă regăsesc în orice piatră de temelie a mănăstirilor antice, în orice hacikar sculptat cu minuțiozitate, în orice poezie a lui Siamanto, în orice regal muzical al compozitorului Khachaturian, în orice sunet melodios al dudukului, în orice diamante șlefuit la poalele Araratului, în orice sâmbure de rodie care condensează istoria unui popor multimilenar.

Ș.A.: Comunitatea armeană din România organizează o serie de activități culturale ce promovează tradițiile și obiceiurile armenești la nivel național. Anul trecut a avut loc o schimbare, la nivelul parlamentului fiind supusă spre votare o zi dedicată culturii armenești. Ne poți oferi mai multe detalii despre această zi cu însemnătate pentru armeni?

Alexandra Damian: Ziua de 12 octombrie 2019 joacă un rol important la nivel național, întrucât printr-un decret prezidențial s-a promulgat legea prin care această dată va fi dedicată Zilei Limbii, Alfabetului și Culturii Armene. Pentru comunitatea armeană din România celebrarea acestei zile reprezintă un prilej de bucurie datorită conturării unei legături cu promotorii civilizației antice, unul dintre aceștia fiind Sfântul Mesrob , fondatorul limbii armene.

Ș.A.: Povestea limbii armene, denumită hayeren, am aflat-o de curând, citind diverse documentare despre dialectele limbii materne. Am rămas surprinsă să aflu o serie de aspecte privind existența limbii armene clasice, krapar, utilizată în prezent doar în ritualurile liturgice. În egală măsură am aflat despre arevelahayeren (armeana de est/orientală) vorbită doar de locuitorii patriei mamă, dar și arevmdahayeren (armeana de vest/occidentală) vorbită de armenii din diaspora. M-ar interesa să aflu aspecte ce țin de moștenirea lingvistică, dacă limba armeană s-a păstrat ca zestre strămoșească la nivelul familiei și cum este promovată la nivel local prin activitățile întreprinse de comunitate?

Alexandra Damian: Tinerii sunt implicați în sfera interculturală și doresc să aprofundeze cât mai multe informații cu privire la cultura armeană, fiind deschiși de a împărtăși cu iubitorii de cunoaștere tradițiile și valorile unei civilizații antice. Armenii, în esență, sunt mândri de patrimoniul cultural dobândit, de limba și alfabetul moștenite de la bunici, deși mulți dintre noi nu au descoperit încă tainele vorbirii cursive. În România predomină familiile mixte, limba armeană fiind vorbită tot mai rar de tânăra generație. Treptat, clădim o bază prin care alfabetul să fie cunoscut la nivel local prin organizarea unor ateliere de caligrafie în instituțiile de învățământ. La nivel național, limba armeană devine pentru comunitatea autohtonă un instrument prin care se asigură legătura dintre trecutul istoric și prezentul cultural.

Ș.A.: O cultură vastă, ce reprezintă o sursă de inspirație pentru tinerii ce doresc să se implice în sfera voluntariatului cultural… Care sunt aspectele ce te-au determinat să te implici în organizarea evenimentelor culturale și ce informații ai dori să le împărtășești cititorilor vizavi de evoluția comunității armene de-a lungul timpului?

Alexandra Damian: Am descoperit în cadrul activităților organizate de comunitatea armeană din Iași aspecte istorice ce m-au atras și m-au determinat să mă implic într-un mod cât mai activ în sfera voluntariatului cultural. Am reținut că armenii sunt părinții Moldovei datorită contribuțiilor semnificative din sfera negoțului, ce au condus la dezvoltarea fulminantă a economiei locale. Încercând să facem o paralelă între perioada interbelică, în care comunitatea armeană era profund dedicată sferei negoțului și a comerțului cu produse tradiționale, și prezentul epocii contemporane, marcat de activități culturale ce promovează diversitatea etnică, putem spune faptul că se reiterează valorile culturale armenești într-o formă modernă.

ȘA: Odată cu aderarea României ca stat membru al Uniunii Europene s-au creat o serie de punți de legătură între Orient și Occident, statul roman aflându-se la tranziția celor două. Cum ai regăsit orașul Iași, privit ca mozaic interetnic, dar și ca o miniatură a spațiului european în care spiritul interculturală este vizibil?

Alexandra Damian: Iașul este un oraș multicultural, ce oferă numeroase oportunități tinerilor ce doresc să activeze în sfera voluntariatului cultural. Fiecare cărămidă pe care o pun prezintă fundamentul unor cunoștințe de durată în sfera interculturală. Motto-ul Uniunii Europene „Unitate în diversitate” ce promovează schimbul de experiențe între Occident și Orient, devine o punte de legătură între civilizații variate, o modalitate de a descoperi fațeta diamantului fiecărei culturi prin comunicare, toleranță și armonie. Interculturalitatea, văzută prin ochii unei tinere implicate în mod activ în sfera voluntariatului cultural, o putem descoperi, pas la pas în societatea ieșeană, prin turism, schimburi de experiență sau conferințe internaționale. Povestea unei generații tinere, rostită în pașii de dans ai Kochariului, îmbrăcată în vestimențatia folclorică Taraz, ascultată pe ritmurile meloadioase ale Dudukului, gustată prin dulceața frectelor de rodie, struguri sau caisă, toate acestea rămânând în mentalul colectiv al armeanului modern…