Când m-am întors de la evenimentul despre menopauză organizat de Antibiotice, am întrebat-o pe mama dacă a trăit stările despre care vorbeau invitații de la „N-am nimic”. A confirmat. Inclusiv că a tăcut. Că n-a spus nimic. Pentru că astfel de subiecte, în urmă cu ceva ani, nu erau de vorbit. Așa cum încă mai gândesc și alții inclusiv azi…

„N-am nimic” e forma prin care cele mai multe femei își ascund emoțiile, trăirile, frământările dintr-o etapă absolut naturală și de care nu scapă nimeni- menopauza.

Sigur că fiecare organism în parte e diferit și stările prin care trece la menopauză pot fi distincte, dar e bine să știm măcar la ce să ne așteptăm.

Mai am ceva ani până când, potrivit statisticilor, ar trebui să ajung la menopauză. La 37 de ani nu prea te gândești la asta, totul pare într-un viitor îndepărtat, dar e bine să știi, să nu fii luat prin surprindere și să poți gestiona totul cu calm și încredere.

Antibiotice a organizat evenimentul „N-am nimic” pentru a marca Ziua Mondială a Menopauzei

„N-am nimic” a fost un eveniment dedicat femeilor, unde s-a vorbit deschis despre menopauză, această etapă absolut firească din viața oricărei femei, dar despre care se vorbește atât de puțin și-n șoaptă de multe ori și pentru care părem atât de nepregătite…

În sala „Ștefan Procopiu” a Palatului Culturii din Iași, totul a fost în jurul a 7 momente de nota 10 pentru creștere, evoluție și inspirație.

Prin invitați și expunerile prezentate, evenimentul a fost o abordare multidisciplinară a menopauzei. Am înțeles cât de important este echilibrul fizic și psihic. La fel cum sunt alimentația și activitatea fizică.

Mi-a plăcut să o văd în față pe dna dr. Laura Mareș, pe care o urmăresc în online si despre care știam că face ceea nemaipomenit- explorează vârfuri montane de peste 8000 de metri. A vorbit despre frică și curaj, despre cum imposibilul devine posibil când faci poate cel mai greu pas- te ridici din pat.

Am aflat despre un termen nou- mindful eating, care se referă la prezența cu totul și conștientă pe care trebuie să o avem în timpul mesei. Să savurăm mâncarea, să ne bucurăm de gusturi, să eliminăm orice ronțăială care nu ne face bine.

La jumătatea evenimentului, vocea și acordurile de chitară ale Andrei Andriucă au adus liniște, recunoștință, prezență.

18 octombrie este Ziua Mondială a Menopauzei

Din 1984, în fiecare an, pe 18 octombrie, accentul cade pe dialogul deschis despre schimbările naturale pe care menopauza le aduce în viața fiecărei femei. Menopauza nu pune capăt feminității, e doar o etapă care trebuie îmbrățișată cu afecțiune.

Chiar dacă statisticile spun că vârsta media la care o femeie intră la menopauză e 51 de ani, acest proces se instalează între 45 și 55 de ani.

Simptomele diferă de la o femeie la alta, dar cele mai frecvente au în vedere tulburările de somn, schimbări ale ciclului menstrual, transpirații, dureri la nivelul articulațiilor, diferite stări de dispoziție etc.

Odată cu menopauza, viața femeii nu se termină, ci intră într-o nouă etapă. Una în care e bine să ceri ajutor dacă simți că ești copleșită de tot ce ți se întâmplă. Una în care comunicarea stărilor cu sinceritate și fără pudoare este extreme de importantă pentru a-I face și pe cei dragi să te înțeleagă și să-ți fie aproape.

Zifelle e grijă pentru femeie, ajutorul pe care Antibiotice îl oferă femeilor care vor să treacă mai ușor prin menopauză

A fost prima dată când am aflat de Zifelle. Motivul l-am spus din primele rânduri- la 37 de ani nu te gândești la menopauză. Cel puțin e cazul meu.

Zifelle e un supliment care se poate lua fără prescripție medicală, numai că inclusiv medicii prezenți pe scenă au spus că e indicat, totuși, să întrebi doctorul înainte de a lua orice supliment. Că așa e firesc… nu știu ce efecte are, n-am avut ocazia să întreb pe nimeni care a găsit alinare în Zifelle, ca să-mi explice întocmai modul prin care a ajutat-o, dar mă bazez pe profesionalismul, responsabilitatea și dedicarea cu care Antibiotice produce medicamente. Iar despre legătura mea specială cu Antibiotice am povestit într-un articol (îl aveți aici), când am relatat vizita locului în care au lucrat decenii întregi mamaia, mama, tata și alte mătuși de-ale mamei.

De ce încă ne este rușine să vorbim despre menopauză

Fac parte din generația în care „ce-o să zică lumea?” se auzea o dată la ceva timp. Mamele, bunicile noastre au prins vremuri și mai și. Apoi, mișto-urile. Aceleași mișto-uri pe care le auzi și când o femeie nu e într-o dispoziție tocmai bună- „ești la ciclu?”.

Ghici ce, ciclul menstrual și menopauza fac parte din noi. Reprezintă ceva cât se poate de normal și numai idioții pot să râdă de așa ceva. N-aș fi vrut să scriu „idioți”, dar pur și simplu nu m-am putut abține. Aceiași idioți care uită că au mamă, bunică, soră, iubită… și că și ele trec prin aceste „fenomene”.

Femeile au fost obișnuite să nu deranjeze, să țină pentru ele acele momente în care nu se simt bine. Iar toate astea, în timp, s-au transformat în ceva care poate să plesnească în orice moment. Schimbările hormonale sunt firești. Accesul la informație există din plin și e la îndemâna oricui. Rușinea e doar în mintea noastră…