Educatorul, prin portertul metodistului- Carmen Lazer, după patru decenii printre copii: „Orice lucru făcut în viață cu pasiune îți aduce satisfacții depline. Continuați să faceți ce iubiți cel mai mult!”

„Sfârșit de vară… aștept cu emoție, nerăbdare și neliniște viitoarele colege la grădiniță. Avem echipă, dar nu completă. Poarta este larg deschisă și, la un moment dat, îmi arunc privirea pe geam și văd o doamnă distinsă, îmbrăcată în culori solare, cu o pălărie elegantă, cu ochi blânzi și un zâmbet dulce. Am intrat în vorbă și de atunci, doamna Carmen a devenit colegă, prietenă și mentor pentru colegele mai tinere deoarece am descoperit un om deosebit, profesionist, punctual, cu mult respect față de locul de muncă, blând, cu multă dragoste pentru copii, cu pasiune și dăruire pentru meseria de dascăl. Povestea continuă din 2013, în prezent și sper și în viitor. Este un pedagog de „școală veche”, cu metode moderne, reușind să capteze atenția copiilor prin tot ceea ce le propune. Călătorește cu copiii în fiecare zi prin lumea minunată a copilăriei, propunându-le  pentru studiu subiecte interesante și incitante, stârnindu-le interesul mereu. Poveștile doamnei Carmen sunt pline de har, de povețe și sunt altele în fiecare zi… povești cu zâne, prințese, cu școlari, despre locuri minunate, despre lume, despre oameni. Este pedagogul atent la fiecare detaliu pe care îl descoperă în fiecare copil și îl ajută pe fiecare în parte să se dezvolte armonios”, spune cu căldură în glas una dintre colegele mele la grădinița care activăm împreună.

                    Pot confirma cele spuse și chiar aș putea aduce completări… pe lângă sufletul bun, are brațe să te cuprindă și să îți dea cea mai bună energie dis-de-dimineață. Este omul care, în 2014, mi-a spus „Bun venit la noi!” cu mare drag și deschidere. Am simțit de la primul schimb de idei că doamna Carmen nu va fi doar doamna, ci și omul cu care voi închega o relație bazată pe respect reciproc, având un numitor comun- dragostea pentru copii și poveștile frumoase cu și despre ei.

Fost director de grădiniță, educator cu gradul I, profesor metodist renumit. Patru ani de când suntem colege, patru ani de când zilnic împărtășim impresii, patru ani de când avem zile frumoase la grădiniță, casa noastră de suflet. Știți vorba care spune că cine se aseamănă se adună? Uite că se potrivește și aici. Și știți ce ne-a adus împreună: copiii, acei omuleți mici cu emoții mari. Și de reținut un lucru: Stai lângă oamenii buni ca să devii cel mai bun. Da, răspicat și cu crez menționez că este un bun reper și un cadru didactic excepțional. Cifra magică trei își face apariția și aici, nu doar în basmele cu prinți și prințese, și reprezintă cele trei motive pe care le sărbătorim în luna septembrie: zilele noastre de naștere și drumul spre un nou an școlar pe care ni-l dorim reciproc să fie plin de satisfacție.

Ema Tănase, redactor Insociety: Patru decenii printre copii. Cu ce gând ați intrat în ultimii dumneavoastră ani de învățământ?

Lazer Carmen: Cu același gând de acum patru decenii: cu nerăbdare și multă iubire pentru copii.

Ema Tănase: Se spune că ce sădești, culegi. Evident că munca, pasiunea și efortul și-au spus cuvântul și s-au făcut vizibile. Ce le transmiteți tuturor generațiilor pe care le-ați avut? Dar ultimei, din prezent?

Lazer Carmen: Tuturor generațiilor: Să fie puternici, încrezători în forțele proprii și plini de speranță în viitor.

Ema Tănase: Mereu exclam că și noi, oamenii mari, învățăm de la cei mici. Dumneavoastră ce v-ați extras din relația cu copiii?

Lazer Carmen: Adevărat că trebuie să învățăm de la cei mici bucuria lucrurilor simple  și să fim fericiți de tot ce este în jurul nostru.

Portretul complet al unui profesor ideal are multe segmente, dar toate se întrunesc și încheagă imginea unui om care face tot ceea ce face pentru copii numai cu multă dăruire. Un profesor trebuie să fie autodidact, așa cum este și Carmen, colega mea. Un profesor ideal este un profesor care are grijă de imaginea sa, care se respectă și care respectă fiecare vârstă. Carmen a învățat că e importantă integritatea, căci a știut din prima secundă că atunci când ai apucat pe drumul de a învăța copiii, e important să fie un exemplu. Un profesor bun reflectă un elev bun. În schimb, un profesor bun, indiferent că este de vârstă preșcolară, este și un bun coleg cu cei cu mai puțină experiență. Îi mulțumesc cu această ocazie și eu, deși am făcut-o și personal de multe ori pentru bunele indicații, sfaturi și îndrumări. În această meserie, luăm învățăminte una de la cealaltă. Nu criticăm lipsa de experiență. Acest lucru l-am dobândit de la Carmen.

 Ema Tănase: Facem parte din aceeași echipă la grădiniță. Ce ne transmiteți pe mai departe având în vedere că aveți cu mulți ani experiență față de noi?

Lazer Carmen: Echipa noastră să se mențină întotdeauna la numele grădiniței.

Ema Tănase: Om frumos, mamă, soție, educatoare, zână printre copii, profesor metodist, director de grădiniță. Ați obosit vreodată? Care au fost resursele ce v-au adus mereu la catedră?

Lazer Carmen: Resursele le-am găsit mereu și sunt valoroase. E simplu: iubirea față de meseria pe care mi-am ales-o pentru o viață și evident, iubirea față de copii.

Ema Tănase: Dorul de copii o să fie mare, spun asta cunoscându-vă și știind și eu cât de dragi vă sunt aceștia. Împărtășiți iubire celor care nu sunt ai dumneavoastră. Se anunță în sânul familiei venirea unui nepot sau a unei nepoate? Dacă da, ce fel de bunică veți fi? Veți aplica vreun tratament special?

Lazer Carmen: Nu mă voi îndepărta niciodată de copii. Doar profesional mă voi opri. Aș dori un nepot sau o nepoată, adevărat. Am acordat copiilor tratamentul de care avea nevoie fiecare în parte pentru o bună traiectorie în viață. Așa voi face și cu ai mei nepoți, când va fi timpul.

Știu din propria experiență de cadru didactic că avem legi impuse, că avem repere morale și că dăm share la ele să le împărtășească și copiii. Un cadru didactic bun dă valoare fiecărui copil. El nu critică, ci le arată pașii pe unde să pășească în viață. Un cadru didactic știe să transforme lacrimile în zâmbete, cunoaște nevoile unui copil și reușește să pătrundă în lumea lui interioară. Un cadru didactic nu stă cu mâinile la spate și ghidează impunător, ci le insuflă copiilor frumosul pentru viață prin exemplul propriu și nu doar, își alege cuvintele cele mai frumoase pentru a crește frumos.

Ema Tănase: Ambele avem repere morale pe care le împărtășim treptat copiilor pentru ca aceștia să le însușească, să le utilizeze treptat în dezvoltarea armonioasă a sa. Care au fost valorile morale pe care ați dorit mereu să le transmiteți și să le vedeți transpuse în comportamentul cât și acțiunile copiilor?

Lazer Carmen: Să fie sinceri, curajoși și să-și urmeze anumite ținte pe care doresc să le atingă. Să nu renunțe niciodată! Să fie învingători!

Ema Tănase: Se spune că ajungi să culegi ceea ce sădești. Evident că munca, pasiunea și efortul și-au spus cuvântul și s-au făcut vizibile. Ce le transmiteți generațiilor pe care le-ați avut? Dar ultimei, celei din prezent?

Lazer Carmen: Tuturor generațiilor le ofer acelați gând: să fie puternici, încrezători în forțele proprii și plini de speranță să rămână.

Ema Tănase: Întâmplări frumoase cu siguranță ați întâlnit de-a lungul carierei pe care ați desfășurat-o ani la rând. Este una pe care să o purtați în inimă toată viață?Ce puteți împărtăși cu noi?

Lazer Carmen: Întâmplarea cea mai emoționantă este revederea unui copil drag mie din primul meu an de învățământ, cu copilul său, la ușa grupei mele. Nu doar că m-am bucurat, dar văd această întrevedere ca un liant între trecut și prezent.

Patru decenii de emoție sinceră, de momente care uneori i-au tăiat respirația, patru decenii în care copilul a fost tot universul și centrul comun dintre educator și părinte. Copilul contează pentru un educator și educatorul pentru copil. Comunicarea este calea care mijlocește acest drum ales împreună și sunt convinsă că invitata mea de azi a reușit întotdeaună să își găsească cuvintele cele mai alese. Tind să mă repet și o să susțin cu vehemență că meseria aceasta nu e pentru oricine, de aceea chiar și eu i-am comunicat lui Carmen că doresc să îmi urmez inima. Iarinima mea îmi spune să rămân alături de copii. M-a sfătuit în cel mai cald mod cu putință. Ne-am cunoscut, ne-am simpatizat, am format o echipă solidă și ne-am apreciat reciproc. „Te cunosc. Dacă inima îți spune să rămâi alături de copii înseamnă că îi iubești. Această meserie nu se face decât cu iubire față de copii. Cu siguranță, vei lua cea mai bună decizie.”, a conchis Carmen.