Prof. dr. Anca Zbranca: „Șase ani de facultate am luptat cu doi demoni: ai chirurgiei și ai medicinii legale. Nu concepeam să fac medicină pentru a urma altă specialitate. Eram îndrăgostită de chirurgie și de criminalistică. A fost să fie altfel. Profesorul Jean Revuz este și va rămâne pentru mine mentorul prin excelență, iar tata, vrăjitorul care a suflat peste rățușcă pentru ca să o transforme în lebădă.”

Cu siguranță a fost altfel. Și e minunat că a fost așa! O cunosc de mulți ani. Am auzit despre realizările, performanțele sale și despre cartea sa de vizită– profesionalismul. Mi-am dorit să o invit la radio la propria mea emisiune, să o întâlnesc și să discutăm despre proiecte pe care le-am putea construi împreună și n-am reușit nimic din toate acestea. În schimb, sunt fericită că reușesc în sfârșit să obțin puțin din timpul său pentru a-mi răspunde la câteva întrebări și mai ales pentru că dumneavoastră o veți descoperi așa cum este ea, prof. dr. Anca Zbranca.

Laura Buțurcă, revista InSociety: Să începem cu începutul. Cum a arătat copilaria ta?

Anca Zbranca: O copilărie minunată împărțită între Iași, unde m-am născut și m-am școlit și casele bunicilor din Focșani și Sadova unde mi-am petrecut vacanțele. Mi-e dor de ei și de locurile pline de vrajă ale Bucovinei și Vrancei.

De ce îți este cel mai dor atunci când te gândești la adolescență?

Anca Zbranca: De legăturile speciale cu colegii, de excursii, tabere și prietenii care există și azi. Adolescenții de pe vremea mea nu aveau internet, aveau contact uman. Aveau contact sufletesc.

 De ce ai ales dermatologia?

Anca Zbranca: Aici este o poveste reală și lungă. Poate fi citită pe www.roderma.ro, pagina cabinetului și a spitalului cărora le-am dat viață în urmă cu 22 de ani. A fost destin, nu alegere. Dumnezeu a vrut asta pentru mine și a făcut-o prin oameni și întâmplări.

Ai avut mentori în perioada de studii liceale sau universitare?

Anca Zbranca: Da, oameni care mi-au cioplit cu dalta caracterul și puterea. Profesorilor Maria și Costel Mungiu, Valeriu Rusu, Jean Revuz și Phillipe Rougier, Marie Francoise Avril și Martine Bagot le datorez recunoștință pentru ceea ce sunt azi.

Îți amintești care a fost cea mai mare satisfacție profesională imediat după încheierea studiilor? Să zicem primul client sau primul rezultat de succes.

Anca Zbranca: Da, când cineva i-a recomandat tatălui meu un dermatolog. Nu știa cine sunt. Pe atunci mă chema Anca Toma și lumea nu știa că sunt fiica profesorului Zbranca. Atunci când tata mi-a spus cine îi recomandase să meargă la Anca Toma ca fiind un dermatolog bun, am plâns. Și tata la fel…

*Fotograf Radu Afloarei

Când și cum ți-a venit ideea de a deschide o clinică?

Anca Zbranca: Am făcut studiile în Franța. Încă din al doilea an de rezidențiat m-am hotărât că mă voi întoarce într-o zi în România să deschid propriul meu cabinet. M-au susținut enorm Cătălin, tatăl copilului meu, Dana, prietena mea și profesorul meu, Jean Revuz. Fără ei n-aș fi avut azi un spital. „Roderma” a crescut o dată cu mine și cu fiul meu, Bogdan, care sper că mă va ierta pentru cât de puțin ne-am jucat împreună cât era mic.

Cum te-ai acomodat cu postura de manager al unei clinici?

Anca Zbranca: Aș spune mai degrabă coordonator. N-am avut timp de acomodare, m-am adaptat din mers. De 22 de ani lucrez douăsprezece ore pe zi. Mai degrabă ar trebui să o întrebăm pe doctorița Dana Caluschi (adevăratul manager al Spitalului „Roderma”) cum s-a acomodat pentru că ea mă suportă de 22 de ani. Adevărul e că am o echipă de colegi și prieteni fenomenali. Ei sunt cei care fac să meargă lucrurile.

Care sunt specializările la care am putea apela în cadrul clinicii?

Anca Zbranca: Dermatologie, Chirurgie plastică, Ginecologie, Endocrinologie, O.R.L. și Kineto-terapie. Evident, când spun dermatologie, includ și Estetica medicală.

Ce ai descoperit? Gustul succesului este dulce sau poate avea și un alt gust?

Anca Zbranca: Nu știu dacă pot spune „gustul succesului”. Mai degrabă bucuria de a vedea pacienți multumiți și tristețea de a nu putea ajuta pe toată lumea pentru că medicina are limite. Limitele ei sunt, în general, mai mari decât ne dorim, pacienții uneori nu acceptă această realitate și de aici unele nemulțumiri sau amărăciuni.

În dermatologie este necesar să ai dezvoltată și latura artistică? Și dacă da, cât la sută este tehnică, informații, studii și cât la sută o formă de artă?

Anca Zbranca: Forma de artă intervine în partea de Medicină sau Dermatologie estetică, atunci când trebuie să retușezi greșeli ale naturii fără să intervii în frumusețea creată de Dumnezeu. Aici e arta– să modifici în bine fără să se vadă ce ai modificat. Să fie frumos și în armonie cu personalitatea și corpul pacientului. Și tot o artă e să ai putere să spui „nu” atunci când pacientul insistă să faci modificări care ar putea să îi afecteze sănătatea, chiar dacă tu ai putea să câștigi bani din aceste modificări.

Dacă ar fi să alegi în acest moment o specializare, ai alege același lucru?

Anca Zbranca: Cu certitudine am fost făcută să fiu dermatolog! Nu aș face în ruptul capului altă specializare. Aș lua-o cu siguranță de la început!

Care sunt problemele dermatologice cel mai des întâlnite la clientele tale?

Noi nu avem clienți, noi avem pacienți. Cel mai des cred că sunt cei cu tumori ale pielii, cu acnee, cu boli autoimune și cu probleme estetice (sau mai degrabă inestetice care necesită reparații).

*Fotograf Radu Afloarei

Ce recomandări poți face femeilor, dar și bărbaților în ce privește rutina zilnică pentru îngrijirea pielii? Și dacă este important să ne adresăm pielii în funcție de anotimp…

Anca Zbranca: Rutina ar fi de bun simț, așa cum știm de la bunici: ne spălăm cu produse blânde în raport cu pielea și ne dăm cu cremă. Încă de la vârste fragede pielea trebuie ajutată, nu iritată. Protejată de vânt, de ploaie și mai ales de soare. Orice om ar trebui să meargă la dermatolog măcar o dată în viață și să intrebe: „pentru pielea mea ce fel de produse de curățare și întreținere să folosesc?”. Dacă nu poate face asta, măcar să folosească numai produse pentru bebeluși.

Ce ai recomanda în cazul problemelor de piele: cremele scumpe ale unor renumite branduri dermatocosmetice sau produse naturiste?

Anca Zbranca: În nici un caz „produse naturiste”!!! E plină piața de ele, necontrolate, cu amestecuri iritante, neadaptate problemelor specifice fiecărui pacient. Produsele naturiste erau bune pe vremea când nu exista industria farmaceutică, când la țară erau oameni specializați în cultura plantelor medicinale sau cunoscători ale florei medicinale, oameni care știau arta extragerii substanțelor active medicinale și fabricării remediilor naturiste. Ei știau să adapteze remediul la boală.

Care sunt cele mai noi apariții, tratamente sau proceduri ce privesc pielea?

Anca Zbranca: Zilnic apare pe piață o „noutate”. În general, ele „atrag” neștiutorii care nu fac diferența între elementele esențiale. De exemplu, nu înțeleg că o anumită energie de tip LASER poate fi emisă din zece mașinării care fac același lucru, dar carcasa lor arată diferit. E ca la mașini. Poți avea caracteristici identice la mărci diferite. La produsele chimice precum creme, loțiuni etc, la fel. O firmă imită alta imediat, doar ambalajul este diferit, dar reclama dă senzația că avem de-a face cu produse total diferite. În realitate, sunt posibilități aproape infinite de a remodela accidente produse pe piele, de a reîntineri pielea și de a însănătoși afecțiunile pielii. Trebuie doar ca pacientul să se adreseze unui dermatolog cu experiență bună, atât în patologie, cât și în medicina estetică.

Ce ai recomanda unei femei de 45-50 ani care are riduri, a cărei piele nu mai este suficient de elastică, dar dorește să arate ca la 20 de ani?

Anca Zbranca: Nu i-aș recomanda niciodată unei femei de 50 de ani să arate ca una de 20. Dacă vrei să frizezi ridicolul și să arăți ca fiica ta, mai tânără cu 30 de ani, sigur nu vei fi tratată la „Roderma”. Dacă însă un om, nu contează sexul, vrea să arate „mai bine”, mai „odihnit”, să se simtă mai bine în „pielea lui”, eventual să „șteargă” zece ani de pe față, se pot face tratamente complexe, nu foarte invazive cu lumină pulsată, LASER, radiofrecvență, injecții cu toxină botulinică și acid hialuronic. Arta constă în a face tratamente complexe, individualizate și de a le repeta ciclic cu o frecvență indicată de medic.

Care ar fi motivele pentru care un tânăr sau o tânără ar putea primi recomandarea să urmeze studii universitare la specializarea Dermatologie?

Anca Zbranca: Ca pentru orice specialitate medicală, și pentru Dermatologie trebuie să ai carismă, să iubești oamenii, să vrei să îi ajuți, să nu o faci pentru bani, să nu primeze partea financiară, afacerea, ci cea medicală, umană. Trebuie ca tânărul medic să aibă o pregătire perfectă de medicină generală, să îi placă puțin chirurgia și să fie un iubitor de frumos. Dermatologia îmbină toate acestea pentru că lucrează cu un organ pe de o parte expus vederii și pe de altă parte foarte complex: la frontiera cu cel endocrin, nervos, circulator.

Este suficient să ai diplomă de dermatolog? Care ar fi diferența dintre un medic dermatolog genial și unul mediocru?

Anca Zbranca: Carisma, credința în Dumnezeu, inteligența și puterea de muncă. Astea zic eu că sunt atributele medicului bun în raport cu cel mediocru care se mulţumește să fie slujbaș.

Dacă ar fi să te vizualizezi peste 10-15 ani din punct de vedere profesional, cum ar arăta tabloul de peste timp?

Anca Zbranca: Dacă Dumnezeu îmi ajută, peste 10-15 ani o să mă bucur de bucuriile profesionale ale fiului meu, student la medicină, de bucuriile echipei mele extraordinare, de realizările lor, ale tinerilor formați de mine. Îmi doresc să se poată face la Iași, la „Roderma”, absolut orice se poate face în domeniul dermatologic în orice centru mondial și peste 10-15 ani. Ca să reușești să te menții în Top e nevoie de multă perseverență și muncă.

Și încă o întrebare care are legătură cu faptul că mă ocup de frumusețe în cadrul propriei mele academii de machiaj profesional. Crezi că femeile au nevoie de machiaj? Și dacă da, în ce măsură?

Anca Zbranca: Au mare nevoie! Au nevoie în mare măsură de machiaj pentru că e mai ușor „să truchezi” imperfecțiunile din penel decât din seringă, dar și pentru că cele făcute „din seringă” au sigur posibile efecte secundare mai mari. În plus, joaca aceea cu paleta de culori îi dă plăcere artistului în fața şevaletului. Poți face orice, apoi să ștergi și să refaci la infinit! Totul, cu condiția să nu agresezi pielea cu produse chimice toxice, să demachiezi corect și la timp.

,,După ani de împliniri și sacrificii, cu dragoste și lacrimi, dedic familiei mele și profesorului Revuz întreaga mea muncă”, Prof. Dr. Anca Zbranca

*Fotograf Radu Afloarei