Am revenit în Vatra Dornei după vreo 17 ani. Mi s-a părut ponosită. O stațiune montană cu un potențial fantastic, dar cumva rămasă ancorată în timpuri de odinioară. Are multe clădiri cu un aspect arhitectural deosebit, însă par schimonosite de lipsa oricărui simț estetic. Doar clădirea primăriei și Cazinoul ies din tipar printr-un alb imaculat și o notă de nou. În rest, dacă stai și analizezi la rece, n-ai cum să nu te întrebi „de ce?”.

Vatra Dornei e o stațiune în care vii să te odihnești. E plăcută, liniștită și, din câte mi-a zis mie un localnic, se pare că are cel mai curat aer din țară, potrivit mai multor studii efectuate.

Tot aici poți veni să te refaci. Vatra Dornei este o stațiune cunoscută pentru tratamentele balneo și cardiovasculare și pentru proprietățile curative ale izvoarelor care aprovizionează aceste baze de tratament. Sunt mulți vârstnici aici. Nu mă miră. În schimb, mă miră faptul că astfel de servicii nu sunt promovate și în rândul celor mai tineri. Ca prevenție, că oricum mi se pare că devenim tot mai ramoliți de pe la 35-40 de ani din cauza stilului haotic în care alegem să trăim.

Pe aleea pietonală găsești câteva terase, dar și alea amenajate sărăcăcios. E păcat, întrucât ar putea fi puse în valoare de clădirile care sunt deoparte și de alta, dacă și acestea ar trece prin ceva investiții. Dacă…

„Cazinoul Băilor”, cum era cunoscut pe vremuri, a fost redat publicului

După decenii în care a stat abandonat, Cazinoul din Vatra Dornei și-a recăpătat strălucirea de odinioară. Totuși, în spatele Cazinoului nu este amenjat nimic. E beton, pământ și cam atât. Asta cu toate că are acuș un an de când a fost redeschis.

Construit în stil eclectic, cu accente ale Renașterii germane, Cazinoul din Vatra Dornei găzduiește astăzi mai multe expoziții permanente și temporare, o sală de conferințe în care sunt expuse ouă încondeiate și explicația motivelor și simbolurilor pictate pe ele, o altă sală ca un amfiteatru și un demisol în care regăsim istoria Bucovinei, fotografii vechi din Vatra Dornei și povestea în imagini a restaurării Cazinoului. Interesant este locul în care este adus un omagiu martirilor Revoluției din 1989. Aici se găsesc expuse fotografiile și numele celor care au murit pentru libertate și pentru România.

Povestea Cazinoului n-are nicio legătură cu jocurile de noroc. Aici își dădeau întâlnire turiștii și localnicii pentru diferite serate și activități de socializare și recreative. Istoria Cazinoului este legată de doctorul Denarowschi, cel care a făcut propunerea de a avea un loc care ar duce la dezvoltarea băilor din Vatra Dornei. Aprobarea acestei construcții de către împăratul Franz Joseph a fost obținută de primarul Vasile Deac- cel care are și o statuie în fața primăriei, pe a cărei placă putem citi că a fost un „vizionar, înțelept și harnic, cel mai de seamă exponent al Dornei dintre secolele XIX și XX”.

Muzeul de Etnografie prezintă traiul simplu și portul de la sat

Muzeul Etnografic este oarecum pitit în clădirea în care se află sediul primăriei. Nu există niciun marcaj care ți-ar indica faptul că acolo este un muzeu. Câteva încăperi sunt o călătorie în tot ce înseamnă traiul simplu și portul popular din satele Bucovinei.

Sunt expuse obiecte utile pe vremuri în gospodărie, mai multe costume populare, costume specifice obiceiurilor și datinilor de iarnă și o serie de covoare țărănești. Aici își dau întâlnire la șezătoare doamnele din Vatra Dornei care creează ii autentice.

Nu îți povestește nimeni ce-i cu acest muzeu, ești lăsat să te uiți în voie, să-ți pui singur întrebări și tot singur să afli răspunsuri. Iar acest lucru nu-i tocmai ok.

Drumeție pe vârful Runc

Ce sens are să vii la munte dacă nu te aventurezi într-o drumeție? Vârful Runc este un traseu simplu, scurt și care te încarcă cu o energie fantastică. Poți să admiri Vatra Dornei de sus, să vezi ce-nseamnă să fii deasupra lumii… am făcut traseul de una singură. Am mers prin pădure fără teamă, cu toate că mă mai uitam în urmă.

Am zărit o căprioară sau mai întâi ea m-a zărit pe mine. Ne-am privit în ochi preț de câteva minute, dar mi s-a părut o întâlnire tare faină și neașteptată. La coborâre, am întâlnit drumeți care urcau călare pe traseu, însoțiți de stăpânul cailor. Deci, există și această opțiune. Iar dacă vă țin picioarele mai mult, puteți merge mai departe pe creasta Suhardului și trece de vârful Runc, adică puteți merge spre vârful Oușorul, Schitul Sf. Cruce sau vârful Omu.

Biserica „Sf. Treime” din Vatra Dornei

Dimineața, în zi de sărbătoare, te trezești în sunet de toacă și clopote… așa își cheamă la slujbă enoriașii biserica „Sf.Treime”, un lăcaș de cult micuț, intim, unde poți să găsești refugiu în orice moment al zilei, întrucât porțile bisericii sunt mereu deschise. Biserica este amenajată inclusiv la demisol. Are un aer aparte, picturile sunt bine întreținute.

Parcul Veverița și izvorul Ferdinand

Parcul Veverița este cu adevărat o oază de relaxare. Este foarte bine îngrijit și are mai multe locuri în care te simți ca într-o poieniță. Sunt locuri pitite în lateralul aleilor, cu bănci, unde poți sta să citești, să fii tu cu tine, să te bucuri de natură în tihnă.

Căutat este izvorul Ferdinand, unde toți oamenii vin să-și ia apă de la cursă, proaspătă și rece. Tot aici este și una dintre pârtii, poate cea mai cunoscută, doar că pe timp de vară, pârtia e un loc abandonat, n-are nimic din forfota din iarnă.

Izvorul cu ape minerale „Sentinela”

Clădirea este încadrată în categoria monumentelor istorice și e amplasată chiar în parcul central, în spatele Cazinoului. Doar că este în paragină, are un anunț „clădire în curs de amenajare”, dar nu lucrează nimeni… istoria acestei clădiri în care sunt izvoare cu ape minerale datează din 1871, an în care a fost descoperit izvorul. Amenajarea a început câțiva ani mai târziu, în 1896.