N-a contat că era cea mai medaliată sportivă a Americii din toate timpurile. A fost suficient un simplu moment în care mintea și corpul nu s-au mai sincronizat pentru ca Simone Biles să devină din idol ținta unor critici mizerabile de-a dreptul. Se întâmpla la Jocurile Olimpice de la Tokio din 2020. Atunci, Simone Biles a cedat la proba de sărituri. N-a mai continuat să concureze în nicio altă probă. S-a gândit că e mai bine pentru sănătatea sa. Ce s-a întâmplat? Dezorientare, un fenomen care există în gimnastică, dar despre care vorbește prea puțină lume.

„Vreau să-mi închei cariera în condițiile mele!”

Documentarul despre Simone Biles de pe Netflix (Simone Biles Rising) explică ce s-a întâmplat la Tokio și cum s-a pregătit cea mai titrată gimnastă americană pentru Jocurile Olimpice de la Paris, care vor începe peste câteva zile.

Simone Biles povestește că știa că se va întâmpla ceva rău la Tokio. A presimțit asta. Și intuiția sa n-a dat greș niciodată. „Simt lucrurile înainte ca ele să se întâmple!”, mărturisește în documentar. Și s-a adeverit și de data asta. Era obosită psihic.

Venea după o perioadă bună în gimnastică, însă psihic era la pământ. Cu puțin timp în urmă, aflase că a fost de fapt o SUPRAVIEȚUITOARE a monstrului Nassar, medicul lotului național de gimnastică al SUA, care abuzase sexual mai toate gimnastele care i-au trecut prin mâini, la control (am scris despre subiect aici). Inclusiv pe ea, pe Simone Biles. Aparent, trecuse peste. În realitate, trauma a rămas acolo, în adâncul sufletului, și s-a manifestat în cea mai importantă competiție pentru un sportiv, Jocurile Olimpice.

Toate astea n-au contat pentru americani, care n-au stat pe gânduri și au început să o critice în mediul online. „Și ei scriu toate cuvintele astea de pe canapea”, afirmă la un moment dat Simone. Așa e. De pe canapea, cu berea în mână eventual și alergând doar după cai verzi pe pereți, e ușor să pui la zid un sportiv. Inclusiv pe unul de talie mondială. Inclusiv pe Simone Biles, idolul și simbolul gimnasticii americane.

I-a luat mult timp să-și revină. I-a luat mult timp să intre din nou în sala de antrenament. Se teme că va reveni dezorientarea… cu pași timizi, a reușit să își învingă frica. Și așa, ușor-ușor, a reluat pregătirea.

La Anvers, în 2023, la Campionatul Mondial de Gimnastică, Simone Biles strălucea din nou: era campioană mondială. Simone Biles era din nou aclamată de aceiași americani care nu i-au înțeles suferința, care au numit-o ratată și lașă.

Ce este dezorientarea

Dezorientarea există în gimnastică, numai că prea puțini au curaj să vorbească despre un fenomen care există și care chiar poate să ducă la o tragedie. „S-o spunem drept, se poate muri!”, explică fostele gimnaste care apar în film, inclusiv un psiholog.

Când apare dezorientarea, creierul și corpul nu mai comunică. Te pierzi pe teren. Nu știi de ce, însă de regulă, cauza n-are nicio legătură cu sportul. E lăuntrică. Și așa înțelege să se manifeste. Nu te anunță, doar te pune în fața faptului împlinit. Recuperarea are nevoie de timp. Trebuie să înțelegi ce ți se întâmplă. Ai nevoie de tot suportul celor dragi, de liniște, de multe momente de introspecție. Simone Biles a avut alături familia și pe soțul său, fotbalist american, cu care s-a cunoscut online, cel care a început și el să meargă la un psiholog sportiv după ce a văzut tot ce i s-a întâmplat soției sale și cât de important e să fii bine psihic.

În alte vremuri, gimnasta ar fi continuat să concureze chiar și accidentată

Durerea lăuntrică a lui Simone Biles s-a manifestat la Tokio. Dacă putea să riște și să continue? Probabil. În alte vremuri, nici n-ar fi contat că gimnasta este accidentată. Și cazuri au tot fost…

„Nu trebuie să subminezi umanitatea pentru succes!”

Doar că tocmai subminarea umanității s-a întâmplat ani la rând… iar când se spune asta în film, se vorbește din nou despre modul extrem de dur de antrenament practicat de soții Marta și Bela Karoly, la ranch-ul unde se antrenau loturile naționale. Acum, gimnastele care au trecut prin mâinile celor doi antrenori nu mai sunt de acord cu stilul lor și își dau seama de cât de toxic a fost totul. Doar că atunci erau niște copile. Li se spunea că doar așa pot deveni campioane. Erau doar niște copile care nu erau ascultate nici măcar atunci când unele dintre ele au avut curaj să povestească despre ceea ce le făcea medicul Nassar.

Simone Biles s-a ascultat pe sine la Tokio și s-a ales pe ea. Putea să continue în competiție și să își rupă glezna. N-a vrut. S-a oprit. S-a gândit că e mai bine să aibă grijă de ea.

A fost adoptată de proprii bunici și e prima gimnastă de culoare care dărâmă „standardele de frumusețe” din gimnastică

Povestea de viață a lui Simone Biles e ca un scenariu de film. Când era mică, a stat câteva luni în plasament împreună cu sora sa. Asta pentru că mamei sale i-au fost luați copiii din cauza consumului de droguri. Erau patru frați. Pe ea și pe sora sa mai mică le-au adoptat părinții mamei. Ceilalți doi au ajuns în grija mătușii lor, sora bunicului.

I-a luat mult timp până i-a spus bunicii MAMA. Dar a făcut-o când a fost pregătită. Părinții săi n-au lipsit la nicio competiție de-a ei. Până la Tokio. Din cauza pandemiei, n-au putut să o însoțească. N-au avut voie. Deja era primul semn că ceva nu va fi în regulă. La Tokio a fost prima dată când mama sa nu i-a împletit părul pentru competiție- „nu e vorba despre împletit, e vorba despre apropiere!”.

Simone Biles e prima gimnastă care „a luat fața” tiparelor. Până la ea, oricât de bune ar fi fost alte gimnaste de culoare din lotul național, mereu erau în umbra celor cărora părul se stătea perfect, aveau un corp armonios și erau văzute frumoase. Cu Simone Biles în lot, atenția nu mai era la nimeni alta decât la ea… dar asta după foarte multă muncă și rezultate de excepție, rezultate care i-au făcut pe mulți să spună că numai ea poate face anumite exerciții.

Acum, la Paris, toți ochii vor fi pe Simone Biles. Are 27 de ani. E pregătită să concureze. Nu îi mai este frică. E final de carieră. Un final care se va scrie fix așa cum va dori ea.

„Am avut cea mai mare realizare a mea la 19 ani. M-am întrebat atunci ce voi mai face cu viața mea de acum înainte!”, povestește Simone Biles în film, când își amintește momentul Rio 2016, atunci când a devenit campioană olimpică.

sursa foto principala: Netflix