Victor Hănescu spune că trecerea de la cariera de jucător de tenis la antrenor de tenis a fost una firească. Nu imediată, dar firească. I-au trebuit cam 2-3 ani să facă „ruptura” între Victor tenismenul și Victor antrenorul, timp în care n-a stat departe de teren. A lucrat cu copii, de la minitenis la juniori. A vrut să își dea seama unde e locul său. A fost un „proces de curățare și de învățare”, însă așa a înțeles unde se simte cel mai confortabil pentru a putea deveni un antrenor din ce în ce mai bun. Nu s-a aruncat din prima unde a crezut el că trebuie să fie, ci a luat-o de la bază. A avut răbdare. S-a descoperit pe el mai întâi pentru a ști unde poate avea cele mai bune rezultate și ca antrenor.

Contents
Ai precizat abordarea diferită pe care o găsim la academiile de tenis din străinătate. Cât de mare e diferența față de ceea ce se întâmplă la noi și cât de mult contează să existe o echipă multidisciplinară care să lucreze cu sportivul chiar de la început?De ce e mentalitatea asta la noi față de ce se întâmplă în afară?Că tot veni vorba, cât de important este pentru un antrenor să investească în el, să se pună la curent cu tot ce e nou? Că cei mai mulți nu fac asta…Întotdeauna m-am întrebat cum reușesc antrenorii din tenis să se tempereze față de antrenorii din alte sporturi pentru că în tenis nu ai voie să țipi, nu ai voie să fii acolo, să zici ceva sportivului, să vorbești cu el, nu te manifești ca la alte sporturi…În tenis, ca în orice sport, nu toți copiii au talent. Reușesc părinții să înțeleagă treaba asta?Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un tenismen bun, care să atingă performanța de a ajunge în top 100, top 20 sau chiar mai sus?Ai zis la un moment dat că federația și statul se implică foarte puțin în tenisul de la noi. Ce ar trebui să facă federatia sau statul ca să putem genera și mai multi sportivi care să intre în topuri?Am observat că în ultimii ani, tenisul masculin a intrat cumva în umbra celui feminin, deși au fost ani în care a fost invers… care sunt motivele? E o perioadă în care să ne așteptăm la mai multe rezultate bune la fete?Victor, la finalul discuției noastre aș vrea să știu cât de diferite sunt emoțiile unui meci din postura de antrenor față de cele trăite ca jucător…

„Informația din România e veche. Acum, dacă faci cursul de antrenor în România, ți se predă ca acum 50 de ani. Eu văd diferența. Eu m-am lăsat de 8 ani și văd că lucrurile se schimbă, trebuie să fii conectat, să vezi ce se întâmplă nou. România a rămas foare mult în urmă la capitolul coaching în sport și în viață!”

S-a pregătit mult pentru proiectul Academia de Tenis Victor Hănescu. L-a gândit altfel ca abordare și mentalitate. L-a conceput ca în străinătate. România e încă în urmă la capitolul psihologie sportivă. Aici a punctat Victor diferit. El însuși a lucrat pe final de carieră cu un psiholog sportiv și a înțeles pe propria piele importanța cochingului sportiv chiar din momentul în care copilul decide că vrea să facă sport de performanță.

sursa foto: facebook Victor Hănescu

„Pe final de carieră mi-am dat seama că tot în fenomen aș vrea să rămân. Am lucrat foarte mult cu un psiholog la dezvoltarea mea personală. Am vrut să înțeleg ce înseamnă coaching-ul, psihologia sportivă, să înțeleg cum se antrenează cei din afară pentru că este total diferit de ceea ce se predă în România. Am înființat Academia Victor Hănescu, un proiect pe care mi l-am dorit și care este diferit, zic eu, ca mentalitate și abordare. Avem psiholog pe teren care lucrează și cu copiii, care face o introducere în ceea ce înseamnă psihologie sportivă, atitudine. Avem preparator fizic, antrenori tineri, pasionați, care își doresc implicarea mea . Vreau să fac ceva diferit în România.”, explică antrenorul Victor Hănescu.

Victor Hănescu a găsit inspirație și ca antrenor în rândul oamenilor cu care a lucrat. De la Felicia Toma, primul său antrenor și omul care l-a format, a învățat partea tactică din tenis. Iar de la Dave Dehaan, mental coach-ul său, a deprins mentalitatea sportivă. E important ca în fiecare etapă a dezvoltării, sportivul să lucreze cu câte un antrenor adecvat și specializat pe câte o categorie de vârstă, pe ceva anume. În România, din păcate, nu se întâmplă așa. Aici și-a propus Victor să schimbe lucrurile. Iar la academia sa, fiecare antrenor știe unde performează cel mai bine. Coachingul de performanță e diferit. În tenis, cel puțin, acesta lucrează pentru cele 5-10 procente care-i mai lipsesc sportivului pentru excelență, pentru a se poziționa între cei mai buni din lume.

„La academie, am antrenori mai buni decât mine pe minitenis. La noi e mentalitatea că dacă ești antrenor, asta înseamnă că lucrezi și cu copii mici, și cu sportivi mai mari. Nu e chiar așa. Și în România nu e reglementata treaba asta. Apar antrenori care nu știu, oameni care au avut meserii în domenii total diferite, dar cărora le-a plăcut tenisul și s-au gândit că pot da și ei ore de tenis. Nu e nimic reglementat, e haos. Tu vrei să te duci mâine la tenis și vezi un antrenor, dar nu prea știi ce antrenor e, dacă e pentru copii, pentru mare performanță. Te duci și atât.”

Echipa de la Academia Victor Hănescu. Sursa foto: Facebook Victor Hănescu

Victor Hănescu n-are trac să spună lucrurilor pe nume. Observă că lucrurile nu funcționează cum ar trebui și crede că trebuie schimbată direcția inclusiv la nivel de sistem. Rezultatele din tenis ale României n-au fost ca urmare a unui sistem performant și bine pus la punct, ci au venit pe fondul unor vârfuri. Și va fi la fel și de acum înainte dacă lucrurile vor continua să fie făcute la fel. Tenisul nu mai e doar tactică, e un cumul de factori. „Meciul se câștigă mental!”, am auzit asta inclusiv la tenismenul Cezar Crețu, care se antrenează la Academia lui Victor Hănescu, dar și la alți sportivi, din alte sporturi. Doar că cei care conduc sportul sau sunt implicați în acest domeniu nu par a înțelege într-adevăr treaba asta.

Ai precizat abordarea diferită pe care o găsim la academiile de tenis din străinătate. Cât de mare e diferența față de ceea ce se întâmplă la noi și cât de mult contează să existe o echipă multidisciplinară care să lucreze cu sportivul chiar de la început?

VICTOR HĂNESCU: Păi normal că e diferit pentru că în România, dacă nu s-a făcut, oamenii au fost foarte puțin deschiși să învețe, să meargă în străinătate să învețe. Eu am investit mult în dezvoltarea mea ca să lucrez cu un psiholog ani la rând. Trebuie să investești ca să te dezvolți. Și da, se lucrează diferit. În România nu este atenție la limbajul cu care se vorbește. Se vorbește urât cu sportivii, se vorbește pe un ton negativ. Antrenorii, în România, creează dependență. Adică sportivul să depindă de antrenor. Pe când în afară, în zona asta de coaching, ideea este să îl antrenezi pe sportiv într-o manieră în care el să devină independent, să nu aibă nevoie de tine toată viața. Ok, să fii lângă el să îl susții, să îl ghidezi, dar el să știe singur ce are de facut. De exemplu, Cezar Crețu, pe care eu îl antrenez, a fost educat de la 18 ani în direcția asta. El, chiar dacă nu sunt cu el, știe ce are de făcut și poate să se gestioneze singur, nu are nevoie de antrenor. Și asta e o diferență foarte mare. Mulți nu își pun așa problema sau nu o înțeleg.

De ce e mentalitatea asta la noi față de ce se întâmplă în afară?

VICTOR HĂNESCU: Așa au fost vremurile. De foarte multe ori, antrenorii vor să țină sportivul. Poate și dintr-o neîncredere în ei, poate doar pentru salariu, poate pentru că își doresc ca ei să pară că sunt cei mai importanți, ca ei știu și că fără ei nu se poate. Pe când în metodologia occidentală si modernistă, antrenorul care are încredere în el știe valoarea lui și știe că în orice moment poate să lucreze cu oricine. De aceea, nu creează dependență, ci creează ideea de libertate, astfel încât sportivul să poată să aleagă oricând dacă mai vrea să continue cu el sau nu. Cât timp primește o informatie bună, nimeni nu o să plece.

Că tot veni vorba, cât de important este pentru un antrenor să investească în el, să se pună la curent cu tot ce e nou? Că cei mai mulți nu fac asta…

VICTOR HĂNESCU: E cel mai important lucru. Dezvoltarea ta personală și profesională. Eu am fost la nivel înalt în tenis și tot mai învăț lucruri. Am fost deschis să învăț lucruri noi, să cunosc zona mentală. În afară se fac multe lucruri față de ce se întâmplă la noi. Dacă rămânem doar cu ‹stai că dau tenis, dar nici nu am fost jucător›…

Victor Hănescu, la unul dintre trainingurile de la Academie. Încă mai învață. Și el, și echipa. Sursa foto: Facebook Victor Hănescu

Întotdeauna m-am întrebat cum reușesc antrenorii din tenis să se tempereze față de antrenorii din alte sporturi pentru că în tenis nu ai voie să țipi, nu ai voie să fii acolo, să zici ceva sportivului, să vorbești cu el, nu te manifești ca la alte sporturi…

VICTOR HĂNESCU: Acum e voie să vorbești, s-au schimbat regulile. Poate să fie un avantaj, dar oricum…. tenisul este un sport în care liniștea la nivel mental e foarte importantă. Iarăși un lucru diferit față de străinătate- antrenorii din străinătate vorbesc foarte puțin. Față de România, de exemplu, unde antrenorul, ca să demonstreze că știe, vorbește foarte mult. Și atunci îl pune pe sportiv într-un setup diferit. Cu cât vorbești mai puțin, sportivul e mai liniștit. Cu cât vorbești mai mult, el începe să fie bulversat. De aceea, foarte mulți antrenori de top, dacă îi analizăm, ei au intervenții foarte scurte, la obiect în tenis, în timpul meciului. Dar la noi se merge pe cine țipă mai tare, cine strigă. Pentru că lumea așa e obișnuită. Mulți părinți cred că asta e abordarea- ‹uite, măi, antrenorul acesta ce implicat e, cât țipă și ceartă copilul!›. Am rămas cu mulți ani în urmă și lucrurile trebuie să se schimbe ușor-ușor.

În tenis, ca în orice sport, nu toți copiii au talent. Reușesc părinții să înțeleagă treaba asta?

VICTOR HĂNESCU: Dacă un copil are niște înclinații către sport, nu înseamnă ca va avea și succes. Dar asta nu înțeleg mulți părinți. Ei cred că dacă au un copil talentat, care are niște rezultate pe plan local sau în România, e suficient. Ei nu se uită ce mentalitate are sportivul, ce mentalitate au ei, ca părinți, ce atitudine are copilul pe teren, ce determinare, ce ambiție. Sunt foarte mulți factori care contează și formează un campion. Nu e suficient să ai talent și să te duci în competiții și să îi bați pe alții. Sunt și alții care au talent, dar mai fac și alte lucruri. Contează cât de antrenabil este copilul. Am cunoscut copii care comentează. E ok, trebuie să te oprești, să le explici.

Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un tenismen bun, care să atingă performanța de a ajunge în top 100, top 20 sau chiar mai sus?

VICTOR HĂNESCU: Ce am zis mai devreme. În primul rând, să își dorească. Apoi, disciplină, seriozitate, talent, puterea de a învăța din înfrângeri și de a merge mai departe pentru că în tenisul de mare performanță apar foarte multe momente grele, la fel ca în viață. Și dacă nu ai puterea să treci peste, rămâi acolo. Și mulți nu reușesc. Le e frică să meargă mai departe. Și atunci rămân talent. Pentru că mulți dintre cei din top sunt talentați. Mulți zic „domnule, nu trebuie talent, e doar muncă!”. Ok, e important să muncești, dar ai nevoie și de talent în domeniul respectiv. Pentru că toți din topul mondial au skill-uri, nu e doar muncă. Au și abilitățile lor native, speciale.

Ai zis la un moment dat că federația și statul se implică foarte puțin în tenisul de la noi. Ce ar trebui să facă federatia sau statul ca să putem genera și mai multi sportivi care să intre în topuri?

VICTOR HĂNESCU: Eu, în primul rând, consider că în România, oamenii de valoare nu sunt susținuți și apreciați. Eu cred că în România încă am rămas pe gândirea aia comunistă- când iese unul bun, hai să-i dăm în cap, că ăsta face lucrurile diferit. Deci, încă suntem acolo ca mentalitate. Nu suntem încă pe modelul ‹băi, uite, ăsta face ceva mișto, hai să îl ajutăm să facă mai mult! Hai să copiem și să facem și noi, să mai apară o academie, să ajutăm, să creștem. Să sprijinim un proiect›. Nu pot să spun că federația a fost super încântată, interesată, implicată. Statul, la fel. Și nu vorbesc numai de mine, ci și de alte proiecte unde se face treabă. Primul pas ar fi ca aceste proiecte să fie sprijinite. Hai să ne dezvoltăm noi ca structură care conduce tenisul și să ne ducem în Italia, în Spania. Până la urmă, inclusiv să copiezi un sistem bun e un pas înainte… Deci, cam așa s-ar putea face lucrurile diferit. E mai complicat, trebuie să îți dorești.

Am observat că în ultimii ani, tenisul masculin a intrat cumva în umbra celui feminin, deși au fost ani în care a fost invers… care sunt motivele? E o perioadă în care să ne așteptăm la mai multe rezultate bune la fete?

VICTOR HĂNESCU: În România s-a mers foarte mult pe rezultate care țineau mult de calitățile sportivului, nu pe sistem. Adică a ieșit un Hănescu, un Pavel și alți câțiva. Dar asta n-a fost neapărat datorită sistemului. Poate că acum e acea generație în care nu apar acele vârfuri. Nu avem o bază mare de selecție. Iarăși, nu cred că avem oameni profesioniști care să modeleze sportivii. Că nu mai e doar despre hai să batem mingea, e vorba de mentalitate, atitudine, viață personală. Sunt lucruri la care, în România, nu lucrează nimeni. Ei lucrează tenis. Tenisul e o bucățică din tot ce înseamnă să fii campion. Și atunci, poate și de asta nu se întâmplă lucrurile. Eu am vorbit de atâtea ori de partea asta mentală. Djokovic, Serena, toți marii sportivi au psiholog, life coachi. Și în România, lumea mă vede pe mine cumva de genul „măi, ce prostii zice ăsta? Cu mental training…”. Majoritatea nu înțeleg.

Victor, la finalul discuției noastre aș vrea să știu cât de diferite sunt emoțiile unui meci din postura de antrenor față de cele trăite ca jucător…

VICTOR HĂNESCU: Clar este diferit totul. Ca sportiv, ai un altfel de emoții, centrate pe tine, pe meci, că trebuie să gestionezi meciul. Și bineînțeles, bucuria de la final, când simți că ai câștigat lupta. Ca antrenor, trăiești foarte mult prin sportiv, prin rezultatele lui. Te bucură și pe tine. De exemplu, în meciurile jucate de Cezar Crețu aici, la Iași, la Concord Iași Open, văzându-l în teren și jucând, aveam niște sentimente foarte speciale pentru că știam că mi-am făcut munca bine, că timpul petrecut cu el este benefic, că l-am învățat lucruri interesante. Și asta îmi aduce satisfacții.

sursa foto: facebook Victor Hănescu, la unul dintre meciurile demonstrative de la Concord Iași Open

Author