De la fata celebrului actor Henry Fonda la activista care l-a înfruntat pe președintele Nixon

                     Până acum, Jane Fonda n-a fost niciodată o celebritate care să mă facă să îmi doresc să aflu mai multe. Zic până acum pentru că am văzut documentarul „Viața lui Jane Fonda” (așa îl găsiți pe site) sau „Jane Fonda in five acts” (titlul orginal), pe HBO MAX. Știam de actrița Jane Fonda și de celebrele sale exerciții fizice. Mi-a scăpat esența… activista Jane Fonda, cea care a fost acuzată de înaltă trădare de președintele Nixon, după ce s-a dus în mijlocul războiului din Vietnam și a arătat lumii cum autoritățile ascund multe poporului american, că acestea nu prezintă faptele reale. Nu a fost condamnată din lipsă de dovezi, însă Jane Fonda, pusă față în față cu așa-zișii prizonieri de război eliberați și aduși acasă, în SUA, i-a întrebat pe aceștia cum de acceptă să facă jocul președintelui Nixon și mint, cum de pot avea pe conștiință nu doar moartea atâtor suflete, ci și minciuna. Iar activismul ei din timpul Războiului din Vietnam avea să fie doar începutul…

Fotografia de familie de la 11 ani și moartea mamei, despre care află din presă

                                În film, povestea familiei începe cu o fotografie. O poză de familie, de când avea 11 ani, la picnic. O regie, după cum spune chiar ea, în care trebuiau să pară fericiți. Nu erau. Mama sa era bolnavă, avea o privire pierdută. Știa că soțul ei, celebrul actor Henry Fonda, avea deja o relație cu o altă familie. La scurt timp de la fotografia respectivă, Henry Fonda își anunța cei doi copii că mama lor a murit. Le-a spus că suferise un infarct. De fapt, s-a sinucis în ospiciul în care era internată. Și-a tăiat gâtul.

                              Jane a aflat cum a murit mama ei citind un articol din presă. Era anul 1950. În anul 2000, când Jane Fonda a început să își scrie memoriile, având acces la dosarul medical al mamei, a aflat adevărul. Depresie cronică. Mai exact, bipolaritate. Jane a dedicat memoriile mamei ei. Așa a putut să sape cât mai mult în istoria familiei… nu a înțeles niciodată de ce părinții ei nu au putut să-i arate iubire. A găsit răspunsul după tot demersul căutărilor: „incapacitatea lor de a iubi e pentru că și ei au fost răniți. Trebuie să ierți. Rana se transmite de la generație la generație până când cineva spune STOP!”, explică Jane, care speră că fiica ei va fi cea care va pune acest punct care va încheia trauma transgenerațională.

                                    Ajunge la mormântul mamei după ce termină de scris memoriile și, cu un buchet de trandafiri roșii în brațe, îi spune cu lacrimi în ochi că atunci, dacă ar fi știut prin ce trece, i-ar fi spus că o iubește, i-ar fi cerut iertare și ar fi luat-o în brațe.

 

A tânjit după atenția tatălui: „e pierdută în rolul ei de fiică a lui Henry Fonda”

                    Jane Fonda și-a adorat tatăl. „E pierdută în rolul ei de fiică a lui Henrry”, susține fratele ei, în film. Numai că tatăl nu a știut niciodată să joace rolul de tată. N-avea emoții, nu își arăta sentimentele. Când și-a anunțat copiii că mama lor a murit, a plecat imedit la New York, acolo unde avea spectacol, pe Broadway. Era unul dintre cei mai iubiți actori ai Americii. Jane și-a dorit mult să joace împreună cu tatăl ei. A făcut-o în cele din urmă, în „Pe heleșteul auriu”. Acolo, în film, în scena pe care Jane și-ar fi dorit-o trăită în sânul familiei ei, vede pentru prima dată emoție în privirea tatălui… era un dialog tată- fiică, așa cum nu au avut niciodată. Pentru interpretarea din „Pe heleșteul auriu”, Henry Fonda primește Oscarul pentru „Cel mai bun actor”, iar Jane Fonda e doar nominalizată pentru „Cea mai bună actriță în rol secundar”. Jane Fonda a primit Oscaruri peentru alte interpretări.

Nu și-a dorit să fie actriță

                   Curios că, deși fiică de actor, Jane Fonda nu și-a dorit să fie actriță. Pe la 20 de ani, mama ei vitregă îi spune că ar cam fi timpul să plece din casa în care locuia cu ei. Așa a ajuns să dea probe pentru un curs de actorie, la unul dintre cei mai cunoscuți profesori. „Era cea mai plictisitoare și mai convețională fată, însă când m-am uitat în ochii ei, am văzut multe lucruri ascunse”, avea acesta să spună.

                               După două luni de cursuri, Jane e mai mult obligată să interpreteze în văzul tuturor. Sala era mai plină ca niciodată. Jane nu știa dacă au venit să o vadă pe ea sau pe fata lui Henry Fonda. Atunci i s-a spus „văd mulți tineri venind aici, dar tu ai talent!”. Ce a urmat după? Roluri peste roluri, primul mariaj- cu Roger Vadim, nașterea primului copil, depresia post-natală, divorțul. Și, poate cel mai neașteptat lucru, Jane Fonda devine activistă și se implică în tot mai multe cauze sociale. Nu, nu va fi pe placul tuturor, dar învață cum să facă față presiunii.

„Voiam cu tot sufletul ca viața să aibă sens!”

 

sursa foto: www.imdb.com            

A plecat în Vietnam, în timpul războiului, pentru că și-a spus că a fost ignorantă prea multă vreme. A fost acuzată de trădare

                         Vedea tot felul de știri în timpul sarcinii. Nu-i venea să creadă că avea 32 de ani și era ignorantă. A simțit că trebuie să facă ceva, deși nimeni nu își explica de ce o fată de milionar vrea să arate că îi pasă. S-a dus inclusiv pe frontul războiului din Vietnam. A vrut să înțeleagă de ce e nevoie să moară atâția oameni.

                                   Voia să se convingă că totul era cum administrația Nixon prezenta americanilor. Nu era. Și n-a putut să tacă atunci când a văzut că nu era. O greșeală, o fotografie făcută în mod inconștient avea să o ducă după gratii sau chiar să o expulzeze din SUA. A fost acuzată de trădare, numai că n-au existat dovezi. Totuși, vocea ei era tot mai puternică. A acuzat președinția că face propagandă și paradă cu militari care n-au fost prizonieri de război, dar pe care așa îi prezintă doar ca să-i sensibilizeze pe americani și să-i convingă că SUA trebuie să continue atacurile în zonă. Argumentele lui Jane erau solide. A fost acolo.

Nu se mai regăsește în actorie și devine activistă. Isteria cu caseta cu „Antrenamentul”

                       Nu se mai regăsea în lumea filmului. Era activistă. A simțit că o trădează pe Vanessa, fata ei, dar nu avea încotro. Îl cunoaște pe Tom Hayden, activist și el. Se îndrăgostesc, se căsătoresc, au un copil. Împreună se implică în numeroase activități și… Jane reușește să creeze isterie, prin „Antrenamentul”, celebra casetă video cu exerciții fizice care le ajută pe femei să fie în formă. S-a vândut în peste 17 milioane de copii, era ceva uluitor! Ideea casetei i-a venit în timp ce ea și Tom căutau soluții pentru a-și finanța ONG-ul. Ea nu prea mai era căutată să facă filme, deci trebuia să găsească o soluție care să nu ncesite mari investiții, dar care să-i aducă bani. „Am făcut ‹‹Antrenamentul›› pentru Tom, nu ca să finanțez asociația!”, susține Jane, la un moment dat, în film, și recunoaște că mereu a avut nevoie de un bărbat ca să simtă că structura ei e solidă. Jane Fonda începe să facă filme prin care promovează tot felul de cauze în care ea credea. Așa e și filmul „De la 9 la 5”, prin care arată că femeile, deși au același program ca bărbații, primesc mai puțini bani, ba chiar sunt hărțuite la birou etc.

„Dacă stai, niciodată nu vei fi întreagă”: divorțul de miliardar

                     Totul mergea bine până când… Tom se îndrăgostește de o altă femeie. Divorțează. Și fix în ziua în care se pronunță divorțul, primește un telefon de la miliardarul Ted Turner, care o invită în oraș. Jane îi spune să revină peste șase luni, că abia a divorțat. Ted o sună din nou fix după șase luni, se văd, se îndrăgostesc și se căsătoresc. Era anul 1991. După zece ani de mariaj, Jane divorțează. Avea totul, dar simțea că-i lipsește totul. Ted nu suporta să stea singur și, astfel, Jane a fost nevoită să renunțe la multe dintre angajamente. Nu mai era ea. Era ca o prizoniră, deși în libertate. Jane voia să fie ea. „Dacă stai, niciodată nu vei fi întreagă!”, și-a spus. Așa că a divorțat. Așa începe ultimul capitol din documentar, JANE.

                    Jane Fonda nu ascunde faptul că și-a urât corpul. Se vedea grasă, iar asta pentru că și tatăl ei o făcea grasă de multe ori, îi spunea că îl face de rușine. Așa a devenit bulimică. Practica a învățat-o o colegă. Spre finalul documentarului, Jane Fonda vorbește despre operațiile estetice pe care și le-a făcut. Le regretă, îi pare rău că n-a acceptat să vadă cum anii trec și pe chipul ei. În rest… dacă ar fi să regrete ceva, va regreta ce nu a făcut!

sursa foto: pinterest.com

Author