Am văzut „Baltagul” în luna ianuarie, cu o interpretare de excepție. Cu Maia Morgenstern în rolul Vitoriei Lipan, am înțeles diferit zbuciumul femeii care a plecat să-și caute dreptatea și să arate întocmai cum s-au petrecut faptele care i-au împiedicat bărbatul să revină acasă.

„Baltagul” se joacă din nou la Iași, pe 29 martie, la Sala Unirii 

În ianuarie, cu câteva zile înainte, nu mai găseai bilete la „Baltagul”. S-a jucat din nou cu casa închisă. Sub interpretarea magistrală a Maiei Morgenstern, Vitoria Lipan ne-a făcut să fim martorii zbuciumului său interior și ai dorinței sale de a face dreptate. 

Maia Morgenstern are harul de a transforma orice personaj. Dacă mi-o amintesc pe Vitoria Lipan din opera citită în anii de liceu, aceasta mi-ar fi părut o femeie extrem de tristă. În interpretarea Maiei Morgenstern, am văzut-o altfel… am perceput-o mai degrabă hotărâtă, cu o forță imensă, preocupată. Nu mai era „vai, săraca femeie care a trecut prin așa ceva”, ci mai degrabă un model de femeie puternică pe care vremurile de atunci nu l-ar fi conceput.

Vorba Vitoriei Lipan nu era umilă, femeie fără carte fiind, ci una plină de respect. Forța cu care și-a stăpânit emoțiile în fața vinovaților denotă înțelepciune. Poate ar fi putut să răspundă prin legea talionului, însă nu. Ea a așteptat ca făptașii să mărturisească. I-a jucat psihic. Ea, o femeie fără carte. O mamă. O văduvă. O justițiară.

Pus în scenă, firul epic al operei „Baltagul” mi s-a părut mult mai viu. Poate și prin micile glume inserate cu discreție într-o poveste atât de dramatică. Dar mai ales prin modul în care actorii au știut să le exprime prin tonalitate și mimică. Iar interpretarea aceasta i se datorează lui Toma Hogea, care semnează regia, iar scenariul e semnat de Dan Herford.

Am citit „Baltagul” la vremea lecturilor obligatorii. Mi-ar fi plăcut să fi avut șansa și atunci să văd o abordare scenică precum cea de la Sala Victoria. Ne-ar fi fost de folos.

Oricum, un mare bravo pentru toți actorii! Îmi place că Ateneul Național din Iași le oferă șansa de a fi pe aceeași scenă cu marii actori ai României. Și e o șansă și pentru noi, care-i putem vedea pe scenă aici, acasă.

Bilete pentru reprezentația din martie găsiți aici.

Pledoarie pentru teatru

Mergeți și la teatru, oameni buni. Am plătit 60 lei pe un bilet. O nimica toată. Erau și mai ieftine, în funcție de locul în sală. O sumă infimă, pe care mulți o dau cu mare ușurință pentru alte lucruri.

Avem nevoie de cultură. Avem nevoie de orice fel de artă. Înseamnă hrană pentru suflet, cunoaștere, evoluție.

Poate că unii au impresia că se poate trăi și fără cultură. Posibil. Dar înseamnă să trăiești în beznă.

Indiferent de modul în care alegeți să susțineți arta, faceți treaba asta. Artiștii au nevoie de noi toți pentru că, în multe momente, munca lor e terapie pentru noi.

***

Adaptare scenică și Regie -Toma Hogea
Scenografie– Alina Dincă Pușcașu
Muzica – Cari Tibor
Video design– Andrei Cozlac
Asistent regie – Erica Moldovan
Distribuție:
MAIA MORGENSTERN – Vitoria Lipan
Alexandra Paftală – Baba Maranda
Răzvan Grosu – Gheorghiță Lipan
Cezara Fantu – Minodora Lipan,
Dumitru Florescu – Calistrat Bogza, Toma Macovei
Codrin Dănilă – Preotul Dănilă, Ilie Cuțui
Erica Moldovan – Maria Vasiliu
Florin Gorgos – Iorgu Vasiliu, Funcționarul, Hoț
Alin Zară – Subprefectul
Dani Popa – Mitrea, Neamțul
Gelu Ciobotaru – Moș Pricop, Prefectul
Mara Lucaci – Hoț
Mariana Dumitrache – Baba Dochia
Mălina Balcan – O femeie