În septembrie Zâna Toamnă aduce roade bogate, frunze galbene peste tot, must, vânt, ploi, furtuni, dar și începutul anului școlar. Cu acest prilej care se repetă cu fiecare an, fericirea, curajul, ambiția devin variabile direct proporționale cu vârsta, astfel:
6 ani, grupa 0 cei mai alintați: „nu mami, nu vreau la școală; ai să vezi că dacă mă duci înapoi la grădi nu mai plâng”
6 ani, grupa 0 cei mai curajoși: „mami, eu de-acum am să dorm la prânz, ai să vezi!”, doar că nu sunt paturi în școală…
7 ani: „mami, eu nu mai vreau fustițe roz…sunt pentru bebeluși!”
11 ani: „mami, colegul de bancă mi-a spus la banchetul clasei a IV a pe care l-am avut la Restaurantul Doi Pescăruși că din clasa a cincea o să mă învețe să zbor dacă nu îi dau să copie la teze…!”
13 ani: „mama, mă doare un picior, aș putea să stau azi acasă?”
14 ani: „mam’, azi am tenis până târziu, nu știu la cât ajung…”
15 ani: „ma’, să nu mă trezești că nu facem azi ore…”
16 ani: „mmm’, chiar trebuia să torni apă rece pe mine?”
17 ani: „auzi, nu vrei să te duci tu în locul meu dacă tot insiști atât?”
20 de ani: „mai uită-te și tu în dicționar să vezi ce înseamnă facultate-facultativ…!”
22 de ani: „las’ că nu-s primul și nici ultimul care repetă anul…”
23 de ani: „ce tot strigi, o să mă reînscriu la anu’…”
Urmează părinții care sunt nerăbdători să petreacă multe ore prin trafic în mașinile personale sau autobuze, tramvaie, căruțe, biciclete ca să ajungă mai întâi cu copiii la școală, apoi la serviciu, apoi iar la școală, apoi iar la serviciu…ups, pardon acasă. Acasă sunt foarte nerăbdători să se ia la trântă cu vasele, mâncarea pe seară și pe a doua zi, cu facturile, cu telecomenzile, cu temele, cu pernele și acuși-acuși și cu plapumele. Toate sub atenta îndrumare a bunicilor, care au fost și ei cândva copii, elevi, studenți (poate), părinți.
Începe școala! Va fi sublim! Mult succes!
