O parte din natura noastră umană se ocupă să facă presupuneri despre intențiile și comportamentele celorlalți. Unii mai puțin, alții mai mult, oamenii obișnuiesc să presupună că:
- înțeleg ce ai vrut să spui înainte să îți termini ideea, (măgulitor, își spun că sunt pe aceeași lungime de undă);
- știu de ce ai acționat într-un anumit fel (ca un semn pentru toată lumea că au experiență de viață);
- Știu la ce se gândești, înainte să îți exprimi gândul cu voce tare (își spun că au intuiție);
- Știu ce simți tu în anumite situații (crezând că sunt empatici sau au o inteligență emoțională dezvoltată).
Nimic mai fals. Și poate că aceste obiceiuri nu ar fi atât de toxice dacă, atunci când fac presupuneri, ar avea puterea să atribuie intenții pozitive, de tipul „nu mi-a convenit ce mi-a spus însă mă ajută să văd o altă perspectivă și să schimb ceva din felul în care lucrez”.
În realitate însă, de cele mai multe ori, oamenii care fac presupuneri atribuie celorlalți intenții negative. Este mult mai ușor să rămână în zona lor de confort, să își protejeze ego-ul și să arate cu degetul spre ceilalți. Desigur, „cineva ar trebui să facă ceva”, „ceilalți ar trebui să se schimbe dacă vor ca lucrurile să meargă bine”. Deși, nu cunosc cu adevarat contextul sau realitatea celuilalt, pur și simplu cred că știu! Poate și tu ai auzit în jurul tău afirmații similare: „știe că nu e în regulă ce face, dar mă provoacă intenționat, face asta ca să mă enerveze…”, „i-am explicat de mai multe ori cum se face, pare că mă ignoră complet…”, „am mai discutat despre asta, dar mă întreabă din nou același lucru…”, „este o persoană dificilă, eu încerc să colaborez cu ea, dar mereu pune bețe în roate…”.
Este adevărat că unii oameni pot avea agende ascunse și actionează individualist, urmărindu-și interesele personale, ghidați fiind de credința că anumite lucruri li se cuvin, că pot obține orice cu orice preț, după bine cunoscuta zicală „scopul scuză mijloacele.” Această atitudine centrată spre sine este un mod imatur de funcționare. Acestor oameni le este greu să accepte că cei din jur pot avea puncte de vedere diferite, pot simți și acționa după alte principii decât ale lor. Această poziționare egocentrică este una din premisele perfecte pentru apariția jocurilor de manipulare.
Ce este un Joc de manipulare?
Eric Berne definește un joc ca fiind „o serie de tranzacții complementare (reciproce) aflate în curs de desfașurare, care se îndreaptă spre un final predictibil.”
Aparent, aceste tranzacții sunt sincere, însă, de fapt, au mecanisme ascunse (de exemplu, o voce prietenoasă, cu substrat ironic), în care poți sesiza 2 nivele:
– un nivel social, cel vizibil;
– un nivel psihologic, acuns, ceva mai greu de sesizat fără un nivel mare de conștientizare.
Așadar, jocurile de manipulare sunt, de fapt, metode disfuncționale prin care relaționezi cu ceilalți, sunt lupte de putere cu scopul de a obține atenție, grijă sau recunoaştere din partea celor din jur.
Fiecare joc are o răsplată pentru cei care îl joacă, un fel de beneficiu (Payoff – un termen bine cunoscut în Analiza Tranzactională). Nu exista joc fără răsplată, însă șansele sunt 50/50%: poți să finalizezi cu răsplată pozitivă (pe termen scurt, desigur), sau cu răsplată negativă.
La un moment dat, la unul din training-urile despre jocurile de manipulare pe care le susțin, un participant m-a întrebat: „Bun, și dacă în orice joc de manipulare, în final, ambii jucători ajung să aibă o răspalată negativă, de ce ar mai iniția cineva un astfel de joc?”
Una dintre explicații este cea psihologică – oamenii sunt construiți să fie „flămânzi” după recunoaștere și, atunci când nu primești răsplată pozitivă, începi să cauți orice, chiar și recunoașterea unui aspect negativ. Este vorba despre echilibrul psihic al oricărui adult. Semnele de recunoaștere din partea celorlalți te ajută să îți dezvolți sentimentul de utilitate, contribuție, semnificație în locul în care muncești sau trăiești, sentimente fară de care niciunul dintre noi nu am putea funcționa într-un mod eficient.
În cultura noastră, manifestările de recunoaștere sunt extrem de limitate. Unii oameni nu știu să valideze eforturile sau progresele celor din jur, sau după caz, nu vor să ofere recunoaștere Evită să facă „schimb” de aprecieri sincere, fie din cauza normelor sociale, fie din lipsa de educație în acest sens, fie din cauza propriilor credințe limitative.
Am lucrat cu destul de mulți oameni în sesiuni de coaching individual, care considerau că „este riscant să apreciezi pe cineva, poate să și-o ia în cap sau poate să mă considere pe mine slab sau vulnerabil”.
Cum recunoști un joc de manipulare?
Câteva caracteristici ale jocurilor de manipulare
Gândirea sistemică și analiza tranzactională, ca forme de înțelegere a emoțiilor și relațiilor dintre oameni, îți arată câteva principii de funcționare a jocurilor de manipulare, care te ajută să le recunoști, la tine sau la ceilalți:
- De cele mai multe ori joci aceste jocuri în mod inconștient.
Jocurile de manipulare sunt evident necinstite, însă majoritatea oamenilor nu sunt conștienți că le joacă și nu fac în mod intenționat acțiuni care să îi încurce pe ceilalți. Oamenii le joacă pentru a „motiva” ceea ce deja simt, ca apoi să poată plasa responsabilitatea asupra altcuiva.
- În timpul unui joc de manipulare schimbi rolurile de Victimă, Persecutor, Salvator.
Pe rând, jucătorii schimbă între ei aceste roluri de mai multe ori, chiar și într-o fracțiune de secundă. Uneori este și greu să spui exact cine, ce rol joacă. Există și roluri preferate, un rol pe care îl joci mai des sau în care petreci mai mult timp. În echipele cu care lucrez, cel mai des am întâlnit „Victime profesioniste”.
- Jocurile de manipulare sunt jucate în mod repetitiv.
Dacă te-ai surprins jucând un joc psihologic măcar o data, poate fi o întamplare. Dacă te regăsești mai des, e bine să deschizi ochii la ceea ce faci, însă dacă te surprinzi jucând cu persoane diferite, în situații diferite, este evident că ai un pattern, un obicei. Jocul devine practic un ritual, jucătorii au un sentiment de anticipare: „eram sigur că așa va reacționa până la urma…”, „cum de mi se întamplă toate numai mie…”, „am sperat că de data asta o să se țină de cuvânt, dar e la fel ca toți ceilalți… mă așteptam.”
- Jocul este o manifestare existențială.
Uneori, oamenii au nevoie de un pic de adrenalină în viețile lor, de ceva mai multă intensitate decât au în rutina zilnică. Anumite persoane nu știu să atragă atenția prin reușite personale sau profesionale, iar jocul de manipulare devine un mijloc bun, un mod de a exista.
- Jocurile pot fi jucate la diferite grade de intensitate.
În funcție de pattern, joci aceste jocuri la 3 nivele de intensitate:
- La un nivel ascuns, discret, dimplomat;
- La un nivel semi-public, doar o parte dintre cei din jur sunt „spectatori”;
- La un nivel public, îți place să „inviți” pe toată lumea la show-ul tău.
- Fiecare jucător este co-responsabil de joc.
În jocurile de manipulare nu există „eu” sau „el”, fiecare aduce propria contribuție la întreținerea jocului și are o parte egală de responsabilitate față de ceea ce se întâmplă. Jocurile sfârșesc prost oricum, finalul este marcat de un sentiment negativ destul de puternic, cu trăiri de tensiune, remușcări, etc.
Din diferite motive și cu diferite scopuri, uneori apelăm la propriile jocuri de manipulare. Doar atunci când devii conștient de aceste strategii de relaționare ești în poziția de a le gestiona și ai 2 variante:
- fie îl „miroși” de la bun început și nu intri în joc. Într-un articol viitor o să poți citi câteva sugestii despre cum să îl oprești înainte să înceapă;
- fie ai fost atras deja în joc, dar la un moment dat devii conștient de ce se întâmplă și știi cum să spui „piua” și să ieși din joc.
Un joc de manipulare pe care nu îl conștientizezi, nu îl înțelegi sau îl ignore, crește în intensitate și frecvență și îți consumă resurse, timp și energie, ca un adevărat „vampir”.
În partea a II-a a acestui articol îți propun să ne uităm împreună la câteva jocuri, ale tale sau ale celorlalți, cu exemple reale din viața de zi cu zi. Până atunci rămânem în contact pe Facebook, pe pagina Humans Coaching sau pe profilul meu personal.
