Tudor Tudurachi ne-a arătat că pe vise nu se depune praful. Munca, sârguința, curajul, energia, pasiunea formează un întreg  pentru ca visul lui să poată deveni realitate. Și… a devenit. L-am cunoscut pe Tudor prin intermediul preșcolarului meu, Luca. Am aflat ulterior că pe lângă rezultatele  bune obținute la școală, el se remarcă și prin roadele culese la karting, sportul ales de el, devenit pasiune, ulterior vis împlinit.

„Pasiune. Pasiunea de a pilota. Visul!”, subliniază mama.

                       Sunt o norocoasă pentru că, pe lângă preșcolarii mei și bucuriile pe care mi le oferă zilnic, aflu despre armonia din familiile lor, învăț ce înseamnă cu adevărat sacrificiile pentru copii, îmi extrag modele frumoase drept de urmat și aflu despre….poveștile fraților mai mari.

Tudor Tudurachi ne-a acordat timp și ne-a împărtășit câteva impresii despre karting, despre cum își gestionează timpul, având în vedere că are 10 ani și este în clasa a IV-a, la liceul Waldorf din Iași, despre rezultatele sale și despre modelul său în acest sport.

„Am ales kartingul pentru că mi-au plăcut de mic mașinile și am vrut să conduc. Și tata este un foarte bun șofer și m-a învățat foarte multe chestii de pilotaj. Am început să fac karting de la 9 ani fără o lună, Fittipaldi fiind modelul meu în acest sport. Vreu să ajung pilot de Formula 1 ca el sau pilot pentru test drive.”, îmi mărturisește Tudor.

                      Curioasă fiind, l-am întrebat ulterior unde urmează cursurile, cum reușește să îmbine activitățile școlare cu cele extrașcolare și ce părere au colegii vis-à-vis de pasiunea lui. „Vara pilotez mai mult pentru că ne permite vremea, cam două săptămâni pe lună, fiind pe pistă de dimineață până seara la antrenamente și concursuri, iar iarna fac o săptămână pe lună antrenamente în Italia. Recuperez temele pierdute pe cât posibil când sunt la antrenamente sau în week-end. Doamna învățătoare mă înțelege și mă susține. Îmi trimite temele și îmi explică  atunci când nu știu.”, a fost răspunsul lui prompt.

                     Cel mai bun rezultat obținut de Tudor până în prezent este titlul de vicecampion național. A mai câștigat locul 3 la Cupa României, un loc 1 și un loc 3, în două etape ale campionatului 7. E un sport ce-i face placere și nu se sfiește să-mi spună că-și va îndruma și fratele mai mic înspre karting, urmând ca, din luna mai, acesta să intre și el pe pistă, la clasa Promo BB.

„Fiul nostru cel mic, Luca, și-a exprimat dorința de a urma modelul fratelui mai mare. Vom începe antrenamentele cu el din luna mai, anul acesta, fiind avantajat de faptul că Tudor practică deja acest sport.”, confirmă Melania Tudurachi, mama lui Tudor.

                    Cu sfaturi utile pentru părinți interesați vine și mama lui, Melania Tudurachi, relatându-ne avantajele și dezavantajele acestui sport, cum a descoperit ea pasiunea fiului său, spunându-ne sincer că de fiecare dată are emoții atunci când vorbește despre performanțele lui Tudor. „Tudor a fost pasionat de mic de automobilism, are o colecție impresionantă de mașinuțe de metal. La vârsta de 5 ani făceam parcări laterale strict la indicațiile lui și atunci am conștientizat pasiunea pe care o are. Nimeni nu îl învățase cum să conducă o mașină, dar, teoretic, el știa tot la acea vreme. Viteza este o moștenire de familie de la tatăl lu, fiind pasionat de mașini cu mulți cai putere și de viteză.”, a precizat Melania Tudurachi.

Ema Tănase/ revista Insociety: Ce sentimente vă încearcă atunci când îl vedeți urcat în kart? Cât de periculos este acest gen de sport și ce sfaturi le-ați da părinților care au în vedere kartingul pentru copiii lor?

Melania Tudurachi: Am emoții la fiecare cursă a lui Tudor pentru că acest sport este imprevizibil, dar am încredere în instinctele lui și în ceea ce-l învață antrenorul, însă în karting nu seamănă nicio cursă una cu alta și e foarte importantă viteza de reacție a tuturor piloților. Chiar dacă ești un pilot foarte bun, poți fi scos din cursă din cauza accidentului provocat de alți doi. De aceea, am emoții puternice până în ultima secundă a cursei. Sfătuiesc părinții care vor să-și îndrume copiii spre acest sport să se informeze foarte bine și să fie convinși că micuții lor au înclinații. Cât despre emoții, nu știu ce sfaturi să dau, căci nici eu nu am găsit încă un mod de a trece peste ele.

„Am fost împreună cu Tudor pe pista de agrement de la Carrefour Era și a fost dezamăgit de viteza kartului. Așa am ajuns pe pista de la Bacău unde a făcut bazele pilotajului. Acolo a început VISUL.”

 E.T: De câte ori este nevoie să faceți drumul până la Bacău?

M.T.: Echipa de karting și pistă omologată avem la Bacău. Acolo ne antrenăm, dar și la Târgu Secuiesc și pe piste din Italia. Performanța în karting este asigurată de numărul cât mai mare de curse, așa că facem multe drumuri în țară și în Italia.

E.T.: Ce simte o mamă când își vede fiul pe podium?

M.T.: Cel mai înălțător moment… ca părinte, te bucuri în primul rând pentru el și pentru satisfacția pe care o are copilul după ore și ore de muncă, restricții și concentrare. Piloții își petrec vara pe pistă de dimineață pînă seara, în timp ce alți copii se odihnesc sau se joacă prin parcuri sau la mare. Singura lor satisfacție este să ridice cupa deasupra capului. E un moment în care câștigă respectul tuturor concurenților.

E.T.: Câte sacrificii presupune kartingul, atât pentru copil, cât și pentru familie? Cât de fezabil este pentru România?

M.T.: Ca orice sport de performanță, kartingul presupune multe sacrificii: timp puțin de joacă sau alte evenimente cu prietenii. Piloții trebuie să aibă un program foarte bine stabilit de odihnă și antrenamente pentru a da randament. De asemenea, practicanții de karting trebuie să se ocupe de condiția lor fizică. Pe lângă sacrificiile copiilor, părinții care susțin un sport de performanță trebuie să dispună de bani și timp. În România, sunt foarte mulți sportivi talentați, dar se opresc la un moment dat pentru că nu au susținere financiară. Așa se întâmplă și în karting… se caută sponsori pentru că Federația nu dispune de resurse suficiente.

Curajul, voința, efortul și dorința sunt elementele extrase de mine din discuția avută cu Tudor și mama sa. În spatele unor tablouri reușite sunt ore de muncă, încercări, lacrimi, stări de la agonie la extaz, emoții puternice, vibrații și…multă educație, susținere și iubire necondiționată. Sunt părinți care își împing copiii spre activități extrașcolare nedorite, insistând și încercând ore de practică care nu conduc decât la frustrarea copilului. Este util să oferi o gamă largă de activități în care să se implice și să îl lași să aleagă opțiunea cu care fuzionează sau la care dorește să ia parte. Familia Tudurachi a arătat un real interes în dezvoltarea armonioasă a propriilor copii, interes pentru descoperirea pasiunilor și sprijin în scrierea poveștii lor cât mai frumos.

„Dmitri Bortov, antrenor de karting și președinte al echipei Bortov Racing Team a simțit potențialul lui Tudor și împreună am decis să scoatem licență de pilot și să participăm la campionatul național de karting al României. După doar un an de karting, Tudor a devenit vicecampion național.”, a încheiat Melania Tudurachi.

Sursa foto: arhiva personală a familiei

 

Author