Lecția simplă a spiritualității:„Ce anume, din mine, mă împiedică să fiu împlinit și fericit?”

Dacă ați ști cât de mult mă bucur să scriu pe tema de astăzi, ați citi articolul chiar dacă subiectul nu vă interesează. Pentru că el chiar nu are cum vă interesa, dacă sunteți persoane fericite și împlinite! Dacă vă simțiți minunat în pielea voastră, dacă v-ați iertat toate greșelile, dacă i-ați iertat și pe toți cei care v-au rănit, dacă aveți o ocupație pe care o simțiți a fi cea hărăzită vouă, dacă trăiți cel puțin decent, sub semnul abundenței, dacă iubiți și sunteți iubit și dacă aveți alături sufletul -pereche, chiar nu avem despre ce să discutăm. Dar dacă nu…

Am un prieten care mi-a fost coleg de clasă și care, acum, locuiește de ani buni în străinătate. Întâmplarea face că, deși țin mult la discreție, despre acest prieten al meu pot să vă spun orice. Nu pentru că voi nu-l cunoașteți și nu știți despre cine vorbesc, iar el este peste mări și țări. Trăind în era internetului, distanțele nu mai sunt un impediment. Teoretic, ar putea să citească textul de față la 30 de secunde după ce a fost publicat! Și, totuși, eu vă pot dezvălui orice pentru că el nu are cum să afle, întrucât nu are nicun fel de cont, pe nicio rețea de socializare. Chiar și schimburile noastre de mesaje, neregulate și la intervale largi de timp, se fac prin intermediul unei adrese de e-mail fictive (dacă “fictiv” va fi fiind cuvântul cel mai potrivit aici). Așadar, prietenul meu nu-și scoate nasul în lumea virtuală, întrucât are o soție extrem de geloasă. Altcumva – decât să-mi scrie mie, cu mare prietenie, din când în când, adică de sărbători -, nu mai calcă pe alături cu nimic. Și, totuși, ea îl suspectează și îl acuză neîncetat.

Gelozia și cauzele sale nu constituie subiectul articolului de față, așa încât o să vă spun doar în treacăt că ea este rezultanta unei cote extrem de scăzute a încrederii în sine și că, adesea, nu are legătură cu lipsa de fidelitate a partenerului. O să vă relatez, în schimb, puțin mai multe despre faptul că s-au adunat aproape zece ani de când prietenul meu încearcă să o scoată la capăt alături de soția sa, dar nu reușește. Și aceasta nu-i singura sa mare nerealizare. Mai există vreo două, pe care nu vi le mai împărtășesc pentru că, cel mai probabil, ați prins ideea: prietenul meu este neîmplinit și nefericit.

…Poate că ar fi trebuit să încep, totuși, relatarea din alt colț de poveste… Să vă spun despre el ca este un om inteligent și extrem de sensibil, cu un suflet mare și bun. Că este religios practicant, dar și interesat de „noua” spiritualitate, că are un job bun, dar că și-ar dori să facă altceva (să se alăture breslei terapeuților, ca să-și ajute semenii), doar că nu o face.

Și acum pregătiți-vă, căci urmează partea cu adevărat interesantă: mi-a scris de Crăciun că, în căutarea ieșirii din impas, a fost la un clarvăzător. Acela i-ar fi spus că este o ființă foarte, foarte, foarte veche. Că este, în același timp, și un învățător, și un vindecător, și un războinic. După care l-a întrebat ce caută el aici?, întrebare la care nu a știut să-i răspundă, „pentru că uneori şi-o pune el însuşi, simţind că iroseşte timpul aiurea în lumea fizică”.

Există un motiv suficient de însemnat pentru care frământările și întrebările sale vor avea parte de acest răspus la vedere – și anume: există nenumărate persoane spirituale și/sau religioase, cu inimi simțitoare și suflet blând, aflate într-o situație comparabilă cu a lui! Persoane bune ca pâinea lui Dumnezeu, care simt că ceva mai bun și mult mai potrivit lor este de trăit în lumea ne-fizică; și că, undeva, trebuie să se fi strecurat o gravă eroare, de trebuie ele să se chinuiască în cea grosieră, a cruzimii, a nedreptăților, a valorilor inversate… a celei de aici, căreia simt că nu îi aparțin. Și pentru că, uneori, prea multe explicații și argumente pot dilua mesajul, în intervenția mea de astăzi voi reduce numărul de idei și de cuvinte folosite la strictul necesar:

Dragă prietene al meu și dragi oameni cu inimi simțitoare și cu suflet blând,

Nu (mai) sunteți (încă) aici nici din greșeală, nici din întâmplare! Dacă (încă) nu sunteți persoane fericite și împlinite, dacă (încă) nu vă simțiți minunat în pielea voastră; dacă (încă) nu v-ați iertat toate greșelile, dacă (încă) nu i-ați iertat și pe toți cei care v-au rănit, dacă (încă) nu aveți o ocupație pe care să o simțiți a fi cea hărăzită vouă în Plan Divin, dacă (încă) nu trăiți decent, sub semnul abundenței, dacă (încă) nu iubiți și nu sunteți iubit și/sau dacă (încă) nu aveți alături sufletul vostru pereche, înseamnă că (încă) nu v-ați încheiat „misiunea” aici! Viața, în lumea fizică, are același potențial de a vă fi la fel de perfect potrivită, ca și cea ne-fizică; iar treaba voastră aici este să descoperiți ce anume din voi înșivă constituie bariere pentru împlinirea aceasta!

Și da, dacă încă nu v-ați pus întrebările în sensul acesta: „Ce anume, din mine, mă împiedică să fiu împlinit și fericit?”, și n-ați purces la căutările și eliberările și schimbările și vindecările necesare, chiar că irosiți timpul aiurea în lumea asta fizică, așa precum extraordinar de bine a spus drag prietenul meu…

Cristina H.B. Docan

consilier intuitiv,
practician Emotional Freedom Techniques și Matrix Reimprinting, facilitator sănătate mintală