Constantinii şi Ilenele satului Bohotin, dar şi din întreaga comunitate a Răducăneniului au avut o zi omomastică  cu totul aparte. În fiecare an, pe 21 mai, pe imaşul satului, undeva pe dreapta cum vii dinspre Iaşi, se organizează Hramul satului Bohotin. Anul acesta, sub un soare prietenos, dar și un episod ușor prelungit de ploaie, ambianţa ne-a luat pe toţi prin învăluire cu diferite puncte de atracţie, precum caruselul ameţitor, tarabele cu zumzet de mici sfârâind grăbiţi peste cărbunii încinşi, corturi cu bere, eugenii şi vată de zahăr, scena amplasată strategic cu deschidere spre verdele copleşitor al câmpului, toate împrejmuite de maşini venite de peste tot, aşezate haotic şi copii cu pistoale cu capse sau bile din plastic.

A fi om gospodar e cu adevărat un lucru mare, mai ales dacă ai nu mai mult de 45-50 de ani şi ai ales să rămâi în ţara ta, în satul tău natal ca să sfinţeşti locul… Cei „trei crai de la răsărit” care au organizat sărbătoarea sunt trei oameni obişnuiţi, munciţi, ce-şi trăiesc viaţa cu grijile şi nevoile specifice oricăruia dintre noi: Valentin Petrea, Mihai Andrieș și Marius Vișan.

Ziua aceea de duminică a fost altfel pentru toti cei care au ales să vină pe câmp. Muzica a răsunat până spre mijlocul satului, artiștii mai mici și mai mari s-au perindat pe scena înălțată la aproape doi metri, iar eu, ca prezentator al evenimentului, am încercat să aduc un fir din experiența mea ca om care a lucrat ani de zile în televiziune, construind între momentele oferite de protagoniști, fraze consistente, coerente, uneori amuzante, alteori cu caracter profund improvizatoric, pentru că…ce ar fi viața noastră dacă am citi totul de pe o biată hârtie!

Sărbătoarea asta mi-a adus aminte de bunica. Bunica mea de pe mamă, bunica de la Pogănești, județul Vaslui. Natalia. Noi îi spuneam „bunița”. Ea era spiritul definitoriu din ființa mea în ceea ce privește conceptul de viața la sat (cea de la oraș îmi era înrădăcinată cu totul în minte, în trup și în suflet, căci m-am născut și am crescut în buricul târgului). Nu am prins-o mulți ani, dar ce îmi amintesc e că avea mâini perfecte. Muncite, dar perfecte. Dincolo de pielea uscățivă și venele mai pronunțate, în mâinile ei erau mulți copii crescuți de ea, nepoții. Cu pâine de casă, cu laptele făcut brânză sau chișleag, cu zarzărele făcute chisăliță, cu mămăliga unsă cu gem de prune… Nu cred că ne certa vreodată și oricum, dacă o făcea, era în șoaptă ca să nu audă mahalaua. Ce viață! Ce buniță! Duminica își punea hainele de sărbătoare, adăuga pestelca și baticul și pornea la deal, spre Biserică. Agale. Așa mi-o amintesc din scurtele mele vacanțe la Pogănești.

La Bohotin, oameni de toate vârstele (unii cu mâinile vizibil muncite și fețele brăzdate de soare și de trecerea timpului) au venit să îi asculte și să îi vadă pe lăutarii din Fanfara Rapsodia, condusă de Sinel Oprică, cântăreți ce au traversat în lung și în lat toată Europa; în componența acestui ansamblu muzical poți descoperi familii întregi, cu bunici, tați, fii, nepoți cum ar fi de exemplu familia Oprică sau familia Chiriac. Ei transmit din generație în generație dragostea pentru cântul la instrumente de suflat sau percuție, alegând ca repertoriu teme cunoscute din muzica ușoară românească veche sau mai nouă, dar și muzică lăutărească.

Evenimentul a fost bogat și divers reunind pe aceeași scenă Clubul Vip Taekwondo, coordonat de soții Mădălin și Tania Anisiei (de unde am aflat diverse tehnici de autoapărare, am urmărit momente de lupte, spargeri de obiecte etc. specifice artei marțiale adusă tocmai din Coreea), apoi micii dansatori de la Ansamblul Popular al Școlii Generale Bohotin, îndrumați de profesorul Vasile Rotaru, Formația Dynamic care, pe lângă piesele pe care toți cei cu vârsta până în 40 de ani le știau, au ales să îl acompanieze pe îndrăgitul interpret de muzică populară Alexandru Brădățan. Acesta, îmbrăcat într-un remarcabil costum popular bucovinean a încântat publicul cu hore, bătute, învârtite și tot ce putea să îi așeze la un loc pe cei prezenți, unul lângă altul, în spiritul sărbătorii la care cu toții am pus o fărâmă de suflet.

Au urmat Angelica Flutur (figură angelică, iute la pas, rafinată, cu vădită dorință de promovare a culturii bucovinene) și Festivitatea de Premiere Cupa Bohotinului la fotbal, activitate aflată la cea de-a VII a ediție. Publicul s-a bucurat din plin și de prezența cântărețului și compozitorului Ian Raiburg (Maestru în Artă în Republica Moldova din 2007, el fiind artistul care a adus în nunta românească nelipsitele Sărut femeie mâna ta, Anii mei și tinerețea și multe alte lucrări care și-au găsit rapid adepți înverșunați în rândul ascultătorilor din țara noastră). Seara a continuat cu Laura Haidău, o altă interpretă de folclor bucovinean îndrăgită de publicul din Bohotin. Cu un repertoriu bine ales, cântăreața a reușit să îi mulțumească pe toți cei prezenți, chiar și pe cei care, la ceas de seară erau deja prinși binișor în mrejele lui Bachus.

Ca un obicei purtat peste timp, focul de tabără (pornit în sincron cu un impresionant foc de artificii) a luminat cerul purificând la propriu și la figurat împrejurimile și sufletele oamenilor. Regenerarea vieții ca un nou început, mai bun, mai curat, mai viu, arderea relelor și învierea binelui, alungarea energiilor negative și înflorirea unei noi vieți, cu frumos, hărnicie, bunătate, prietenie, sinceritate și iubirea omului față de om.

La mulți ani, Bohotin!

Sursa foto: Virgil Leitoiu

Author