Chiar dacă societatea românească e destul de reținută în a îmbrățișa fără prea mult efort mentalități europene sau pur și simplu să manifeste un grad ridicat de acceptare, specialiștii din domeniul juridic și medical susțin că există un număr în creștere al celor care doresc să-și facă schimbare de sex. Într-o perioadă în care „Zoe, fii bărbată!” e un îndemn la îndemână și destul de eronat înțeles și aplicat de femeia care crede și vrea să-și dovedească faptul că le poate face pe toate, inhibând bărbații care-și pierd masculinitatea și obligațiile pe care aceasta le incumbă de când e lumea…
Potrivit datelor furnizate de către instituțiile abilitate, se estimează că un procent de 0,2 – 0,6% din populaţia generală se consideră a fi transgender, fiind totodată şi categoria cu una din cele mai ridicate rate ale depresiei (aproximativ 62%), suicid sau auto-vătămare, iar dacă avem impresia că pe rolul instanțelor românești nu se găsesc astfel de procese, nu-i chiar așa…
„Progresul medicinei, al endocrinologiei în mod particular, face posibilă abordarea unei teme sensibile, complexe, dar în acelaşi timp şi controversate: terapia hormonală ajunsă la ora actală extrem de elaborată permite transformarea unui gen în celălalt, a unui bărbat într-o femeie şi invers. Practic, acest tratament complex se adresează celor care se simt captivi într-un corp de sex opus (un bărbat în corp de femeie, o femeie în corp de bărbat). Vulnerabilitatea acestor pacienţi vine din teama de a fi stigmatizaţi de către societate, dar şi din auto-medicaţie prin procurarea unor medicamente achiziţionate online, prin lipsa unei monitorizări medicale corespunzătoare.”, se arată într-un comunicat de presă transmis de către avocatul Gianina Vera Poroșnicu.
Practic, potrivit avocatei Poroșnicu, acești oameni care recurg la astfel de intervenții trec peste preconcepţii negative, cutume ale societăţii au nevoie de specialişti care să le ofere consiliere psihologică, psihiatrică, tratament hormonal adecvat (chirurgical în anumite situaţii), dar şi o consilere juridică adecvată, întrucât schimbarea de gen din punct de vedere civil implică:
– dreptul la identitate de gen garantat de Constituţia României
– drepturile cetățenilor transgender ai Uniunii Europene de a nu fi refuzaţi la angajare sau concediați din cauza orientării sexuale – Tratatul de la Amsterdam, 2000
– recunoșterea legală a persoanelor transgender – în legislația din Marea Britanie apare ,,The Gender Recognition Act”, 2004
– garantarea protecției împotriva discriminării și abuzurilor – în Marea Britanie apare ,,Equality Act”, 2010
– National Health Institute, din UK, nu permite medicilor să refuze acordarea consulturilor de specialitate unei persoane transgender din cauza unor preconcepții personale
– Parlamentul European a adoptat în 2019 o rezoluție prin care se recomandă statelor UE să elaboreze legi care să protejeze persoanele transgender
– Oganizația Mondială a Sănătății recomandă ca subiecții transgender să nu mai fie considerați a avea o patologie psihiatrică.
Ce este un transgender?
Transinromania.ro scrie că „transgender este un termen umbrelă care include acei oameni care au o identitate de gen diferită de sexul atribuit la naștere și acei oameni care doresc să-și prezinte identitatea de gen într-un mod diferit față de genul atribuit la naștere. Termenul include acele persoane care simt necesitatea, preferă sau aleg, prin limbaj, termeni de adresare, îmbrăcăminte, accesorii, machiaj sau modificări corporale, să se prezinte diferit față de așteptările legate de rolul de gen atribuit lor la naștere. Acest concept îi cuprinde pe bărbaţii şi femeile cu un trecut parcurs tranziția medicală sau juriducă (persoane cu un trecut trans), dar şi pe persoanele care se identifică drept transsexuale sau transgender, precum şi pe toţi cei care au o identitate de gen sau o exprimare a genului neconformă cu standardul de „masculin” sau de „feminin”, neconformitatea respectivă fiind manifestă prin vestimentaţie şi/sau modificări corporale, inclusiv intervenţii chirurgicale. Termenul a fost lansat de psihiatrul John F. Oliven în 1965, când endocrinologul Harry Benjamin sugerase deja, în urma unui studiu efectuat pe bărbaţi, că identitatea de gen şi exprimarea genului se prezintă sub formă de continuum, cu subtipuri de travestism şi transsexualism, pe o scală de la 1 la 7 similară cu cea propusă de Alfred Kinsey pentru orientarea sexuală (a se vedea Scala Kinsey). Persoanele transgender sunt una dintre categoriile cele mai discriminate din lume; pentru a remedia situaţia aceasta, în 1992 prima International Conference on Transgender Law and Employment Policy a adoptat „transgender” ca termen-umbrelă în problematica identităţii de gen şi a atras atenţia asupra unor probleme-cheie, cum ar fi dezavantajarea persoanelor transgender în faţa legii şi pe piaţa muncii.”
*sursa foto: google.com