Se întâmplă să ne fie dor. E firesc, suntem oameni. Avem sentimente. Trebuie să le exprimăm. Cu toate că am fost învățați taman pe dos din motive puerile: să nu pari slab sau nu mai știu cum. Dorul nu e rușine, dorul e o emoție care, din moment ce e recunoscută și mărturistă, e eliberatoare.

Citeam despre Roma și mi s-a făcut dor de Roma. Sunt și doruri pozitive. Doruri de a reveni în locuri care ți-au rămas în suflet. Dorul de a nu face nimic. Dorul de a-ți oferi timp ție fără să te gândești că asta înseamnă lene, plictiseală sau „prea mult timp liber”. Ați observat și voi obsesia de a ne încăpățâna să nu mai avem timp? Parcă e o cursă fără sfârșit. Care mai de care mai ocupat, mai fără timp, mai grăbiți să facem orice altceva numai să nu ne punem pe pauză. De ce?

Ce spun specialiștii despre dor și cum afectează sănătatea

În măsura în care îți face rău, dorul nu e bun. Și-aici îmi vine în minte comparația cu invidia. Nici invidia nu e bună când nu e pozitivă, când nu e factor care să te motiveze să faci mai multe, să evoluezi, să fii un om mai bun. Așa e și cu dorul. Dacă te frământă în sens negativ, încearcă să apelezi la un psiholog. Fizic, dorul doare. E ca o durere pe care nu o poți explica. E un junghi pentru care n-ai medicament care să-l calmeze imediat. Dorul se consumă. Se acceptă și se consumă în liniște, sincer și deloc pe fugă.

Dorul de oameni e cel mai des întâlnit. Dacă ți-e dor, suni. Cauți să vorbești și să te vezi cu persoana respectivă. Dar dacă persoana respectivă nu mai e? Dacă sunteți în lumi diferite, iar reîntâlnirea e doar o ipoteză?

Când pierdem pe cineva drag, când acel cineva moare, dispare fizic. Emoțional va fi mereu în sufletul nostru. Îl vom căuta în imagini, în amintiri, în conversații, în povești. Astfel de doruri nu trec niciodată. Doar se diminuează în intensitate. Și se transformă în mesaje pe care îți spui că Universul le-a trimis. O fi fost Universul, dar a avut ceva de spus și-acea stea pe care o porți în suflet…

Dorul acela mistuitor devine factor perturbator. Mistuie sufletul. Slăbește sistemul imunitar. Te macină. Te îmbolnăvește. Te face să te simți neputincios, stresat și fără pic de orizont la liman.

Ce să faci când ți-e dor

Când ți-e dor spui. Spui din tot sufletul, fără să te gândești că dorul nu-i și de partea cealaltă. Dorul este o emoție personală. Iar simplul fapt de a spune cu voce tare „mi-e dor de tine” înseamnă că ești mai puternic decât ți-ai fi imaginat. Prețuiește momentul. Când inima vorbește în locul rațiunii și spune că îi e dor, ascult-o. Rostește „mi-e dor” și ai să vezi cât de eliberator e totul. Nu contează reacția pe care o primești la schimb.

O rană emoțională se vindecă cel mai greu. E un drum pe care trebuie să fii convins că vrei să-l parcurgi. Ai nevoie să fii onest cu tine însuți și să accepți calea spre vindecare. S-ar putea să nu reușești de unul singur. În acest caz, să nu-ți fie teamă să ceri ajutor. Să spui celor dragi că ți-e dor. Că nu ești bine. Apelează la un psiholog.

Apoi, încearcă să faci mai multe activități pe placul tău– plimbă-te, citește, mergi în oraș, la film ori la teatru, pleacă undeva departe. Fii tu cu tine. Chiar, când ai făcut ultima dată asta și ce ți-ai spus?
Începe să faci mișcare, încearcă să te odihnești mai mult și ai grijă inclusiv la alimentație.

Doruri bune

Spuneam mai sus că nu toate dorurile dor. Sunt și doruri bune. Alea care-s nostalgii care te fac să zâmbești. Te portează în acel moment, în acel loc și te fac cumva să îți imaginezi că ești din nou acolo.

Un astfel de dor am experiementat în timp ce citeam ceva despre Fontana di Trevi. Am închis ochii și mi s-a făcut dor. Dor de acele momente de acolo, de acel loc, de vibrația unui oraș în care niciodată nu-ți ajunge timpul ca să-l explorezi milimetric. N-a stârnit decât gândul că vreau să fiu din nou acolo. Nu acum, dar cât de curând…

Cineva mi-a zis că îi e dor de liniște și somn. Liniștea adevărată se obține tare greu. E acea liniște pe care nu trebuie să o explici pentru că nu te-ai face înțeles. E acea liniște pe care, de fapt, nici nu trebuie să o explici pentru că o simți în profunzime, încât nu simți nevoia să o exprimi în vreun fel anume.

România are o zi a dorului: pe 13 mai

Inițiativa de a avea o zi a dorului aparține trupei Vunk și datează din 2015.

„Dorul te face să-ţi aminteşti doar lucrurile cu adevărat importante, dar, mai mult ca orice, dorul te împinge să faci gesturi frumoase. Din ce în ce mai mult simţim că petrecem sărbătorile altora şi nu este neapărat ceva rău. Dar dacă noi, românii, am face o zi pe care să o sărbătorească o lume întreagă? Pentru că românul s-a născut şi poet şi inventiv, am creat Ziua Dorului. Nicăieri în lumea asta nu există o astfel de zi şi în nicio altă limbă nu se înţeleg mai bine emoţiile cuvântului dor. Fă astfel încât dorul tău să se împlinească şi, în acelaşi timp, România să devină cunoscută şi pentru idei frumoase. O sărbătoare durează o zi, dar emoţiile ei pot dura o viaţă”, a motivat Cornel Ilie iniţiativa trupei VUNK, la Radio Zu.

sursa foto: freepick.com