Am parcurs întreaga călătorie despre care povesteau acolo, în fața noastră, Horia Francisc-Țurcanu și Magda Axinte. Când știi ce-nseamnă fiecare etapă despre care interlocutorii vorbesc cu atâta drag, nu-ți rămâne decât să zâmbești, să aprobi în gând și să rememorezi întreaga ta transformare.
Cam așa m-am simțit eu joi, într-un cadru cu oameni care chiar au habar despre cât de important este să fii bine tu cu tine însuți, să te îngrijești de psihicul tău, de tot ceea ce reprezinți TU. Nu e o formă de egoism, e pur și simplu grijă. Grija că doar așa vei putea să ai o viață în care să te bucure sincer chiar și-un ciripit al păsărilor. Maestrul interior suntem chiar noi. Fiecare pentru sine.
„Gândurile ni le creăm singuri. Dar baza din spate nu am creat-o noi. Prin gânduri, noi creăm. Noi avem în interiorul nostru aur și ne mulțumim cu gunoaiele de la mal. Noi suntem lumină. Din criză învățăm.”, spune Horia Francisc-Țurcanu.
În timp ce-i ascultam, am avut momente în care am închis ochii și am privit în adâncul sufletului. Discuția a pornit de la suferință. Tocmai această suferință te obligă de multe ori să faci acea schimbare pentru care îți vei mulțumi mai târziu. Așa a fost și-n cazul meu, Din suferință am ajuns pe canapeaua Ștefaniei, psihologul meu. Cred că-s vreo 6-7 ani de-atunci. N-a fost simplu, n-a fost ușor, a fost un traseu cu multe lacrimi, semne de întrebare, răspunsuri și acțiuni. Iar cine a trecut prin asta, știe ce zic.
„Noi ne definim cel mai mult prin chestiuni exterioare. Menținem o iluzie că suntem ceva fix. Nu suntem. Iar începutul măiestriei- este să căutăm singurul lucru stabil. Noi dezvoltăm niște roluri. Noi pixelăm realitatea. De fapt, ne pierdem. Ca să pot să înțeleg ce mi se întâmplă, trebuie să lărgesc contextul.”, explică la un moment dat Horia Francisc-Țurcanu.
Greu de înțeles și mai ales de acceptat pentru aceia care oricum consideră că n-au nevoie de nicio schimbare. Nu și pentru cei din sală. Acolo, fiecare are propria poveste. Fiecare știe că aceste cuvinte n-au rolul de a te aburi, ci vin să te facă să înțelegi că oricine are nevoie de o transformare pe parcursul vieții. De ce? Pentru că… priviți lumea, tot ce ne înconjoară. Vi se pare că venim din vremuri în care totul era armonie și frumos? Ia săpați un pic în istorie. În istoria poporului, a lumii, nu doar a noastră, individuală.
Societatea a avut grijă să pervertească până și cele mai nobile suflete. Să le modeleze după tipare care nu întotdeauna ni se potrivesc tuturor. Și-atunci, oare chiar credem că n-avem nevoie de o transformare, de a lucra cu noi, astfel încât să ne redobândim acea identitate unică, definitorie?
„Ca să mă înțeleg pe mine, trebuie mai întâi să îmi pun întrebarea și apoi să lărgesc contextul. Suferința ne face de multe ori să vedem ce facem. E ceva în noi care ne face să căutăm acolo. Crizele sunt inevitabile. Cât timp atenția este lumea exterioară, nu ai cum să nu ai crize. Suntem într-o continuă modelație. Modelăm. Noi modelăm lumea cu ce avem în interior.”
Pentru că la asta se rezumă maestrul interior- la noi. La fiecare dintre noi, luat individual. Și dacă știm să modelăm totul după cum credem că e bine pentru noi, suferința nu mai devine obligatorie pentru a învăța.
E greu să facem asta? Da. Dacă e cineva care-ți spune că nu e așa, te minte.
Trebuie să fii pregătit să faci asta? Da. Și iarăși, dacă cine îți spune pe dos, să nu-l crezi.
Ai nevoie să te deschizi. Ai nevoie să-ți proiectezi acele gânduri care te împlinesc. Noi suntem maestrul interior. No suntem sursa a tot ceea e ni se întâmplă. Și dăm vina pe exterior doar când nu acceptăm că noi suntem sursa pentru tot ceea ce ni se întâmplă. E mai simplu să fie altcineva vinovat decât noi? De cele mai multe ori, da. Pentru că pentru omul care n-a trecut prin transformare, nu s-a înțeles, acceptat și îmbrățișat sincer și cu toată dragostea, e greu să admită că a greșit. Că da, nimeni nu e vinovat pentru ceea ce trăim în viața asta. Nimeni în afară de noi înșine. Un adevăr pe care îl înțelegi de-abia în momentul în care ai parcurs călătoria despre care spuneam la început…
„Maestrul interior este un singur lucru. Învățăm fără a mai fi nevoie să suferim. Suferința e obligatorie doar dacă ne ancorăm în aceste realități create. E nevoie de atenție și de dorința de a te deschide… Noi suntem sursa. Suntem responsabili de tot ceea ce ni se întâmplă. Când spui că din cauza lui X, Y, Z, deja te-ai făcut victimă! Să ne luăm responsabilitatea că de noi depinde totul. Noi suntem propria proiecție!”, conchide Horia Francisc- Țurcanu.
sursa foto: Ana Maria Gheorghiu
