Nu mă dau în vânt după statul în bucătărie, numai că odată cu pandemia mi-am dat seama că mai știu să gătesc câte ceva și că se poate mânca și acasă. Numai că… există rețete de care mie mi-e frică să mă ating. Și cozonacul e printre ele, mai ales după ce, în urmă cu câțiva ani m-am aventurat să fac cozonac și m-am ales cu bătături la mâini și cu promisiunea făcută mamei că în veci și pururi nu-i voi mai refuza o felie de cozonac. Sincer, am ajuns din întâmplare la cea mai simplă rețetă de cozonac ever. Căutam ceva sugestii pentru masa de Paști și hop-țop pe www.jamilacuisine.ro . Și mare mi-a fost mirarea să citesc „Cozonac fără frământare cu de toate”. Hmmm… interesant, îmi zic. Și dau să văd cum se face. Credeți-mă, și cel mai nepriceput om într-ale bucătăriei știe să facă rețeta asta. Nu-mi aparține, deci las linkul către Jamila. Și ceva mulțumiri, evident.
sursa: https://www.youtube.com/watch?v=5y6OyWyyjDg&feature=emb_title
Dar vă spun… mama, sceptică și ofuscată că nu prea mai poate face ea nimic de când cu problemele ei de sănătate, mi-a tuflit-o de la început „o să văd eu ce cozonac îți iese fără frământare, când le amesteci așa pe toate!”. Nu prea i-a venit a crede cât de frumos a crescut (nu înțelegea cum adică aluatul de cozonac să stea la frigider?!?) și cât dee reușit e. O înțeleg, mama n-a uitat pățania mea cu cozonacul de acum câțiva ani. Hai, spor la bucătărit, că la așa rețete, oricine are impresia că se poate apuca mai serios de bucătărit.
