Prietenia n-are nevoie de o zi anume, ci se sărbătorește în fiecare zi. Prietenia e despre încredere, adevăr, onestitate, respect, loialitate, sinceritate, bucurie… ca-n oricare altă relație. Am învățat în timp să mă iubesc și să-mi fiu cea mai bună prietenă, să mă accept și să înțeleg că viața îți poate aduce și momente în care te uiți în jur și vezi că nu mai e nimeni altcineva decât tu. Tu cu tine, cel mai solid parteneriat într-o lume în care oricând trebuie să fii pregătit să rămâi de unul singur. Îmi amintesc una dintre primele întrebări pe care mi le-a pus psihologul atunci când am început procesul de cunoaștere, acceptare și vindecare: „Alexandra, cine sunt cei mai importanți oameni din viața ta?”. Am răspuns cu un lung șir de persoane din care lipseam eu. „Dar tu, Alexandra, unde te situezi în toată lista?”. Eu, sigură pe mine: „păi, în frunte”. Nu era așa… era fix cum am zis și asta ca un paradox pentru mine, care m-am văzut întotdeauna cu un soi de egoism moștenit de la zodie cel mai probabil, dar modelat în bine mai ales în ultimii ani. Atunci a fost momentul în care mi-am promis că mereu voi fi pe primul loc în viața mea, iar asta pentru că oricât de mult i-aș iubi pe alții, îmi sunt datoare să mă iubesc pe mine.
Prieteni de conjunctură avem cu toții, dar prietenia aia care rezistă anilor, indiferent că oamenii sunt sau nu unul lângă celălalt fizic, chiar e „piatră rară”, vorba cântecului celor de la 3 Sud Est.
Timpul face selecția.
Prietenii se acceptă cu totul, fără judecată. Prietenii se iartă și își cer iertare fără să se gândească că asta-i face slabi. Prietenii te susțin în orice și aplaudă real chiar și atunci când li se pare că unul și-a îndeplinit visul, în timp ce altul încă dă din coate.
Prietenii își spun în față deranjul imediat și discută fără reproș despre ceea ce le-a creat un disconfort.
Prietenii nu cuantifică situațiile de genul „eu am fost acolo, tu nu ai fost”, ci înțeleg că s-ar putea ca oamenii să nu poată fi oricând și oriunde pentru tine.
Nu lăsa pe nimeni să-ți devină o prioritate, oricât de prieten ți-ar fi! Prima prioritate în viață ești tu și abia apoi îți stabilești ordinea celorlalți…
Dacă ajuți, ajută fără a scoate ochii mai târziu pentru ceea ce ai făcut și fără a avea pretenția ca și alții să facă la fel pentru tine. În definitiv, nu te-a obligat nimeni, ai făcut ce ai simțit.
Mulțumește și fii recunoscător pentru tot, chiar și celor care aleg alt drum în viață. Rămân amintirile și viața a arătat de multe ori că atunci când lucrurile trebuie să se întâmple, se întâmplă.
Dacă am fi sinceri, n-am avea prietenii de conjunctură. În timp am înțeles că prietenii adevărați sunt rari și că ești tare bogat dacă îi ai. Sunt cei pe care îi numeri pe degetele de la o mână maxim și sunt cei care au înțeles că prietenia e despre acceptarea celuilalt, sinceritate, adevăr, respect, grijă, onestitate, încredere, cam despre tot ce spuneam la început.
Alegi să fii alături de un om pentru că așa vrei. Nu te-a constrâns nimeni. Așa că atunci când alegi să ieși din viața lui, fă-o onest și discret, știind doar voi ce s-a petrecut și-i de neiertat. Prietenia e despre a primi un om în viața ta absolut dezinteresat și de a nu-i încalca încrederea. A fi decent la finalul unei prietenii e o adevărată artă, asemenea despărțirilor cuplurilor. Nu poți să arunci cu noroi în cei care ți-au fost alături bună perioadă de timp și ți-au oferit momente și amintiri frumoase, ca și cum aceste din urmă lucruri nu s-ar fi întâmplat… ia cu tine ce-i frumos și ieși discret, că-n definitiv, știți cum se spune- „când lupii tac, se-aud javrele”.
Am fost un om mereu înconjurat de oameni, căci de-abia târziu tare am înțeles că nu-i tocmai bine să fii sincer cu toată lumea, dacă vrei să nu fii dezamăgit. Nu spun că eu n-am dezamăgit pe nimeni, cu toții avem bube. Diferența e că unii ajung să-și trateze bubele și își urmează drumul mai departe, în timp ce alții rămân încătușați în neputința lor de a înțelege că viața nu este o competiție decât cu tine însuți, întrucât suntem structurați atât de diferit, încât e imposibil să fim la fel și să avem același traseu. La greu, toți vin. Urmărește cu atenție cine vine lângă tine atunci când îți este bine. Și mai fii atent la ceea ce spui despre alții, că e, de fapt, ceea ce vezi tu la tine și crezi despre tine atunci când te uiți în oglindă. Altfel spus, ce scoatem pe gură despre alții e fix imaginea noastră. E un principiu pe care orice psiholog ți-l va spune.
Prietenii sunt puțini, oameni de conjunctură sunt mulți.
30 iulie, Ziua Prieteniei
sursa foto principala: idlehearts.com
