***Articol scris de Anamaria Diaconu, colaborator insociety.ro Anamaria este terapeut holistic, cu o experiență în domeniu de peste 8 ani, timp în care a ghidat zeci de persoane pentru a-și regăsi calea spre sine. Prin metoda Recall Healing cu care lucrează în prezent, Anamaria te poate ajuta și pe tine să îți construiești o radiografie personalizată completă prin care să îți înțelegi corpul atunci când acesta îți trimite diferite semnale. Trebuie doar să iei legătura cu ea: injoyhealingbyanamaria@gmail.com ***

Dincolo de moarte, omul se teme cel mai mult de un diagnostic de boală. De necunoscutul a ceea ce ar putea aduce o veste, o simplă informație care i-ar modifica parcursul și impacta sănătatea. Corpul, în definitiv, ne este armură în această călătorie și oricât de puternici am fi, adesea ne lovim de situații în care acesta nu mai funcționează la capacitate maximă.

Totuși, cum ne poziționăm în fața unei situații atât de complicate?

Acum câteva luni am trecut și eu printr-un diagnostic șocant care m-a făcut să nu fiu în stare să vorbesc timp de două zile. Atât de mult mi se încordase maxilarul, m-am izolat de toţi şi toate, voiam doar să zac şi atât. Trăiam cu senzația/frica că nu pot face nimic, că nu am nicio cale de scăpare. Mă simțeam furioasă și mi se părea nedrept. Mintea mea făcea tot felul de scenarii și mai mult, am ales să trăiesc totul în solitudine, nevorbind cu nimeni.

Deși aveam diverse resurse, instrumente la dispoziție, tot m-a marcat vestea și tocmai, pentru că la rândul meu lucrez cu oameni care vin și cu diagnostice grele, am reușit să mă ridic, să cer ajutor, să vorbesc despre ce simțeam și să caut cele mai eficiente soluții pentru mine.

A fost greu? Da. Se poate ieși dintr-o astfel de situație? Da. Există viață după? Da.

Conflictul secundar e mai sever decât diagnosticul în sine: e important ce face persoana cu informația dură primită

Ce nu știu mulți însă este că acest conflictul datorat diagnosticului/prognosticului creează la rândul lui un conflict secundar, mai sever decât primul. Iar acesta, de obicei, îți afectează un organ în mod direct.
Conflictul veștii și a modului în care alegi să trăiești vestea cântărește cel mai mult pentru că acesta multiplică gravitatea bolii însăşi.

Se crede că aproape 90% din totalul bolilor şi 99.9% dintre agravările acestora se datorează, de fapt, acestui conflict care ne aruncă direct în întuneric. Bineînțeles, nu trebuie să condamnăm pe nimeni pentru această situaţie, pentru că majoritatea nu cunosc aceste informaţii, iar cei câţiva cărora li se spune despre aceste lucruri nici nu le cred.

Severitatea nu este dată de rezultatul diagnosticului în sine, ci ceea ce o persoană face cu acestă informație în cadrul propriului prognostic.

Trăirea în solitudine a unui conflict de diagnostic este mai periculoasă decât diagnosticul în sine.

Un diagnostic provine dintr-o sursă oficială de încredere și are toată puterea ştiinţelor care se situează în spatele acestuia. Din păcate, majoritatea oamenilor iau diagnosticul şi îl transformă într-un plan bătut în cuie pentru viitor în ceea ce priveşte starea lor de sănătate, fără a fi capabili să înțeleagă ceea ce au de învățat din aceea experiență. Bineînţeles acest lucru nu este făcut conştient.

Haideţi să vedem cum funcţionează lucrurile, de fapt. Dacă o persoană are un conflict biologic, acesta poate afecta un anumit organ în mod specific. De asemenea, această persoană va avea și o parte a creierului afectată de acest conflict, o anume parte care controlează acelaşi organ corespunzător.

Pe o tomografie craniană se va putea evidenţia acest lucru ca un punct negru pe zona în cauză. În cazul în care conflictul se accentuează, formaţiunea punctiformă poate deveni încet mai mare, doar că imediat ce problema este rezolvată, abordată diferit, informaţia ajunge în zona afectată şi începe vindecarea.

Totuși, ce instrumente folosim pentru a asimila aceste vești?

Iată doar câteva cauze care ne pot împiedica să vedem obiectiv situația în care ne aflăm:

• Doctorii nu pot identifica problema, de aceea trebuie să se repete o serie de analize.
• Mentalitatea „Vă rog, să nu spuneţi nimic soţiei/familiei mele despre asta!”.
• Pacientul nu primeşte nicio veste de la medicul său, deci începe să se îngrijoreze.
• Creşte nivelul de stres prin discuţii neavizate între pacienţi.
• Pacientul aruncă o privire asupra fişei sale medicale și nu reușește să o înțeleagă.
• Influenţa familiei și opiniile populare adunate de pe internet.
• Boala este direct proporţională cu nivelul de stres.

Prin urmare, vă invit cu căldură ca atunci când primiți un diagnostic sau o veste dură, de orice natură, să cereți ajutor, să vorbiți cu cineva despre acel subiect sau să căutați grupuri de suport.

Trăirea în solitudine a unui conflict de diagnostic este mai periculoasă decât de diagnosticul în sine.

Boala se câștigă în mental, în abilitatea de a pune lucrurile în perspectivă și de a observa anumite lucruri obiectiv. Lupta începe în momentul în care o accepți și o recunoști cu tot ceea ce implică ea. Dă-i voie să fie și află ce anume urmărește.

Sunt la un mesaj distanță, aici sau în privat, dacă aveți nevoie să vorbiți!

sursa foto reprezentativă: freepick.com