Am observat că, după ani în care ni s-a tot propovăduit cum e cu succesul acela în care mai nimeni nu vorbea despre eșec, acum e la modă să vorbești despre eșec.

Am cunoscut eșecul încă din copilărie. Prin sport. Prin baschet. Fiecare înfrângere era un eșec. Un eșec, dar și o lecție. Vedeți voi… noi, cei care am făcut sport de performanță de mici, ne-am călit la propriu pentru viață… inconștient, dar am făcut-o. Pentru că în continuare am să spun că sportul mi se pare cea mai bună „școală a vieții”.

Ideea e că de eșec nu scapă nimeni. E parte din noi. Tot vine un moment în viață când îl experiementezi. Rămâne doar atunci să afli cât de pregătit ești pentru a-l depăși în ritmul tău și numsi așa cum crezi tu că poți gestiona situația.

Eșecul doare tare, dar te și trezește și motivează

Cred că am povestit într-un alt articol despre cum am pierdut medalia de bronz la prima mea competiție cu echipa de baschet. Nu știu dacă aveam vreo 12 ani. Ce puteam să știu atunci? Nimic. Am plâns, am îndurat, am mestecat înfrângerea și după câteva zile eram din nou în sala de antrenament.

Eram niște copii motivați că numai prin antrenament zilnic vom reuși ca data viitoare să fim mai buni. Că nimic nu se întâmplă dacă nu muncești. Că n-ai garanția că data viitoare va fi mai bine, că și adversarii depun același efort ca tine, tot zi de zi. Că asta e, se întâmplă, nu facem o dramă peste care nu putem trece. Din contră, găsim putere și curaj să mergem mai departe.

Anii au trecut și eșecurile au venit. Și la școală, și profesional, și personal…

Fiecare are drumul său, iar dacă unul a reușit într-un mod, nu înseamnă că și tu vei face la fel

„Dacă el a putut, poți și tu!”, cam așa sună teoria. Numai că suntem diferiți. De la aptitudini, la destin, totul ne diferențiază. Și-atunci, de ce „dacă el a putut, pot și eu!”? S-ar putea aplica dacă și numai dacă eforturile sunt la fel de intense și constante. Dar nici măcar atunci.

Avem tendința de a ne uita la alții și să ne comparăm. Cea mai mare greșeală! Trebuie să ne uităm numai la noi, să știm exact ce calități avem, unde nu stăm tocmai bine și să luăm măsuri, să avem obiectivele noastre și să schițăm drumul pentru fiecare în parte.

„Da, dar ăla…!” e foarte ușor de spus. Numai că ce-i în exterior nu-i mereu „vina”. Uită-te la tine, găsește puterea să faci asta. Vei înțelege multe. În loc să te uiți la alții, fă-ți planul pentru „ce pot eu să fac ca data viitoare să fie mai bine”.

Și că tot am zis de obiective, ar cam trebui și astea să fie realiste și să depindă doar de tine. Că acolo unde nu-i ceva care-ți stă în putere și-n mâini, nu prea ai ce face… Chestia asta îmi amintește de analiza gândului, un exercițiu pe care l-am învățat de la psihologul meu. Când înțelegi că sunt lucruri pe care nu le poți controla, deja se-așterne liniștea.

Asumă-ți conștient deciziile, nu mai da vina pe nimeni altcineva din prima și ai să vezi cum ușor-ușor vei căpăta mai multă atenție și precauție, dar și forță.

Consumă-ți eșecul ca pe un doliu. Nu există un timp anume pentru asta, important e să știi tu când ești pregătit să mergi mai departe

Eșecul înseamnă pierdere, durere. Multă durere. Nu mai ai vlagă. Nu mai ai putere. Nu fugi de toate aceste trăiri care sunt firești. Nu ești slab când îți consumi toate aceste emoții. Dimpotrivă, vei începe să înțelegi totul mult mai limpede. Poate nu pe moment, ci în timp. Nu grăbi procesul. O vei putea lua de la capăt fix când ești pregătit.

Eșecul din plan personal e atât de diferit de eșecul profesional

Orice pierdere e dureroasă. În plan personal, toți am trecut prin despărțiri. Au durut? Și încă cum… am învățat ceva din toate astea? Unii, da. Alții, nu. Și acolo e vorba despre eșec. Numai că iarăși, când înțelegi că sunt lucruri pe care nu le poți controla, că nu țin de tine, se face liniște… nu poți să impui unui om să aibă aceleași sentimente, să-l ții aproape. Doare? Sigur că da, dar poți să faci ceva? Nu. Doar să accepți că oricine are dreptul să fie fericit și chiar dacă ți-ai dori ca acea fericire să te implice, uite că e posibil să nu fie posibil.

Că vorbim de eșec personal sau prefesional, durere există. Și e normal să existe. Dacă n-ar exista, înseamnă că am deveni roboți. Indiferent ce facem, punem suflet. Implicarea cere suflet. Nu poți să separi inima de rațiune. Că nu-i vorba de vreun proces mecanic. Poate de asta apare suferința. Și-aici e vorba tot de un „doliu” de care ai nevoie.

Dacă ți se pare că nu poți să depășești un eșec, cere ajutor

Uite că poate cu asta trebuia să încep. Nu e bine să ne consumăm pe interior și de unii singuri. Nu suntem supereroi, așa cum ni s-a tot inoculat în minte. Suntem oameni. Suferim. Ne bucurăm. Trăim. Sunt procese firești. Iar când ni se pare că nu putem gestiona toate astea, e bine să cerem ajutor.

Da, noi avem singura datorie de a ne salva. Nimeni în rest nu are obligația asta. Poate doar psihologul, terapeutul sau oricare alt personaj plătit să îți arate calea. Dar iarăși, și acolo e vorba de un ghidaj pe care îl primești, că munca și efortul tot la tine sunt.

Mitul salvatorului ar trebui să existe numai pentru noi înșine. În rest, e prierdere de vreme, mai ales când omul pe care vrei să îl savezi, nu prea vrea să fie salvat. Sau mai degrabă nu e pregătit să primească acest ajutor. Că la urma urmei, și aici e important de subliniat ceva: cere ajutor doar atunci când ești pregătit și chiar vrei să primești acel ajutor.

Eșecurile și greșelile proprii sunt cele mai bune lecții. Treaba cu „învață din greșelile altora” nu prea merge

Cele mai bune lecții sunt cele pe care le simți pe propria piele. Oricât te-ai uita la alții, chiar suntem din aluat diferit. Aproape că revenim la ceea ce ziceam la început… eșecurile proprii te dor pe tine. Și te învață pe tine cum să le depășești.

Când cineva îți povestește despre eșecurile sale, poți doar să asculți și să iei notițe. Și apoi, la nevoie, să vezi ce a funcționat la alții și să aplici. S-ar putea să nu iasă la fel de bine, iar atunci nu trebuie să intri în panică. Asumă-ți drumul tău, metodologia ta și la final ai să înțelegi perfect cum funcționezi tu, ce-ți trebuie și ce poți să faci mai departe.

sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/lightbox-still-life-arrangement_20823675.htm#fromView=search&page=2&position=45&uuid=d3780acb-ffd4-4057-8c1c-d5a74359c962&query=transform+your+fail+in+succes