N-am fost în Grecia până acum, așa că de-abia așteptam să ajung în Thassos, să văd și eu dacă e așa cum mi-au spus multă lume, adică „insula grecească a românilor”. Yeap, așa e. Auzi vorbindu-se românește la tot pasul, vezi multe mașini cu numere de România și totul culminează cu restaurantele care au meniurile și în limba română. Da, am văzut în alte state în engleză, franceză sau germană, dar în limba română, nu.

Conform „Best places to travel”, Thassos este una dintre cele 20 de cele mai bune destinații turistice din 2024. M-a uimit curățenia de pe străzi, cu toate că nu prea există multe coșuri de gunoi. Apoi, pisicile comunitare, un brand pentru Thassos, pentru că nu le vezi doar că dau târcoale pe la taverne, ci sunt imprimate inclusiv pe tot felul de suveniruri.

Thassos are multe de oferit, numai că depinde ce fel de vacanță dorești. Eu mi-am dat seama că nu mai sunt deloc o persoană „de grup”, ci una care preferă mai degrabă să-și ia rucsacul în spate și să cutreiere de una singură. Nu-mi mai plac zonele aglomerate, ci alea în care liniștea îți oferă energia de care ai nevoie. Dacă e de vizitat, nu-mi place să vizitez plaje, ci mai degrabă obiective turistice, locuri noi, să mă bucur de peisaje, să iau contact cu cultura oamenilor de acolo, cu felul lor de a fi. Și dacă e de odihnă, prefer să rămân într-un singur loc, pe aceeași plajă. Și da, îmi place să am un program, să am mereu ceva de făcut chiar dacă sunt în vacanță. Sunt chestiuni de care mi-am dat seama acolo, ceea ce înseamnă că această călătorie în Grecia a venit cu noi conștientizări în ceea ce mă privește.

Plajele cunoscute sunt zgomotoase, iar dacă ești omul care caută liniștea, ar fi bine să le eviți

Am plecat cu un grup de prieteni, din care știam doar jumătate. Nouă persoane în total, opt adulți și un copil. Principiul meu e că indiferent cu cine mergi într-o vacanță, fiecare poate să facă ce dorește. Adică nimeni nu trebuie să facă nimic din ceea ce fac alții dacă nu vrea să facă asta. Fără supărare, dar suntem diferiți și important este să ne simțim bine, nu să-l simțim pe „trebuie” în coastă. Nu, în viață chiar nu „trebuie să…” nimic.

Totuși, m-am adaptat și am stat cu grupul. În sensul că nu mi-am luat ghiozdanul în spate și-am plecat în lumea mea. Am rămas în aceeași formulă la orice plajă, în mare parte a timpului. Recunosc, stilul meu de relaxare nu înseamnă să vizitez plaje. Sau dacă le vizitez, îmi place să le admir de sus, să îmi ia ochii prin culorile care se întrepătrund și care arată acele golfuri mici pe care le-am văzut deseori prin filme. Prefer plajele sălbatice, deloc zgomotoase, alea unde nu-s decât câțiva oameni, nu se aude muzica în difuzoare, ci marea… aș privi marea fără să mă plictisesc, indiferent că e furioasă sau liniștitiă. Peisajul odihnește ochii și te ademenește să te gândești la tine, să meditezi, să îți pui întrebări, să fii tu, marea și propriul sine.

Marble Beach mi s-a părut altceva prin faptul că e amenajată într-o carieră de marmură. Asta-i dă un farmec aparte. Nisipul fin, apa limpede și peisajul care înconjura totul fura privirea și gândurile… O plajă mică, care-ți dă senzația de intim și retras dacă nu e o perioadă dintr-aia de plin sezon. Și Golden Beach mi-a plăcut, dar doar pentru că era o vreme ușor ploioasă. În schimb, am ales să mergem pe o rută de offroad aproape, ceea ce ne-a dezvăluit niște peisaje superbe de acolo, de sus, dar ne-a dat și ceva emoții. Apa era foarte faină, nisipul la fel. E genul de plajă pe care poți te plimbi de-a lungul malului, căci are o dimensiune destul de generoasă.

La Skala Beach, în schimb, nu mi-a plăcut. Da, amenajată splendid, numai că e prea populată. N-avea nimic din acea tihnă căutată, din acel loc retras căutat. N-a fost pe gustul meu, dar asta nu înseamnă că nu e faină. Muzica se-aude în boxe, ești cam departe de apă dacă nu ai șezlong lângă apă. Dar cum ziceam, fiecare cu propriile preferințe.

Doar că dintre toate, cel mai bine m-am simțit la plaja amenajată la Blue Senses Boutique, în Limenas. Puține șezlonguri, niciun fel de muzică în boxe, doar sunetul mării. În acea zi, acolo, doi bătrâni mi-au dat o lecție de viață. Le-am și mulțumit, căci am apucat să schimb câteva vorbe cu ei, la plecare. Erau din Marea Britanie, aveau peste 80 de ani. Mi-au spus că vin în Thassos de 14 ani și au fost foarte drăguți cu mine când efectiv le-am spus „mulțumesc!”. Chiar a fost bucurie să-i privesc.

Mănăstirea Arhanghelului Mihail, un lăcaș de cult odihnitor, cu o panoramă superbă

Într-o zi în care am prins o adevărată furtună în Thassos, ne-am dus să vizităm și să ne închinăm la Mănăstirea Arhanghelului Mihail. Situată undeva pe-o stâncă, este o mănăstire ridicată de călugării de pe muntele Athos (așa am citit). De altfel, din unele puncte ale mănăstirii, se pare că poți zări Muntele Athos. Lăsașul de cult e mic, suficient cât să-ți spui o rugăciune și să stai de vorbă cu Dumnezeu.

Priveliștea este splendidă și bănuiesc că locul îți oferă mult calm și liniște într-o zi în care mănăstirea nu e vizitată de atât de mulți turiști. Ești nevoit să respecți un cod vestimentar: femeile primesc fustă la intrare, iar bărbații n-au voie cu pantaloni scurți. Lor li se dau pantaloni lungi.

După ce am plecat de la mănăstire, am poposit un pic la plaja de la baza stâncii. O plajă extrem de intimă, care mi-a plăcut mult. Una dintr-aia sălbatică, fix pe gustul meu. (pun o poză la finalul articolului)

În Limenas am vizitat Muzeul de Arheologie, Teatrul Antic și Agora Antică

În ultima zi de vacanță mi-am permis să fiu turist în Limenas, localitatea în care am fost cazați. Așa am descoperit un muzeu care m-a fascinat prin simplul fapt că îți arată ce-au putut să facă grecii cu multe secole înainte de Hristos. Muzeul de Arheologie este o veritabilă călătorie în timp. Nu se vizitează pe fugă. Fiecare obiect se studiază atent. E parte din istorie, din tot ce înseamnă omenirea. E dispus pe câteva etaje , dar n-ai cum să te plictisești decât dacă nu-ți place istoria.

Teatrul Antic este situat pe o colină și oferă o priveliște de milioane. Ai câteva trepte de urcat, s-ar putea să te simți obosit, dar merită. Acolo, în arenă, îți poți lăsa imaginația în voie și să vezi cu ochiul minții cam cum era în Grecia Antică în acel loc.

Agora Antică nu înseamnă niște ruine, așa cum tind unii să creadă. Acolo e istorie pură. Mi-am adus aminte de orele de istorie din școala generală, când dirigintele ne vorbea despre Grecia Antică. Am stat vreo oră în agoră. În agoră s-a născut democrația, cum să nu stai să te gândești la toate astea?

Am fost la o tavernă autentică din Thassos, unde am văzut ce înseamnă obiceiul de a sparge farfurii

Într-una dintre seri am trăit grecește. Am mers la una dintre taverne cunoscute de pe insulă pentru spectacolul pur grecesc. A fost un mix între cântec, dans și farfurii sparte. Un spectacol din care n-a lipsit teatrul, focul și mai ales spiritul acela care-ți spune că viața are gust. Artiștii se hrănesc cu aplauzele și buna dispoziție a celor veniți să se simtă bine. La final, toți am primit câte o farfurie și am urcat pe scenă pentru a da cu ea de pământ.

Farfuriile care se sparg sunt din ipsos, nu rănesc pe nimeni. Simbolistica acestui obicei nu ține doar de distracție. E vorba despre început și sfârșit, abundență și alungarea spiritelor rele. Tradiția aceasta datează din anii ’60, odată cu scenele din fimul „Never on Sunday” în care se spărgeau farfurii. În perioada în care a fost interzis să spargi farfurii, grecii le-au înlocuit cu flori.

Thassos nu mi s-a părut deloc ieftină sau cel puțin nu așa ieftină cum o prezintă unii

Știu că argumentul va fi „așa e pe insulă”, numai că nu mi s-a părut o stațiune așa ieftină precum o prezintă unii care compară cu litoralul nostru. Noi am mers în a doua săptămână din septembrie și am optat pentru o cazare de două stele. Curată, era deja testată de cei din grup. Se făcea curat în fiecare zi. Micul dejun se plătea separat, dar era cam modest în opțiuni. Mai ales pentru mine, care mănânc doar pește când vine vorba despre carne. Am plătit cam 560 euro pentru fiecare apartament cu două camere, pentru opt nopți de cazare, în septembrie. La restaurant, prețurile nu diferă cu mult de la o locație la alta. În schimb, nu găsești niciun fel de pește sub 15 euro. Nu m-am uitat la alte cărnuri pentru că nu m-a interesat. De exemplu, la taverna la care am mâncat cel mai des fritto misto, platoul era 19 euro. Un cocktail varia între 13 și 15 euro, iar o limondă era cam 6 euro. La gelaterie, plăteai 2,5 euro pentru o cupă de înghețată, iar cafeaua era tot vreo 2,5 euro espresso scurt. La plajă, cam la toate la care am fost, nu plăteai șezlongul, trebuia să faci consumație de o anumită sumă, care varia între 10 și 20 de euro de persoană.

Cum a fost drumul cu mașina către Thassos

A fost obositor. Dacă stai pe lângă granița României, nu-i la fel de obositor. Dar dacă te pornești din Moldova, este. Și nu recomand nimănui treaba asta, indiferent că te cazezi sau nu în București. Iarăși, e chestiune de alegere, eu nu aș mai merge pe o variantă de acest fel. Mi-a amintit de-un drum făcut acum vreo 15 ani în Italia, când mi-am jurat că voi călători în străinătate doar cu avionul. Dar mi-am asumat, am văzut cum e, nu va mai exista o dată viitoare. Ține cont că pe lângă benzină, ai nevoie și de rovinetă la bulgari, plătești o sumă modică pe autostradă, ai feribotul de plătit pentru auto și pentru fiecare pasager.

Am fost certată că mi-am permis, pe banii mei, să cumpăr măsline de unde am vrut și nu de unde vindea o duduie

În ziua în care m-am dus să iau niște suveniruri și ceva măsline, condimente și ulei de măsline, am trăit ceva ce nu m-aș fi gândit vreodată: am fost întrebată direct de ce am luat măsline din altă parte.

Ca orice turist din Thassos sau oricare alt loc, caști gura. Și când vezi multe magazine care vând aceeași marfă, e greu să te decizi de unde să cumperi. Alegi cu subiectivism. Și cum mă plimbam eu așa, intru într-un magazin. Mă uit, atât. Nu întreb nimic. Ies. Mă duc mai încolo și uite că iau măsline tot de la doamna de la care luasem și condimentele. Adică de la câteva magazine distanță de doamna cu cearta despre care vă povestesc imediat… Nu știu ce mi-a plăcut la ea sau de ce am luat tot de acolo, dar cu banii mei chiar am dreptul să cumpăr de unde vreau.

Și mă întorc la magazinul de dinainte, unde doar privisem înainte cu câteva minute. Și văd niște măsline așa mai maturate sau deshidratate. Unele la pungă, altele în borcan. Recunosc, voiam borcanul, era mai bun la preț. Și o întreb pe doamna vânzătoare, în engleză, care e diferența dintre cele două. Prima dată mă întreabă de ce vreau să știu. Îi explic că vreau să cumpăr. Și se dezlănțuie. Îmi spune direct că vrea să știe de ce am luat măsline din altă parte, deși am fost la ea, m-am uitat la măsline, are aceleași măsline și nu m-am interesat. S-a uitat la proppriu în sacoșa în care aveam măslinele și le-a văzut. Răspunsul meu politicos a fost că vreau să cumpăr de la mai mulți comercianți, deși abia la cazare mi-am dat seama că trebuia să îi spun că eu fac ce vreau cu banii mei. Măi, și începe doamna să turuie în română că îmi spune ea ce am făcut: am dat o tură, am cumpărat din altă parte, am văzut că măslinele alea nu le-am găsit în altă parte și m-am întors. Eu confirm. Și atunci vine bomba: îmi zice pe un ton răspicat că ea nu vinde aceste măsline decât clienților ei, deci nu și mie. I-am urat sănătate și am plecat. Așa ceva…

Dacă ați avut răbdare până la capăt, să nu ziceți că nu v-ați amuzat. Concluzia mea e că data viitoare când voi merge în Grecia e clar că Thassos nu va mai fi pe listă. Dar nu din cauza măslinelor, ci pentru că e clar, genul meu de destinație este alta. Sunt locuri în care vrei să revii, doar că pentru mine, Thassos nu-i una dintre ele.