Maria Elias, acasă, după 30 de ani în Siria: „Războiul a schimbat totul în viața mea!”

Maria Elias, acasă, după 30 de ani în Siria: „Războiul a schimbat totul în viața mea!”

 

                 O viață de om petrecută în Siria și Dubai, o poveste care-ți dă acel imbold de care ai nevoie când crezi că nu mai poți, un profesionist desăvârșit, o mamă mândră și o femeie care a sacrificat totul pentru dragoste și familie: Maria Elias. N-ai cum să nu o îndrăgești. E blândă, mereu cochetă, respectuoasă. N-are pic de accent, deși a stat 30 de ani plecată în țările arabe- „limba nu se uită niciodată, eu mi-am învățat și fetele limba română!”, îmi spune.  Povestim din prima clipă în care ne-am întâmplător la Reign Salon, locul în care și-a găsit liniștea de puțin timp, ca manichiuristă. Originară din Bacău, doamna Maria, cum îi spunem noi, s-a întos în România de nevoie, după ce a primit amenințări că-i va fi răpită fata în plin război, în Siria. Are ochii în lacrimi când îmi povestește acea perioadă tulburătoare în care pleca dimineața la serviciu și nu mai știa dacă se întoarce, purtând mereu rugăciunile cu sine. În Siria, a fost trainer la cea mai importantă academie de beauty (Almamun Academy) și a lansat și un cod al bunelor maniere pentru saloane. Toate acestea i-au adus notorietate, nu faimă. Are trei fete de care este foarte mândră: cea mare locuiește în New York, predă la Universitatea de acolo și este una dintre cele mai apreciate femei din domeniul IT (mi s-a promis un interviu și cu ea!), fata cea mjlocie s-a stabilit în Dubai și lucrează în domeniul farmaceutic, iar cea mică e studentă la Stomatologie, la UMF Iași. Pentru ea a lăsat cariera din Bacău (cinci ani a lucrat la Academia lui Cătălin Lungu) și a luat-o iarăși de la zero pe un teren total necunoscut: orașul Iași.

„Am plecat în Siria după ce m-am căsătorit. Actele erau depuse de mult timp, însă noroc că a venit Revoluția. Soțul meu e sirian, era venit la studii în România, ne-am cunoscut în Bacău, în anul premergător studenției, când trebuia să învețe limba română. Eram aproape o copilă, fără experiență, la 18 ani ne-am cunoscut. Am avut o copilărie strictă, n-am știut cum e să ieși la un ceai, mereu mi se spunea că vreau să cunosc băieți dacă vreau să ies la ceai. Lucram la o cofetărie selectă din Bacău, căci abia terminasem liceul Economic, alimentație publică și eram ospătar.”, își amintește Maria Elias.

                   Faptul că a decis să plece din țară fost un șoc pentru întreaga familie, însă de această dată nu mai aveau cum să-i taie aripile, era majoră. Și spun „de această dată” pentru că în liceu, doamna Maria și-ar fi dorit să fie stewardesă. De fapt, fiind înaltă și frumoasă, fusese deja selectată (atunci, în vremea comuniștilor, selecțiile se făceau direct din școli), însă părinții nu au fost de acord cu această profesie, așa că a optat pentru ospătărie, în vogă în acele timpuri. Ajunsă în Siria, i-a fost foarte greu, mai ales că a rămas singură, cu familia soțului, acesta fiind plecat în Dubai să lucreze ca medic stomatolog. Era însărcinată cu al doilea copil, nu știa limba arabă, era o străină în casa lor, i-a fost foarte greu să se adapteze culturii pentru că mereu i se făceau observații. Trebuia să aibă grijă să fie mereu adecvat îmbrăcată, a plâns mult, totul a fost ca un coșmar până într-o zi… într-o zi în care un om de afaceri cu care colabora soțul a venit să-i aducă niște bani și i-a oferit în dar biletul de avion către Dubai pentru a fi alături de soț, văzând-o aproape distrusă de durere… totul a fost sacrificiu, inclusiv la Dubai, iar asta pentru că nu-și permiteau lucruri, fiind la început.

 

„Nu am fost lăsată să fac o facultate, deși ai mei mi-au spus că voi avea de suferit pentru că el va avea un statut și eu nu. Ajunsă la Iași, soțul mi-a spus să urmez cursuri de cosmetică, întrucât în Siria e foarte bine văzut domeniul și așa voi avea de lucru. În Dubai, m-am înscris la cursul de arabă și la cursul de cosmetică, voiam să învăț cât mai multe. Ucenicia am făcut-o la un cabinet de dermatologie cu laser, apoi am lucrat la Paris Galerie, o firmă cunoscută la ei. Am fost bine primită, chiar dacăeram străină. Româncele sunt muncitoare. Cam așa a început totul…”

 

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Față de ceea ce era la noi în anii ’90, cât e diferită ați găsit domeniul cosmeticii?

Maria Elias, REIGN Salon: Foarte diferită. Acolo se pune mare accent pe machiaj și pe ten. Au grijă de ten și păr, totul era diferit față de la noi, unde totul trebuia să fie cât mai simplu. Acolo, niciun fir de păr nu trebuie să stea rebel! Machiajul de zi la ei e ca machiajul de mireasă de la noi, se învață din familie acești primi pași, cam de la 10-12 ani. Eyelinerul e cel mai important produs.

Să vorbim despre cum ați ajuns la Academie…

Maria Elias: Directoarea Academiei a venit la salonul la care lucram pentru un tratament facial și mi-a spus că ea are un post de trainer la academie, m-a întrebat dacă sunt interesată. Evident că mi s-a părut o oczie de neratat. Pentru a putea preda, a trebuit să fac la ei cursurile de cosmetică- diplomele sunt acreditate de Federația Internațională a Cosmeticienilor (Belgia). Cât am făcut cursurile, lucram și ca asistent trainer, chiar am vrut să învăț. Au urmat examenele în Belgia și de atunci, totul a decurs mai bine decât mi-aș fi imaginat.

Cum vă amintiți acea perioadă în care ați fost la Academie?

Maria Elias: Mi-a plăcut enorm pentru că eram foarte apreciată. Am învățat cursante de peste tot în lume și țin legătura cu elechiar și acum. Am să vă povestesc ceva ce am reușit, deși nu credeam… acolo, să faci manichiură-pedichiură era ca o rușine pentru că trebuia să cobori la picioarele oamenilor. Ele voiau să învețe îngrijirea tenului, despre tratamente cosmetice. Directoarea m-a încurajat să le învăț și partea de manichiură-pedichiură. Au fost sceptice, dar aveau încredere în mine și contat mult că le-am explicat, de exemplu, că poate nici medicilor ginecologi nu le e comod, însă munca nu e o rușine.

Cum a venit proiectul cu cartea despre bune maniere?

Maria Elias: M-a inspirat faptul că ei nu cunosc bunele maniere, nu sunt deloc dezvoltați în această direcție. Cartea de „Etichetă și bune maniere” a fost un demers nou și bine primit, cartea era căutată, vindeam exemplare în cadrul Academiei, dar și în alte saloane. Am atras atenția mass mediei, am fost invitată în diferite emisiuni, mi-a adus notorietate. Familia era mândră de mine, însă familia soțului nu vedea cu ochi buni această ascensiune.

„La noi, accentul nu e pus pe ten, așa cum fac arăboaicele. Româncele sunt îngrijite, însă se gândesc mai mult la unghii, tenul e neglijat, deși e cel mai expus. Dacă putem preveni, de ce să ajungem la operație?”

 

Ce știau arabii despre România în anii ’90?

Maria Elias: Mă voi referi strict la Siria, unde am ajuns… se știa despre Nadia și Hagi și se știa că nu aveam nimic. Soacra mea mi-a zis că a auzit că noi mâncăm capul și labele de la pui, la ei se aruncă, a fost primul lucru pe care a ținut să mi-l transmită. Ah, și se mai știa despre anumite femei.

Fetele n-au fost niciodată interesate să vină în România?

Maria Elias: Au venit, dar în vacanță. Aici, cu wc-ul în curte, mai greu. Nu stăteam peste noapte. Îmi spuneau să nu povestim nimic în Siria despre condițiile din România. La ei, totul e diferit, chiar dacă se spune că e lumea a treia, stau cu mult mai bine decât noi.

Ați plecat din Siria de teamă. V-ați gândit că nu vă veți mai întoarce, mai ales că soțul a rămas acolo?

Maria Elias: Am trăit în război un an și jumătate (2002-2003). Colegii m-au înțeles, eu oricum stăteam închisă în casă, cu fata, după ce fusesem amenințați că o vor răpi. Mi-au respectat decizia, dar nu au crezut că nu mă voi întoarce. Nu a fost identificată persoana care ne-a amenințat, dar se presupune că era una dintre persoanele cu răutate, cu invidie, nu avem un răspuns, eram cunoscută, era de așteptat. Despărțirea noastră a fost un șoc, am avut o căsnicie cu peripeții, aș putea scrie un roman. Suntem despărțiți, dar nu am divorțat în acte. Ne-am revăzut la nunta fetei, dar n-a mai fost nimic ca înainte. Îi port numele cu mândrie, avem trei copii minunați și 30 de ani petrecuți împreună!

Reîntoarsă în România, ce v-ați spus și ce a fost cel mai dificil?

Maria Elias: Îmi venea să sărut pământul, mamei i-am luat o piatră de pe inimă. În acel an văzusem prea multe, cum vedeam doar în filme… înainte de amenințarea cu răpirea, am trecut pe lângă o explozie ca prin minune. Cele câteva minute în plus au fost un mare noroc. Totul era un stres permanent, noaptea, de regulă, începeau tragerile, auzeai împușcături, nu mai vreau să-mi amintesc… Ce a fost dificil? Oh, să nu te simți apreciată, știind la ce nivel ai fost, să nu fii înțeleasă, a fost dificil.

 

„România nu mi-a părut prea schimbată, în schimb, oamenii sunt foarte schimbați, diferențe mari și nu știu dacă tocmai în bine. Oamenii par a avea mai multă răutate, nu mai există la fel de mult respect.”

 

Totuși, ați lucrat la academia lui Cătălin Lungu, unul dintre marii stiliști ai României. Ce ați învățat acolo?

Maria Elias: Studiind în afară, domnul Cătălin Lungu știe să prețuiască oamenii cu care lucrează, aplică aceleași principii ca în străinătate. M-a respectat și apreciat, iar asta mi-a dat curaj. E un profesionist desăvârșit, m-a primit cu încredere, mi-a spus chiar să-mi aleg eu domeniul. Fiind încă o colegă la cosmetică, am ales manichiura-pedichiura. Am învățat că în fața clientului trebuie mereu să fii cu zâmbetul pe buze, să fii relaxat și jovial. Sunt câteva reguli de „etichetă” pe care le respectă întocmai.

Noi, ca indivizi, față de alte nații, ce nu avem sau ce ne diferențiază?

Maria Elias: Nu punem pasiune și vrem să ardem etapele, s-ajunge sus deodată. Total greșit.

V-ați sacrificat în permanență pentru copii, ați reușit să-i țineți în cele mai înalte școli…

Maria Elias: Nu regret! Eu muncesc pentru copii și investesc totul în ei. Era firesc să fac același lucru și pentru fata cea mică. Mi-a fost foarte greu, am trecut prin multe până să ajung la Iași, dar sunt optimistă, am încredere în mine! A fost foarte dificilă revenirea acasă, în România, eram mereu în stres pentru că mi-a fost teamă ca fata să nu ia examenul. Știam că dacă se întâmplă asta, pleacă în Siria, la tatăl ei. Cu greu, cu pregătiri, copilul meu a reușit, chiar dacă am fost chemată inclusiv de dirigintă și mi s-a spus voalat că dacă nu e pregătită fata, mai bine să nu dea examenul, pentru a nu trage în jos prestigiul școlii. A trecut!

„Am ținut mult ca fetele mele să fie responsabile, să aibă o diplomă, să nu depindă de nimeni. Eu am luptat mult pentru ca ele să aibă o diplomă!”

Ce vă spuneți când vă uitați în urmă?

Maria Elias: Îmi spun că am fost o femeie puternică, nu știu dacă altcineva ar rezista… le spun tuturor să meargă înainte și să nu spună niciodată că nu pot, există oameni care au trecut prin mult mai multe… dorința mea e să-mi aștern viața pe hârtie! Trebuie să mulțumim Domnului pentru tot ceea ce primim, să fim mândri de realizările noastre.

De ce anume vă este dor?

Maria Elias: Îmi este dor să fim toți într-o plimbare, într-un concediu, așa cum eram cândva…

Sunteți foarte pozitivă, aveți momente în care sunteți tristă?

Maria Elias: Foarte multe, mai ales în ultima perioadă, căci mă întreb de ce nu am avut noroc, de ce tocmai mie, de ce tocmai eu să trec prin toate? Am avut momente în care mi-am zis că nu mai pot, am mers la psiholog, mi-am zis că trebuie să pot pentru copii…

Dacă tot ați amintit de noroc, cum l-ați defini?

Maria Elias: Să nu mai fiu singură, să am un ajutor. Bărbatul e stâlpul familiei, mi-aș dori să fie cineva măcar sufletește… un telefon să dea, să spună că va fi bine. Nu pot să fac pace cu soțul, am orgoliu, i-am demonstrat că pot și singură. Războiul a schimbat totul în viața mea.