Avocatul Flavius Crâznic, de la „Never give up!”-ul din viața personală la „Perfect is not enough!” de la Crâznic& Asociații: „În drept, înveți să-ți faci treaba fără ură și părtinire!”

Avocatul Flavius Crâznic, de la „Never give up!”-ul din viața personală la „Perfect is not enough!” de la Crâznic& Asociații: „În drept, înveți să-ți faci treaba fără ură și părtinire!”

 

„Țin foarte mult la noțiunea de libertate, independență și la puterea de a nu depinde de nimeni, ci doar de tine însuți. Chiar dacă uneori drumul în viață este mai greu în aceste condiții, independența îți dă o forță deosebită: aceea de a privi pe oricine drept în față, fără să fii nevoit să-ți pleci privirea!”, avocat Flavius Crâznic

 

                 „Nu sunt obișnuit să dau răspunsuri care să placă, ‹‹să dea bine››. Deci nu vă voi spune că a fost visul meu sau că îmi doream o carieră în domeniul juridic din copilărie”, e răspunsul franc pe care-l primesc de la avocatul Flavius Crâznic încă de la începutul întâlnirii noastre. Nici nu m-aș fi gândit că poate fi altfel decât sincer, având în vedere experiența profesională ca procuror DIICOT și, mai apoi, de avocat. La doar 27 de ani, Flavius Crâznic era unul dintre puținii procurori ajunși la Parchetul General care „nu a ars etapele”, trecând succesiv pe la toate unitățile de parchet ierarhic inferioare. În anul 2000, la 28 de ani, era deja procuror-șef în Parchetul General, de unde a plecat în 2010 în avocatură, simțind că nu mai putea progresa, că intervenise… rutina și că avea nevoie de o nouă provocare. Practic, avocatura a fost „dorința de a demonstra că pot face și altceva la nivel înalt, iar rezultatele foarte bune obținute de avocații de la Crâznic&Asociații confirmă acest lucru”. Totuși, la acea vreme, această trecere la avocatură a fost speculată de către presă ca fiind o decizie venită pe fondul anchetării unui dosar cu vip-uri, însă faptul că demisia a venit la șase ani distanță de la acel dosar, arată că „nu există nicio legătură între cele două evenimente”, spune avocatul Crâznic.

             Premiat cu distincția „Meritul Judiciar” de Președintele României, azi, mai aproape de suflet îi este „Diploma de pentru excelența practicii de drept penal” acordată anul trecut de Societatea de Științe Juridice, iar asta pentru că dovedește că muncește bine și în avocatură și că activitatea desfășurată este bine văzută și de colegii de breaslă, dincolo de aprecierea clienților. După zece ani ca avocat, marele câștig sunt oamenii de valoare pe care i-a întâlnit, iar rezultatele sunt puse pe seama pregătirii, experienței și seriozității, convins fiind de faptul că atunci când îți dorești să faci avocatura la cel mai înalt nivel și să câștigi și bine, trebuie să fii pregătit să muncești mult, chiar și 12-16 ore pe zi, așa cum se întâmplă, de altfel, la Crâznic și Asociații. Cu toate acestea, nu vede lipsa timpului liber drept un compromis, ci un preț pentru avocatura bine făcută, fără de care, nu se poate. De surprins, ar mai putea surprinde cu o carte, îmi mărturisește, sau, de ce nu, cu o schimbare de carieră, având în vedere faptul că este un adept al provocărilor. În instanță, nu are vreo superstiție anume, însă recunoaște că atunci când trebuie să vorbească mai mulți avocați, îi place să vorbesc primul, acesta fiind „un lucru în beneficiul clientului fiindcă, de obicei, judecătorul acordă mai multă atenție primelor pledoarii decât celor lăsate la urmă”.

 

„În avocatură, există ‹‹nu se poate››! Și este bine să-i explici de la început clientului ce se poate și ce nu se poate. Dacă înțelege, va exista o relație foarte bună avocat-client, dacă nu înțelege, pleacă. Pregătirea și experiența te ajută să prevezi, în linii mari, rezultatul și modul în care poți să-l atingi așa că, de obicei, poți evita să ajungi într-o situație fără soluție. Cu perseverență, e imposibil să nu găsești o soluție, nu există un secret anume. Conexiunea dintre avocat și client este esențială, relația se bazează în primul rând pe încredere, dar este și o muncă în echipă în care se îmbină realitatea faptică cunoscută cel mai bine de client cu pregătirea juridică și experiența avocatului.”

 

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Că tot vorbeam despre parcursul profesional, despre cariera respectabilă ca procuror, cu toată experiența pe care o implică… cum v-au primit colegii din Barou?
Av. Flavius Crâznic: Am fost primit surprinzător de bine. Spun surprinzător pentru că, sincer să fiu, cât timp am fost procuror, am evitat să leg prietenii cu avocații fiindcă la noi orice trezește suspiciuni. Mi-am dat seama ca era o atitudine greșită la un moment dat, când am avut șansa, printr-un program de schimb de experiență, să lucrez o perioadă la Procuratura din Viena. Acolo am văzut cum, în pauza de prânz, la restaurantul de pe acoperișul Curții Supreme din Viena, stau la aceeași masă judecătorii, procurorii și avocații, mănâncă împreună, glumesc, se relaxează și acolo nimeni nu este suspicios. Iar după masă redevin serioși, intră în sala de judecată și își face fiecare treaba cât poate de bine. Și acest lucru face parte din profesionalism.

După atâția de carieră, ce ați mai adăuga pe cartea de vizită?
Av. Flavius Crâznic: OM.

Există vreun personaj dintr-o carte cu care v-ați putea identifica?
Av. Flavius Crâznic: Un personaj cu care să mă identific dintr-o carte, nu, dar la această întrebare îmi vine în minte un personaj: procurorul șef din New Orleans Jim Garrison interpretat de Kevin Costner, în filmul „JFK” a lui Oliver Stone. Deși este vorba despre un procuror din Statele Unite, din anii 1960, cei care văd filmul își pot lesne imagina cam cu ce se poate confrunta, sigur că la o altă scară, un procuror din România, poate chiar în zilele noastre, și de ce justiția nu este întotdeauna „egală pentru toți”.

Dacă tot ați menționat acel „de ce justiția nu este întotdeauna egală pentru toți”… ce ar trebui, de fapt, să știe românii, atunci când vine vorba despre sistemul juridic din țară?

Av. Flavius Crâznic: Trebuie să știe că sistemul juridic este la nivelul… societății românești. Nici mai bun și nici mai rău, doar mai vizibil poate, prin specificul activității. Din păcate, destul de departe de nivelul „dreptate pentru toți” spre care trebuie să tindă orice sistem judiciar.

De ce credeți că s-a ajuns la această relativă neîncredere în sistemul juridic românesc, mai ales în ultimii ani? E o concluzie fundamentată strict pe ceea ce am observat din exterior, în ultimii ani…
Av. Flavius Crâznic: Este adevărat că imaginea justiției din România a decăzut mult. Îmi amintesc că tinerii procurori din generația mea obișnuiau, în anii 1990, să susțină cu mândrie „sunt procuror al României”. Astăzi, aproape că ți-e rușine să spui că ești sau că ai fost procuror. De ce s-a ajuns aici? Răspunsul este mai complex și vina este împărțită între noi, cei care activăm în domeniu, puterea executivă și legislativă care asigură cadrul desfășurării activității, învățământul care nu mai este ce a fost, adică pregătirea unor persoane care sunt chemate să înfăptuiască justiția nu mai este la un nivel corespunzător etc., și probabil, modul de selecție și promovare în sistemul justiției pentru că, știți cum se spune, „omul sfințește locul”.

Vă mai aduceți aminte primul caz de care v-ați ocupat ca procuror? Dar ca avocat?
Av. Flavius Crâznic: Deși au trecut aproape 26 de ani, îmi amintesc foarte bine primul caz pe care l-am avut ca tânăr procuror. Era vorba despre un infractor, recidivist, care ataca femeile pe stradă și le sustrăgea bijuteriile. A fost repede prins, recunoscut de persoanele vătămate, trimis în judecată și condamnat. Primul caz ca avocat mi-l amintesc și mai bine din două motive: în primul rând, este singurul dosar civil în care am intrat și, în al doilea rând, am câștigat procesul anul trecut, după 9 ani de judecată!

 

Până în prezent, aveți cazuri de care sunteți „cel mai mândru”?
Av. Flavius Crâznic: Sunt mândru de toate cazurile mele, atât ca procuror, cât și ca avocat fiindcă știu că m-am străduit de fiecare dată să-mi fac datoria cât am putut de bine. Sigur, mai ales în avocatură, se poate întâmpla ca acest lucru să nu fie suficient pentru că modul de soluționare a dosarului nu depinde numai de avocat, dar cu pregătirea temeinică a cauzei, inteligență și perseverență se poate ajunge la rezultate foarte bune.

„Pregătirea și experiența de procuror ajută enorm în avocatura de drept penal, acest lucru fiind evident atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanțelor de judecată. O dovadă este și faptul că mulți dintre avocații de succes care activează în aria dreptului penal sunt foști magistrați. Aceasta nu înseamnă că nu poți fi avocat foarte bun și fără să fi fost judecător sau procuror și cunosc destule exemple și în acest sens. Și organizarea. De exemplu, la CRÂZNIC & ASOCIAȚII activitatea este organizată la fel. Studiul dosarelor, fișarea lor, pregătirea audierilor, cererile, concluziile, le facem după aceleași tipare ca și organul de urmărire penală, urmărind însă, desigur, un alt scop: respectarea drepturilor clientului și aflarea adevărului judiciar pe bază de probe certe. Astfel, lucrăm în același timp și ‹‹în oglindă›› cu organul de urmărire penală, rezultatul fiind o reprezentare eficientă a clienților noștri.”

 

Cum a venit decizia unei cariere în domeniul juridic? Să fi fost un vis din copilărie?
Av. Flavius Crâznic: Adevărul este că a fost mai mult….o întâmplare. Am absolvit liceul în 1989 și nu am dat examen la facultate în acel an, așa că am plecat în armată, unde m-a prins Revoluția. Așadar, în anul 1990, materiile de examen la Facultatea de Drept nu au mai fost Economia politică și Filozofia (materii care nu îmi plăceau), cum s-a întâmplat până în 1989, ci, spre norocul meu, limba română și istoria. Spun spre norocul meu pentru că ambii mei părinți sunt profesori de limba română, iar istoria mi s-a părut întotdeauna o materie frumoasă și ușoară. Așa că, învățând în timpul stagiului militar atât cât s-a putut, am intrat în 1990 la Facultatea de Drept din București unde era cea mai mare concurență dintre facultățile de drept din țară (peste 20 de candidați pe un loc). În felul acesta, mi-am îndeplinit „visul” de a avea o carieră în domeniul juridic.

Ca student, cum ați simțit perioada imediat după Revoluție?
Av. Flavius Crâznic: Frumoasă, din toate punctele de vedere. În anul 1990, cuvântul „libertate” era la mare preț și simțeai într-adevăr acest lucru. Probabil că pentru cei care nu au prins perioada de dinainte de 1989, această noțiune nu are atâta însemnătate. Poate și de aceea, atât în perioada în care am fost procuror, cât și acum, ca avocat, țin foarte mult la noțiunea de libertate, independență și la puterea de a nu depinde de nimeni, ci doar de tine însuți. Chiar dacă uneori drumul în viață este mai greu în aceste condiții, independența îți dă o forță deosebită: aceea de a privi pe oricine drept în față, fără să fii nevoit să-ți pleci privirea. Pe de altă parte, am beneficiat de o pleiadă de dascăli extraordinari, care ne-au îndrumat pașii și au contribuit din plin la pregătirea noastră pentru carierele pe care le-am urmat.

Cum a primit familia alegerea pe care ați făcut-o?
Av. Flavius Crâznic: După dezamăgirea provocată părinților mei prin faptul că nu am dat examen la facultate în anul absolvirii liceului, bineînțeles că decizia mea a produs o mare bucurie. De altfel, părinții mei mă vizitau lunar la unitatea militară unde îmi satisfăceam stagiul militar și în cele două ore de învoire pe care le primeam făceam meditații la limba română, în parc.

De ce procuror?
Av. Flavius Crâznic: Spun întotdeauna că, dacă vrei să fii foarte bun în meseria ta, trebuie să-ți placă ceea ce faci, altfel nu vei putea niciodată să te ridici la cel mai înalt nivel. În facultate, mi-au plăcut foarte mult materiile din sfera dreptului penal (incluzând aici și criminalistica, psihologia judiciară și medicina legală), am avut profesori extraordinari la aceste materii, așa că decizia de deveni procuror a venit firesc. Am fost o generație foarte bună, mulți dintre colegii mei din promoția 1994 devenind profesori universitari, judecători sau diplomați de elită, alții au îmbrățișat cariera politică ajungând miniștri, dar pentru mine, la acel moment a existat o singură opțiune, aceea de a deveni procuror.

Ce v-a determinat să acceptați propunerea de a fi consilierul ministrului de Justiție Monica Macovei? Ați regretat vreo clipă alegerea, mai ales că ați fost și mai mult în atenția mass mediei?
Av. Flavius Crâznic: Eu am fost consilierul ministrului Justiției. La vremea respectivă, s-a numit Monica Macovei, dar putea să se numească oricum fiindcă n-am avut legătură niciodată cu lumea politică. Am acceptat această postură fiindcă, așa cum vă spuneam, îmi plac provocările și nu-mi place rutina. Dacă m-aș referi strict la imaginea dobândită în mass-media în perioada respectivă, aș putea spune că a fost destul de proastă. Poate și pentru că am început „cu stângul” relația cu mass-media sau, mai bine zis, n-am avut nicio relație. Și spun acest lucru pentru că, pe vremea mea, la Parchetul General, erau procurori care dădeau informații din dosare presei și, bineînțeles, erau mereu lăudați și prezentați bine și procurori care nu făceau acest lucru și erau mereu criticați și atacați în mass-media. Eu am preferat să mă situez în cea de-a doua categorie. Totuși, nu regret perioada respectivă și sunt chiar mândru de ea pentru că, alături de câteva persoane am contribuit la adaptarea legilor justiției la un standard deosebit de apreciat de Comisia Europeană. Modificarea legilor justiției era o cerință necesară pentru aderarea României la Uniunea Europeană (existau așa numitele „stegulețe roșii” în legătură cu legislația din domeniul justiției care stăteau în calea aderării României la UE), așadar pot să spun că nu am trecut degeaba pe la Ministerul Justiției.

Dacă ar putea fi moștenită, care e calitatea cea mai de preț pe care ați împărtăși-o cu oricine?
Av. Flavius Crâznic: Oscilez între corectitudine și seriozitate. Îmi plac oamenii corecți și serioși, dar aceste noțiuni sunt destul de subiective, în funcție de standardul fiecăruia.

Într-un motto, cum v-ați caracteriza?
Av. Flavius Crâznic: Dacă este vorba de viața personală, îmi place „Never give up!” fiindcă încerc întotdeauna să fac tot ce depinde de mine pentru atingerea obiectivelor. În avocatură, la Crâznic&Asociații, ne ghidăm după „Perfect is not enough!” pentru că știm că pentru fiecare client, cazul lui este cel mai important și, de aceea, suntem pretențioși în ceea ce facem în primul rând cu noi înșine, fiind conștienți că, de multe ori, soarta unui om depinde și de noi!

Ce vă motivează?
Av. Flavius Crâznic: Nu știu să vă spun ceva anume. Știu doar că am datoria să-mi fac meseria foarte bine și încerc să fac asta în fiecare zi. Dacă ești educat în felul acesta nu ai nevoie de o motivație suplimentară.

Ce urmează?
Av. Flavius Crâznic: Nimic deosebit. La fel ca în ultimi 26 de ani, multă muncă alături de echipa de la Crâznic&Asociații.

 

„Pe studenții de la drept i-aș sfătui să se îndrepte spre meseria care le place și să facă tot ce depinde de ei pentru a fi bine pregătiți fiindcă în justiție se lucrează cu oameni și orice greșeală lasă urme adânci. Și să nu uite niciodată de ‹‹cei 7 șapte ani de acasă››. Dacă sunt bine educați și pregătiți, pun în practică ceea ce învață la Facultatea de Drept și nu cad pradă influențelor și presiunilor care există în justiția de la noi, vor reuși, poate, să clădească un nou sistem de justiție cu care să ne mândrim!
Primesc foarte multe CV-uri de la persoane care doresc să se alăture echipei de la Crâznic&Asociații. Noi practicăm, în principal, o avocatură ‹‹de nișă››, în domeniul dreptului penal al afacerilor, și preferăm să ne alegem cu grijă cazurile pe care le preluăm, astfel încât nu avem nevoie de o echipă foarte extinsă. Cu toate acestea, din când în când acordăm șansa tinerilor care împărtășesc valorile noastre să se integreze în echipă.”

 

***Societatea Civilă Profesională de Avocați CRÂZNIC ȘI ASOCIAȚII (www.craznic.ro), înfiițată în aprilie 2016 de Flavius Crâznic și Daniela Crâznic (fost procuror și avocat cu experiență), potrivit site-ului de prezentare- https://www.craznic.ro/ , este firmă specializată în drept penal „clasic”, drept penal-comercial, drept civil și drept comercial. După 16 ani în magistratură (dintre care 12 ca procuror la Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție), în anul 2010, Flavius Crâznic a avocat asociat într-o firmă de avocatură în cadrul căreia și-a desfășurat activitatea până în martie 2016, moment în care a simțit nevoia unui nou început: „Am realizat că, deși m-am străduit și am dedicat avocaturii tot timpul, din cauza supraaglomerării, nu am reușit întotdeauna să fiu, pentru fiecare client, avocatul pe care eu aș fi dorit să-l am în cazul în care aș fi apelat la un profesionist al dreptului. Am încercat să tratez toți clienții la fel, cunoscând că pentru fiecare dintre ei cazul lui este cel mai important și, deși soluțiile au fost foarte bune sau bune în toate cauzele în care m-am ocupat personal de apărare, știu că puteam face mai mult dacă aș fi avut mai puține dosare în lucru. De aceea, Societatea Civilă Profesională de Avocați CRÂZNIC ȘI ASOCIAȚII va avea clienți mai puțini și avocați pregătiți să se dedice 100% apărării drepturilor acestora.”, se arată pe site.***

***sursa foto: arhiva personala