După ce a pierdut și la dublu la UniCredit Iași Open, Ana Bogdan a venit în fața jurnaliștilor cu zâmbetul pe buze, dar cu un gol în suflet, pe care nu și l-a mai putut stăpâni la un moment dat. A fost o conferință atipică. Ca o confesiune. Una în care numai cei care au trecut prin tot ce povestea Ana au capacitatea de a-i înțelege zbuciumul.

Avea lacrimi în ochi, cu toate că găsea putea să zâmbească. „O parte din mine spune să continui, alta să mă opresc!”, a mărturisit ea. Apoi, când a plecat, mai eram câțiva jurnaliști afară. Ne-a spus, de fapt, ce anume o macină. Ne-a mărturisit discuția aproape tulburătoare pe care a avut-o cu tatăl ei chiar de curând, când acesta a venit să o viziteze în noua sa casă. Ceva ce a pus-o și mai tare pe gânduri.

„Acum ceva timp eram cu tata și i-am arătat trofeele de acasă. I-am zis că <<tata, mă uit la trofeele și nu mai simt nimic! Am câștigat turnee cu 39 febră, accidentată. Dar acum nu mai simt nimic… un singur lucru mă poate face să revin… trebuie să fie ceva mult mai profund decât ce am trăit și nu știu ce este.>> Iar tata mi-a zis ce îmi lipsește: familia. Numai că eu i-am zis că mai am carieră de dus…”, a mărturist Ana Bogdan.

Chiar dacă n-a ascuns faptul că a suferit, că a avut o perioadă dificilă care încă n-a trecut, Ana Bogdan simte că mai trebuie să dea o șansă tenisului. De asta nici n-a anunțat că se retrage încă, cu toate că acest gând n-a fost departe de ea…

„Când ceea ce faci nu își mai aduce bucurie, n-are nicio legătură cu cifrele si trofeele… știu că am câștigat trofee și eram fericită pe moment. Atât. Am început să îmi pun întrebări. Nu mai găseam sensul tenisului. Și să ieși după o perioadă ca asta, cred că e foarte dificil… am încercat alte metode, alte sporturi, am vorbit cu un psiholog sportiv… O parte din mine spune să continui, o parte spune să mă opresc. Atunci când îți acorzi timp ție, se arată altele. Eu nu am făcut asta niciodată, nu mi-am acordat timp mie. Până acum!”, a explicat Ana Bogdan.

„Tenisul este un drum spiritual, la capătul căruia mă regăsesc pe mine!”

Cumva, Ana a dat tenisului a doua șansă. Și-a dat un deadline, dar nici nu mai contează asta. A înțeles că indiferent de obiectivele pe care și le propune, dacă viața are alt plan pentru tine, totul se dă peste cap. „Cine sunt eu cu adevărat, ce vreau eu?”, sunt întrebări profunde, la care Ana a căutat răspunsul în tot acest timp. E o fire creativă, are multe lucruri descoperite de curând. Și spune că e o persoană ca oricare alt om. Și-a dat seama că e aproape în prăpastie când a văzut că nu mai simțea bucurie când trebuia să meargă la ski. A fost ca un șoc, știind ce pasiune e ski-ul pentru ea…

„Care mai e sensul vieții dacă dimineața te trezești și nu mai faci ceva cu bucurie? Atunci când te duci mult în interiorul tău și îți dai răspunsuri, te găsești pe tine. Dai deoparte toate identitățile din jur și te duci și vorbești tu cu tine… pe de o parte, răspunsurile m-au speriat. Credeam că tenisul e singura mea cale. Tenisul va fi mereu o parte din mine, dar nu e totul!”

Toată această călătorie către sine a ajutat-o să se descopere. Și-a dat seama că mereu a fost îndrumată. De mică, de când a început tenisul. Ți se dau direcții și te obișnuiești așa. Nu știi cine ești. Cu toate astea, ceva din adâncul ei spune că mai are ceva de spus în tenis, sportul pe care îl vede drept „un drum spiritual, la capătul căruia mă regăsesc pe mine!”.

Chiar dacă are două titluri WTA125 la UniCredit Iași Open, Ana Bogdan a revenit la Iași fără a pune presiune pe ea

În debutul turneului UniCredit Iași Open din acest an, la conferința de presă, Ana Bogdan a spus că de data asta e diferit. Nu mai pune presiune pe ea, ci vrea doar să se bucure de tenis. Avea încredere, era conștientă de faptul că nu e în forma de odinioară, însă și-a asumat chiar să pice în clasament doar- doar să fie bine, să treacă peste acea perioadă dureroasă și destul de lungă pe care a traversat-o și pe care, cum chiar ea recunoaște, nu știe dacă a depășit-o în totalitate.

„În primul rând, dorința de a mă regăsi pe mine și de a găsi bucurie în lucrurile mărunte m-au schimbat. Noi ne luăm cu munca de zi cu zi, cu lucrurile materiale. Și de multe ori uităm să ne bucurăm de liniște, de familie. Asta am învățat în această pauză. Puterea de care avem nevoie nu trebuie căutată în exterior, ci în interior. Și se găsește în credință. Știu că rezultatele contează, dar să nu uităm că valoarea adevărată a unui om e alta, nu stă în rezultate!”

*** La această ediție de UniCredit Iași Open, activitatea mea este susținută de câțiva oameni care chiar cred în puterea cuvintelor și a ceea ce se petrece de atâta timp aici, pe www.insociety.ro. Pe pagina de Facebook Revista Insociety găsiți relatări în timp real, iar pentru sprijin le mulțumesc celor de la Neurofeedback Dynamic (Gabriela Vrabie), lui Andrei de la Optica Medicală Congruent, Manuelei de la Q Estetic, lui Octavian de la Prăjitoria Maison du Cafe, Gabrielei de la Kinetera și Mihaelei Nikolic- dietetician & nutriționist & psiholog clinician ***