Nu-i musai să-ți placă arhitectura pentru a aprecia o clădire care vorbește prin toți „porii” despre emoție și istorie… e nevoie doar să simți și să-ți placă frumosul și acum, pe bune vorbind, între o clădire modernă din sticlă și una care, de la exterior arată măiestrie și minuțiozitate în execuție, tu ce ai alege? Îmi amintesc că acest contrast l-am remarcat pentru prima dată în urmă cu câțiva ani la Strasbourg, deși nici Bruxellesul nu pare departe. Aș fi rămas cu ochii lipiți de geamul tramvaiului doar pentru a admira clădirile vechi, despre care-mi imaginam tot felul de povești. Și același sentiment îl am și-n București unde, la fel, iubesc să mă pierd pe străzi ascunse și bulevarde largi, care adăpostesc de-o parte și de alta clădiri vechi. Mă intrigă ce e dincolo de acele porți, care e istoria, ce povești demne de romane ascund și, recunosc, deseori pățesc să casc ochii și prin zonele istorice ale Iașului și să apreciez fix acele case „vechi”, cum le-ar spune unii, de poveste, cum le spun eu…
De curând, trecând pe bulevardul Păcurari, m-am uitat tânjind în stânga mea și am zărit cu durere casa care mi-amintea de biblioteca județeană, filiala Păcurari, când eram în liceu și mergeam să împrumut cărți: Casa „Buicliu”. Azi pare tot mai abandonată, într-o continuă stare de degradare și n-am cum să nu mă întreb „de ce?”. Faceți și voi un exercițiu și „căscați” ochii când mergeți prin centrul orașului… veți fi surprinși de-a dreptul. Și tot așa mi-am amintit cum am rămas chiar impresionată să văd că pe clădirile de pe Cuza Vodă există niște statuete, dacă le pot numi astfel, „săpate” aproape de acoperiș. De la etaj, chiar se pot observa dacă ai ochi pentru… frumos și povești.
***azi e și mai degradată…***
Protejate prin legea 422 din 2001, monumentele istorice sunt „bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României sau în afara granițelor, proprietăți ale statului roman, semnificative pentru istoria, cultura și civilizatia natționala și universală”, spune avocatul Gianina Vera Poroșnicu, proprietar al unui monument istoric al Iașului, Casa Iosef Zoller, despre care am scris aici: https://insociety.ro/discover/casa-iosef-zoller-bijuteria-arhitecturala-renascuta-din-ruinele-iasului-contemporan/ . Nu știu, mă gândesc că decât să stea în paragină, statul ar putea da posibilitatea unor privați de a le achiziționa pentru a le reda strălucirea de odinioară, deși legislativ, pare utopic ceea ce eu propun… era o vorbă „să dăm un leu pentru Ateneu!”, dar dacă am da un bun pe un leu, cu obligația ca acesta să aducă plus valoare orașului? Care e diferența între a lăsa un bun de o valoare materială incontestabilă și deseori subiectivă să „moară” de la sine și posibilitatea de a o da pe degeaba, dar cu obligații clare, cuiva care are posibiliatea financiară să îl refacă întocmai schițelor? Aș merge cu drag pe a doua variantă, adăugând condiția de a nu exista posibilitatea de a înstrăină bunul vreme de secole…
„Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituți de utilitate publică instituite potrivit legii. Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentantii primariei în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice. Obligatia privind folosința monumentelor istorice reprezintă actul prin care sunt precizate condițiile și regulile de utilizare sau de exploatare și de întreținere a bunului imobil clasat, denumit Obligația privind folosința monumentului istoric, care însoțește actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenței imobilului în cauza. Obligatia privind folosinta monumentului istoric este servitute constituita în folosul imobilului și se înscrie în Cartea funciară de catre proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicarii ei. Obligatia privind folosinta monumentului istoric face parte integranta din Cartea tehnica a construcției. În situația în care aceasta nu exista Obligatia privind folosința monumentului istoric ține locul documentației tehnice de utilizare a bunului imobil, în condițiile legii.”, completează avocatul Poroșnicu, care amintește și câteva dintre avantajele pe care le au proprietarii de proprietăți înscrise ca monumente istorice:
• Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice statul sau autoritațile administrației publice locale, după caz, pot sa asigure, la cererea proprietarilor , cu titlu gratuit, asistența științifică și de specialitate, în condițiile legii.
• Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuiala proprie, integral sau parțial, lucrări de întreținere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum și programe și proiecte culturale beneficiază, în condițiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor și a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.
• Cheltuielile efectuate în condițiile prevazute la alin. (1) din Legea 422/2001 sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.
• Proprietarii de monumente istorice sunt scutiți în totalitate de plata impozitului pe clădirile care sunt monumente istorice, cu excepția spațiilor în care se desfășoară activități economice sau comerciale, potrivit legii.
• Pentru suprafața ocupată la sol de construcțiile care sunt monumente istorice nu se plătește impozitul pe teren.
• Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafețele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funțtie de suprafața afectată și de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziție publicului pentru vizitare, precum și institutiilor specializate pentru cercetare.
• Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moștenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuință sau pentru activități necomerciale, și care se angajează în scris la direcția pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național în al carei teritoriu de competență se află bunul imobil în cauză să execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare și consolidare stabilite prin documentație tehnică aprobată și avizată în condițiile Legii.
• Proprietarii de monumente istorice sunt scutiți de plata taxei de autorizare a intervențiilor executate, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi, asupra monumentelor istorice deținute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activități necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.
• Proprietarii imobilelor din zona de protecție a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanțează și care sunt necesare pentru păstrarea integrității fizice și a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice, astfel cum sunt ele reglementate prin documentația de urbanism sau de amenajare a teritoriului, aprobată pentru zona de protecție respectivă, sau prin avizul direcției pentru cultura, culte și patrimoniul cultural național județene, respectiv a municipiului București.
sursa foto: arhiva personala; curieruldeiasi.ro (Casa Buicliu)
