***sper că ați văzut deja că avem o licitație în curs prin care ne-am propus să sprijinim campania de strângere de fonduri de pe www.1cm.ro . Aruncați un ochi, fie pentru o donație, fie pentru a licita. În articol găsiți și pentru ce obiecte puteți licita, în funcție de cum sunt ele promovate.***
Mi-a plăcut școala pentru că mi-a plăcut, nu pentru că mi-ar fi fost impus să învăț. Părinții mei nu sunt oameni cu carte, dar sunt ei care ne-au ținut în toate școlile posibile, încât, la un moment dat, char mi-au zis „câtă școală mai ai de gând să faci?”, după ce urmasem a doua facultate și am decis că e timpul pentru master. „Învață să fii cineva!”, cred că e zicala pe care mulți am auzit-o când eram mici. Nu știu cum să-ți impună cineva să faci ceva ce nu îți dorești, cum se întâmplă în unele cazuri (mama, de exemplu, își amintește că a aruncat cărțile după ce a terminat școala, de bucurie! :))) ), dar poate la unii dă roade…
Personal, nu știu cum m-aș fi adaptat unei situații de „învățământ online”, dar vremea o cere. Când m-am gândit să scriu despre educație, despre șansa de a merge la școală, am avut în minte scrisoarea elevei de la Vaslui, care i-a scris primarului dacă poate să o împrumute cu bani pentru a putea urma cursurile online. Își luase angajamentul că va plăti în rate, din alocație. Cumplit!!! În vreme ce noi aruncăm cu bani irațional, de multe ori, alți copii își strigă dreptul la educație. Apoi, am citit că Ministerul Educației a decis să cumpere 250 000 de tablete și laptopuri pentru elevi care provin din medii defavorizate. Excelent! Aceasta ar fi trebuit să fie prima măsură anunțată înainte de a face obligatoriu învățământul online, fie chiar și provizoriu.
Mereu am susținut că doar educația poate dezvolta societatea, că un stat solid se consolidează pe un popor educat. Dar România are, oare, interesul de a avea un popor educat? Sunt sensibilă la două subiecte: educație și sistem medical, iar asta pentru că sor-mea, până să plece din țară, a fost învățător (institutor, gradul I, 11 ani vechime), la Prigoreni și apoi, la Războieni. Îmi amintesc primii ei ani de navetă, de dealuri care trebuiau trecute pe jos pentru a ajunge la școală la 7.45, urmând ca la 8 să sune clopoțelul. Ani la rând. Sor-mea a văzut ce înseamnă sărăcia din mediul rural chiar în ani în care era sărăcie, România n-avea bani de investiții, UE nu era nici măcar speranță… acolo, în școlile din mediul rural, sunt copii care chiar vin și pentru acea facilitate de „corn și lapte”. Și a mai venit și mesajul unui profesor de la o școală dn mediul rural prin care-mi cerea ajutorul într-o problemă pentru un elev de clasa a VIII-a, care-și dorește să termine școala, dar nu are cum să-și cumpere o tabletă. Mă ruga ca în cazul în care am o tabletă pe care nu o mai folosesc, să o împrumut! M-a strâns ceva…
Familiile din mediul rural fac eforturi mari pentru ca ai lor copii să nu abandoneze școala (iar în mediul rural, știm prea bine că abandonul școlar are cote alarmante!), însă noi, în bula noastră de mari orășeni și plimbăreți pe la Palas zi de zi, nu prea ne vine a crede și înțelege aceste situații. Și nu mă refer la acele familii nesimțite, că sunt și de-astea. Multă vreme am fost chiar insensibilă la subiectul „fapte bune pentru familiile nevoiașe” pentru că mereu am spus că dacă ar exista un minim de educație sexuală, n-ar fi atât de multe familii sărace cu mulți copii. Dar am înțeles că acei copii n-au nicio vină că părinții nu s-au gândit că n-au cu ce să-i crească și mi-am adus aminte că pe vremuri, unde mâncau trei guri era loc și de-a patra (mamaia provenea dintr-o familie cu 12 copii și nu-mi amintesc să-mi fi povestit vreodată că nu s-au îngrijit de ei!!!).
Revenind… toate rândurile de mai sus duc la o rugăminte, aceea de a fi solidari cu alții care nu au, mai ales când la mijloc e vorba și despre un ajutor al elevilor săraci din mediul rural care vor să termine școala. Iar campania propusă e cea a lui Ștefan Mandachi, de pe www.1cm.ro (tot ceea ce s-a reușit până cum prin această campanie e datorită tuturor celor care au donat, adică datorită solidarității). I-am spus de când a anunțat că are în vedere să ajute cele mai sărace 10 sate să înceapă cu comuna ieșeană Lungani, cea mai săracă din UE. A fost acolo, iar video-ul este grăitor:
Aici aveți și conturile campaniei în care se pot face donațiile care ajung la Crucea Roșie:
RO76RNCB0244020411980004 EUR
RO43RNCB0244020411980016 RON
RO64RNCB0244020411980026 GBP
Sau cu orice ați vrea să fiți de folos, dați de știre.
****Aici aveți primul obiect licitat pe pagina de Facebook a revistei InSociety: o pictură realizată de prietena mea Anca Tofan. A donat-o fără să stea pe gânduri, pictura fiind, pentru ea, un hobby pe care îl practică atunci când nu e în laboratorul de tehnică dentară. Până în prezent, suma cea mai mare oferită e 100 de euro și o tabletă. Până pe 8 mai, ora 10 dimineață, mai puteți suplimenta suma.****
sursa foto principala: piatafinanciara.ro
