Despre fericire, oh… fericirea are felurite chipuri. O sumedenie de definiții. E propria percepție. Deci, diferită. Asta nu înseamnă că e greșită. Numai că… vine fericirea de una singură, fără să existe acea liniște interioară? E întrebarea la care mi-am răspuns fix de Ziua Fericirii, pe 20 martie adică. Și am ajuns la concluzia că, pentru mine, ordinea corectă e liniștea interioară și apoi fericirea. Și asta am înțeles de-abia în ultimii doi ani și un pic. Până atunci, liniștea nici n-ar fi încăput în mintea mea. Asta pentru că fugeam de ea. Numai că nu îmi dădeam seama.
Nimic nu e mai important decât să fii bine tu cu tine. Să ai curajul să pătrunzi în adâncul sufletului, să scormonești acolo, să găsești răspunsurile care te frământă, să conștientizezi totul, să accepți, să îmbrățișezi sincer, să ierți și să te ierți. După ce faci toate astea, găsești acel echilibru în toate. Și abia apoi e fericire pură.
Oricând putem să scriem în jurnal răsunsul la întrebarea „ce ne face fericiți?”. Să răspundem onest și fără temeri. Tentația e să privim fericirea prin ceea ce ne lipsește. Și așa pierdem esențialul, adică prezentul. Numai când înțelegem să trăim în prezent și să fim recunoscători pentru ceea ce ni se întâmplă, de-abia atunci începem să fim fericiți. Liniștiți și fericiți.
Am avut o perioadă în care am pus totul pe pauză și am vrut să mă înțeleg pe mine. Cam un an și ceva a durat treaba asta. Am înțeles că toată goana după nimicuri e doar o consecință a faptului că nu suntem bine noi cu noi. Dar dacă te pui pe pauză, începi să te analizezi și să iei măsuri, ai să vezi că totul se schimbă. La mine așa a fost. Fericită am fost mereu, numai că liniștită și fericită, de-abia de acum încep să văd cum e. Și mi-e greu să exprim în cuvinte cât de faină e acea stare de pace interioară și cu tot ceea ce te înconjoară. Să ai propriul zen.
Chestia cu „nu luăm nimic pe lumea cealaltă” nu e o simplă vorbă de duh. Chiar asta discutam zilele trecute cu cineva. Totul e o fugă permanentă după „a avea” și, din păcate, ne dăm seama prea târziu că l-am uitat pe „a fi”. Fericire e atunci când întregul e bine. Și când zic întreg, mă refer minte, trup, suflet, într-o ordine aleatorie.
*** sursa foto: https://www.freepik.com/free-photo/back-view-woman-making-heart-shaped-hands-sunset_38108996.htm#fromView=search&page=1&position=42&uuid=620917fa-9d4e-41f6-9f02-9881d76925d1&query=peace+and+hapiness
