„Copilul din Toscana” m-a atras prin titlu și copertă. Îmi imaginam o carte care să-mi vorbească despre însorita Italie, dar n-a fost chiar așa. Firul epic are o doză suficientă de tristețe, dar te și ademenește prin poveste. Nu e genul acela de roman greoi, ci unul care incită prin personajele calde, ușor suspicioase, deschise să se repare și să se vindece chiar și atunci când cititorul se poate gândi că e prea târziu.
Joanna revine acasă pentru a-și înmormânta tatăl. Fost pilot britanic de bombardiere în timpul războiului, Hugo Langley a trăit o frumoasă poveste de dragoste în Toscana, imediat după ce s-a parașutat din avionul lovit de un proiectil. Norocul său a fost Sofia Bartoli, femeia de care se și îndrăgostește cât timp îl îngrijește în ruinele mănăstirii în care se adăpostește imediat după parașutare.
Rhys Bowen povestește în romanul său zile întregi în care Sofia Bartoli își risca viața pentru a-i duce de mâncare lui Hugo. Descrie idila care se înfiripă între un străin la urma urmei, despre care nu știa mai nimic, și blânda femeie dispusă să-și riște viața pentru a-l salva. De altfel, trecerea între trecut și prezent e anunțată prin capitolele „Hugo” și „Joanna”. E făcută cu atâta naturalețe, încât nici nu-ți dai seama că e o propastie mulți ani între cele două timpuri.
Joanna se întoarce în casa de la țară din Anglia după ce a lipsit decenii întregi. O încearcă tot felul de gânduri, numai că acum, bătrânul nu mai e și n-are cui să i le spună. Nu-și vorbeau. Nu avuseseră cea mai bună relație tată- fiică, iar o sumedenie de întrebări îi vin în minte în momentul în care Joanna e nevoită să facă curat printre lucrurile tatălui ei. Găsește mai multe tablouri pictate chiar de el și o scrisoare de dragoste scrisă pentru Sofia Bartoli, dar niciodată expediată. Una în care se vorbea despre copilul din Toscana… și pentru că nu era destul, Joanna mai află și că are un frate în Statele Unite. E oarecum dezamăgită de atâtea chestiuni neștiute, necomunicate. Tocmai acum, când era pe cale să-și îndeplinească visul de a deveni avocat, la o prestigioasă companie din Londra, pe munca ei, fără a fi nevoită să amintească de titlul de Sir pe care tatăl ei îl avusese.
Joanna pornește într-o călătorie prin care nu vrea neapărat să afle adevărul, ci prin care să-și panseze și să-și vindece rănile. Rana de a nu-și fi vorbit cu tatăl ei. Rana de a nu-l fi cunoscut atât de mult pe tatăl ei. Rana de a fi pierdut casa în care a copilărit. Rana tatălui căruia i-au fost retrase titlurile nobiliare. Rana că a venit prea tâziu acasă. Rana că s-ar putea să existe copilul din Toscana, despre care nimeni n-a știut niciodată nimic.
Ajunsă în Italia, primim și noi, cititorii, câteva detalii despre ospitalitatea italiană. Joanna este găzduită în casa unei doamne respetabile, Paola. E îndrumată să meargă acolo de un grup de domni gentili, care nu par intruzivi la prima impresie. Doar că… zilele trec, oamenii încep să devină curioși de vizita inopinată a tinerei britanice și acțiunea se intensifică în momentul în care Joanna găsește trupul mort al unui bărbat care o însoțise, cineva care îi transmisese mai mult sau mai puțin că are detalii despre ceea ce caută.
În acest moment intervine tușa de roman polițist. Întreg satul se pune pe treabă și caută să afle cum s-a întâmplat ca moartea lui Gianni să fie taman în curtea în care era găzduită Joanna. Nici ea și nici gazda, Paola, nu par intimidate de poliști, cu atât mai puțin de „omul negru”, Cosimo. Joanna n-are voie să părăsească satul cât timp ancheta este în desfășurare, așa că e nevoită să-și prelungească șederea în Toscana. În acest timp, învață cum să gătească preparate italiene delicioase, vrea să afle povestea locului, se interesează dacă unii din sat l-au cunoscut pe tatăl său sau au habar de copilul din Toscana. Și așa îl întâlnește și pe Renzo, un tânăr chipeș, copilul lui Cosimo, întors în sat pentru bătrânul lui tată, cu toate că sacrificul suprem a fost să-și abandoneze visul de a deveni bucătar.
Joanna prinde încredere în Renzo și-i explică motivul pentru care a venit în Toscana. Îi spune despre copilul din Toscana. Iar el îi promite că împreună vor descifra misterul. Joanna se entuziasmează, dar rămâne și precaută. Știe că Renzo e fiul temutului Cosimo care chiar a și amenințat-o să părăsească Toscana cât mai degrabă dacă vrea să-i fie bine.
În timp ce poliția se ocupă să investigheze moartea lui Gianni, Joanna și Renzo pornesc propria anchetă prin care vor să afle adevărul despre Hugo, tatăl ei. Norocul face ca soția lui Gianni să știe ceva despre ceea ce soțul ei voia să-i spună Joannei. Nu știe totul, dar cunoaște suficiente detalii care să-i dea Joannei posibilitatea de a reconstitui traseul pe cât posibil, astfel încât să ajungă în cele din urmă la ruinele mănăstirii. Iar acolo, întreaga poveste iese la iveală în fața lui Cosimo, care are grijă să-i mai spună încă o dată că i-a dat șansa să plece și să uite de subiect. Îi povestește cu lux de amănunte despre tatăl ei, despre mama lui Renzo, despre ceea ce Gianni văzuse când era copil și n-a avut cui să spună… e punctul culminant al romanului, dar și deznodământul a ceea ce a însemnat, de fapt, copilul din Toscana…
