Am zis „poate cel mai frumos oraș din România” pentru că aici e chestiune de preferințe. Pentru mine, Brașov chiar este cel mai frumos oraș din România. Și nu doar pentru arhitectura specifică Transilvaniei, care mă atrage ca un magnet, ci și pentru cum arată orașul și ușurința cu care ai ce face și pe lângă Brașov. E terapie și energie. E altceva. Iar aici las un articol scris cu ceva timp în urmă, o poveste despre un saxofon și Dumnezeu.

Povestea mea de dragoste cu orașul Brașov a început în liceu. Atunci am ajuns pentru prima dată aici. Era o excursie pe care o organiza dirigintele meu. Nu știu ce m-a atras ca un magnet. Poate Piața Sfatului. Poate Biserica Neagră. Poate modul pe de-antregul prin care ni se dezvăluia orașul vechi. Chiar nu știu. Dar știu sigur că a fost dragoste la prima vedere. De-atunci și până în prezent, Brașov s-a transformat și-n terapie pentru mine. Când am nevoie să mă deconectez de toate și să-mi încarc bateriile, știu că la Brașov găsesc tot ce am nevoie pentru a mă readuce în prezent, armonie și liniște.

Târgul de Crăciun, văzut de la fereastra celei mai faine cazări

Mi-am dorit să ajung la Târgul de Crăciun din Brașov. E unul dintre cele mai căutate din Europa, adună an de an turiști din toată lumea. Și anul acesta, totul a fost chiar foarte spontan. N-am stat pe gânduri în momentul în care am văzut că era disponibilă camera cu priveliște spre Piața Sfatului. Și-am venit. Când am ajuns la Casa Wagner, în cameră, nu știu dacă pot descrie în cuvinte emoția mai ceva ca a unui copil pe care am simțit-o în acel moment.

A fost bucurie pură. A fost acel sentiment că uite, îmi împlinesc o dorință. Căci chiar mi-am dorit să mă trezesc într-o bună zi cu imaginea asta. Întreaga priveliște mi se dezvăluia în față. Vedeam Târgul de Crăciun în toată splendoarea, de la fereastra mea. O priveliște cu care m-am delectat vreo patru zile…

Și cum mie îmi plac poveștile, nu puteam să nu întreb la recepție dacă e vreo istorisire interesantă pe la Casa Wagner. Și-am aflat că pe la 1900, actualul amplasament a fost sediu de bancă. Apoi, pe vremea comuniștilor, s-a transformat într-o agenție, dacă nu mă înșel, ceva unde au lucrat mulți oameni care acum revin, trec pragul și cer doar să se plimbe prin clădire, să-și aducă aminte pe unde le era biroul, cu ce se ocupau și tot așa. În plus, sunt câteva ziduri autentice, păstrate de proprietari și lăsate așa dezgolite, ca și cum te-ar ademeni să-ntrebi ce e cu ele. Iar în câteva camere, vă vine sau nu să credeți, există 3 seifuri din vremea în care a fost sediu de bancă. Proprietarul n-a putut să le deschidă. Am văzut unul dintre acestea, e chiar în perete, parțial ieșit în exterior. Tare interesant…

Revenind la Târgul de Crăciun de la Brașov, acesta e cu adevărat de poveste. Cred că erau cam 50 de expozanți. Găseai de toate, de la produse tradiționale la ornamente de Crăciun, turtă dulce, dulciuri de casă, vin fiert, pălincă, lumânări parfumate, bijuterii, ii și alte obiecte de decor, lucruri din piele etc. Meșteșugarii, mereu joviali. Îți dădeau binețe fără să se gândească neapărat că-i un mod care te va face să te oprești în dreptul căsuței lor chiar și numai pentru câteva clipe. Prețurile nu mi s-au părut deloc exagerate, comparativ cu ce mai vedeam la tv, din alte orașe. Și totul cu mult bun gust. Fără grătare, muzică asurzitoare și haos. Nimic din așa ceva. Mai mare dragul să te plimbi, să admiri, să bei un vin fiert, să vezi ce să iei pentru acasă.

Bradul din Piața Sfatului, un brad imens, atrăgea ca un magnet pe toată lumea. Avea și-un fotoliu al lui Moș Crăciun. În lateral, un mini-carusel. Era acolo și un loc amenajat de cei de la Magic FM, iar înspre Biserica Neagră era o scenă, unde probabil că numai în weekend urcă artiști locali și nu numai. Eu am prins un astfel de concert duminică seara.

Ce mi-a mai plăcut a fost să văd că multe dintre magazinele de pe Republicii și alte piețe și străzi din centru aveau decoruri specifice. Luminițe, oameni mulți la plimbare și, ca de obicei, și artiști stradali care te făceau să te oprești, să-i asculți și să le apreciezi prestația fie printr-un rând de aplauze, fie cu un bănuț.

Ce obiective turistice din Brașov am vizitat de data asta

Muzeul Casa Mureșenilor, istoria unei familii care a dat atât de mult Transilvaniei și României

Sincer, am aflat atât de multe despre Mureșeni, încât mi-e aproape imposibil să redau totul în câteva cuvinte… pe scurt, Casa e în proprietatea statului în urma unei donații din partea urmașilor familiei. Întreg spațiul a fost un loc al artei și pregătirii culturale. În acei ani, arta era o modalitate de exprimare a unui grad ridicat de educație și pregătire. Mărturie, în acest sens, sunt și pianul și alte piese de colecție pe care le găsim expuse în Casa Mureșenilor.

De altfel, Casa Mureșenilor găzduiește aproape săptămânal concerte de pian în salonul principal, expoziții temporare și e locul în care au loc mai multe evenimente culturale.

Iacob Mureșianu a considerat dintotdeauna că o națiune este definită de cultură. S-a stabilit la Brașov după ce a fost format la școlile din Blaj și aici a pus pe picioare prima gazetă politică a ardelenilor- Gazeta de Transilvania, alături de George Barițiu. După câțiva ani, în jurul anului 1850, va deveni unic proprietar al Gazetei.

Andrei Mureșanu este, prin prisma imnului „Deșteaptă-te, române”, cel mai cunoscut reprezentant al Mureșenilor. Absolvent de teologie, ajunge la Brașov datorită vărului său, Iacob Mureșianu. Împreună vor fonda revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.

Elena Mureșianu a pus bazele unei adevărate școli prin care milita pentru drepturile femeilor. Școlită la Viena, s-a dedicat artei. Câteva dintre lucrările ei sunt expuse la Muzeul de Artă din Brașov. Ghidul Muzeului relatează cum Elena Mureșianu nu și-a dorit să fie o simplă femeie de casă, cu toate că atunci, femeile n-aveau cine știe ce drepturi. Doar că familia sa a ținut să precizeze la căsătoria acesteia că are o pregătire superioară și acest fapt trebuie valorificat, nu înfundat. Așa a început o mișcare feministă, pe care ea însăși a condus-o. Elena Mureșianu a fost o deschizătoare de drumuri, fiind prima femeie-artist cu studii de specialitate din spațiul românesc.

Muzeul „Prima școală românească” și povestea lui Coresi, cel care a tipărit primele cărți în limba română

Clădirea are un spirit tare viu prin vocea de povestitor a preotului care te face cumva să-ți imaginezi cum era în acele vremuri… când am fost eu, era o forfotă de neimaginat. Grupuri multe de elevi își așteptau rândul. În sala în care se țineau cursurile, te poți așeza în bănci. Sunt bănci tare vechi, mâzgâlite și care poartă, cel mai probabil, povești de tot felul.

Prima școală românească datează de la jumătatea secolului al XV-lea. Școala nu era pentru oricine, așa cum ni se explică. Nu exista învățământ gratuit. Observăm cum reușeau atunci elevii să scrie și să citească. Avem în față o călimară, un instrument de scris și niște tablete pe care erau înșirate cuvinte și numere.

Într-o altă încăpere putem afla despre modul în care erau tipărite cărțile și gazetele din vremea lui Coresi, diaconul care a tipărit primele cărți românești. „Tetraevanghelul” este considertă prima carte tipărită exclusiv în limba română.

Cea mai veche biserică ortodoxă din piatră din România

În aceeași curte cu prima școală românească găsim și Biserica Sfântul Nicolae, cea mai veche biserică ortodoxă din piatră din România. Lăcașul de cult îți conferă un spațiu destul de intim de rugăciune,, tihnă, iertare și vorbă cu Dumnezeu. Este de dimensiuni reduse, dar îți conferă o liniște aparte. Este situată în Schei, care, pe vremuri, nu era decât un simplu sătuc.

Cetățuia de pe Straja, istorie și panoramă într-un singur loc

Situată pe Dealul Cetății, Cetățuia de pe Straja îți oferă o panoramă splendidă asupra orașului Brașov. Datează din secolul al XVI-lea și de-a lungul timpului a fost inchisoare, garnizoană militară și depozit pentru arhivele statului. Fortăreața se întinde pe o suprafață de 5000 mp, are formă de patrulater, cu bastioane în stil italian. Turnul central este în formă de potcoavă și are trei etaje. Din păcate, încă este închisă publicului, așa că poate fi admirată doar din exterior.

Strada Sforii, una dintre cele mai înguste străzi din Europa

Strada Sforii este cea mai îngustă stradă din Brașov și una dintre cele mai înguste străzi din Europa. Este un obiectiv turistic tare căutat în Brașov, inclusiv pentru a-ți lăsa gândurile scrijelite pe pereții laterali. Tocmai aceste mesaje m-au dus cu gândul la intrândul din Casa Julietei din Verona. Acest lucru nu pare a fi neapărat pe placul autorităților, care consideră că astfel se strică un monument istoric.

Strada Sforii datează din secolul al XVII-lea. Lățimea străzii variază între 1,11 m și 1,35 m (sursa: Wikipedia). Se pare că în anul 2003 a cunoscut un laborios proces de restaurare, care i-au redat farmecul de odinioară. Atunci, pereții au fost refăcuți, iar felinarele au fost realizate întocmai după forma și aspectul celor de la început. Legenda spune că-n epoca medievală, acest loc era preferat de îndrăgostiți. Deci, de aici și numeroasele mesaje de dragoste.

Biserica Neagră din Brașov

Chiar dacă nu a fost prima dată când o vizitam și-n interior, de data asta m-am uitat mult mai atent, căutând să văd acele lucruri aparte… și pot să spun că mi-a stat un pic inima și am oftat în momentul în care am văzut urmele gloanțelor din Decembrie 1989.

Construită în stil gotic, biserica a primit numele de Biserica Neagră după incendiul din a doua parte a secolului al XVII-lea, care a înnegrit pereții. Catedrala a fost construită în secolul al XV-lea, pe rămășițele unei vechi biserici, într-o perioadă în care Brașovul cunoaște o dezvoltare economică, urbană și culturală semnificativă, ale cărei urme se văd și-n prezent.

Biserica Neagră este impresionantă prin dimensiune. În plus, statuile din interior sunt de o simbolistică aparte. De altfel, statui impresionante observi și pe pereții exteriori. Clopotul din clopotniță este printre cele mai mari din România și cântărește nu mai puțin de șase tone. Apoi, biserica adăpostește și o colecție impresionantă de covoare orientale. Catedrala este gazdă și pentru diferite concerte.

Muzeul de Istorie Brașov și acea pagină de istorie de care trebuie să ne amintim mereu- Revolta din 15 noiembrie 1987, când s-a strigat prima dată „Jos Ceaușescu!”

Deși ești obișnuit să stai în Piața Sfatului fără să te plictisești, s-ar putea să nu fi vizitat Muzeul de Istorie. E și cazul meu. A fost prima dată când am intrat în muzeu și am admirat istoria acestui loc splendid. Muzeul te poartă prin toate perioadele orașului și te face să-l descoperi prin tot felul de obiecte expuse, de la cele care reflectă traiul obișnuit, îmbrăcămintea și accesoriile până la tehnica de apărare.

Povestea locului pornește din perioada breslei blănarilor brașoveni. Aceștia au primit dreptul de a-și construi „o cameră de acordare a dreptății”. În secolul al XVI-lea se construiește și turnul. Un secol mai târziu, turnul este cunoscut drept „turnul trompeților” pentru că aici, în fiecare zi, un paznic urca în turn și anunța ora cu ajutorul trompetei. Turnul a fost lovit de fulger și incendiat, dar reparat ulterior. Apoi, un cutremur l-a dărâmat aproape de tot, ceea ce a însemnat noi lucrări de consolidare și refacere completă.

Interesantă este expoziția permanentă „Brașov 1987”, ca un omagiu pentru faptul că la Brașov, în 1987, s-a strigat pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”. Era 15 noiembrie 1987. Când s-au împlinit 30 de ani de la acel moment, autoritățile brașovene au organizat această expoziție. Interesul manifestat pentru aflarea istoriei și adevăratului a făcut ca aceasta să devină o expoziție permanentă și are rolul să amintească românilor importanța revoltei de o zi de la Uzina de camioane „Steagul Roșu”, începută cu o grevă spontană și continuată cu un marș, a doua zi. Muncitorii au scandat prima dată „Jos Ceaușescu!” și au intonat „Deșteaptă-te, române”. Mișcarea a fost înăbușită de forțele statului, mulți dintre partipanți au fost anchetați, arestați și deportați.