L-am întâlnit întâmplător. Mă îndreptam spre telecabină, numai că era închis. M-am întors și am zăbovit câteva clipe sprijinită de un copac. Am ascultat sunetul de saxofon în tăcere. Mi-a luat ceva timp să mă decid dacă să-l întrerup sau nu… Și bine am făcut că l-am întrerupt pentru că am descoperit cu adevărat un om de poveste, de o blândețe rară, cu un farmec aparte și care povestește cuvântul lui Dumnezeu senin și cu tot sufletul.
Adam Ioan avea 18 ani când a fost împușcat, la Revoluție. Efectua stagiul militar, adică era militar în termen. În fatidica zi, își terminase tura, însă s-a oferit voluntar pentru încă patru ore. L-au nimerit în picior fix în momentul în care mergea să-l anunțe pe comandant că se trage. A fost operat, a stat trei luni în scaun rulant și a urmat o recuperare nu tocmai ușoară. Atunci, în acele zile de spitalizare, când situația era critică, i-a cerut Domnului să îl salveze pentru că „nu vrea să moară, pentru că încă este tânăr”. Și Dumnezeu l-a salvat! De atunci i se dăruiește Lui. Inclusiv bucuria pe care o oferă trecătorilor care sunt la promenadă sub Tâmpa sau se îndreaptă spre telecabina din Brașov tot lui Dumnzeu îi e dedicată.
„Aștept și eu, ca mulți alții, să se facă dreptate, să aflăm și noi adevărul despre acele zile sângeroase. Au trecut peste 30 de ani și nimic…”, spune Adam Ioan aproape oftând, rememorând acele clipe de coșmar și calvarul prin care a trecut după împușcătură.
Când vorbește despre Dumnzeu, ochii i se luminează instant. Vorbește cu blândețe și are o modestie molipsitoare. Vorbește cu inima, aș spune, mai ales că anul trecut a suferit un infarct. Era la ski și… Dumnzeu l-a salvat din nou. Astfel, ori de câte ori are timp vine în natură și îi cântă lui Dumnezeu și trecătorilor, care îl privesc cu plăcere și uimire. Simte că oamenii au nevoie de o mângâiere, au nevoie să se elibereze de stres sau depresie, să își îndrepte privirea spre Dumnezeu și să-i asculte cuvântul.
„Dumnezeu a avut grijă de mine, mi-a salvat viața și datorită dragostei lui Dumnezeu, eu îi cânt lui Dumnezeu și îl slujesc pe Dumnezeu. Eu cânt de plăcere, eu cânt să aduc bucurie, să aduc o veste bună, a dragostei de Dumnezeu. Cânt muzică gospel, muzică jazz, muzică pop, muzică creștină pentru slava lui Dumnezeu!”, mărturisește Avram Ioan.
A învățat singur să cânte la saxofon. El a studiat chitara la Școala Populară de Artă. De-a lungul timpului a avut reprezentații multiple la Casa de Cultură din Brașov sau chiar în alte orașe. A cântat inclusiv într-o formație. Își amintește că a tresărit de emoție atunci când a luat saxofonul în mână pentru prima dată. Se întâmpla de curând aș spune, în urmă cu doar doi. L-a fascinat sunetul și apoi a descoperit că poate să și cânte la saxofon. Practic, a învățat saxofonul din pasiune, de aceea, domnul Avram Ioan chiar îi încurajează pe oameni să-și descopere harul pe care Dumnezeu l-a pus în fiecare dintre noi și să își urmeze calea. Calea și cuvântul Domnului, atât de pomenit în scurta noastră conversație.
Cântă în natură pentru că, prin ecou, natura aproape că îl acompaniază și așa nu mai are nevoie de boxe sau microfon. E un sunet lin, curat, care încântă trecătorii. Îi vede entuziasmați și asta îl face să zâmbească, iar atunci când copiii sunt curioși și vor și ei să vadă cum e să cânte la saxofon, îi lasă să atingă clapele, le explică pe îndelete tot ce poate face acest instrument.
„Nu aș dori ca oamenii să știe ceva anume despre mine, ci să știe că eu sunt doar unul din multitudinea de persoane care aduc o recunoștință lui Dumnezeu pentru că bunătatea lui Dumnezeu este atât de mare! Cu care gând aș vrea să rămână fiecare cititor? Să-i mulțumească lui Dumnezeu, să îl recunoască pe Iisus și să-i cânte lui Dumnezeu, să-i dedice Lui pasiunea, viața și să-l primească pe Dumnezeu în viața lui. Dumnezeu ne lasă harul său peste fiecare dintre noi! Oamenii trebuie să se întoarcă la Dumnzeu, la Hristos, nu la o religie anume… să primească cuvântul , fericirea, bunătatea și binecuvântarea lui Dumnezeu. În câteva cuvinte, doresc ca Dumnzeu să binecuvânteze pe toți cititorii și să aducă trezire în România, să aducă pace în România.”, încheie cu aceeași modestie și lumină blândă-n ochi Adam Ioan, omul care s-a întors în România după ani de zile în care a locuit în Italia și a ales să bucure inimile celor din Brașov așa cum știe el mai bine, prin muzică- dedicația pe care i-o face Domnului.
