Mi s-a părut o reală provocare ca într-un termen de vreo cinci săptămâni să reușim să organizăm la FZN ARENA (unde oricine poate veni să joace padel de plăcere) primul turneu internațional de padel din Iași. De fapt, ideea inițială a fost s-avem un turneu oarecare. Doar că… de ce să nu facem noi mai mult? De ce să nu ne testăm limitele și să vedem ce-o fi? Cam așa a început totul.
De la nimic la un turneu cu premii în bani, 100 de sportivi înscriși la cele șase categorii și cu Aitor Garcia la start
Țin minte și acum că era luna august când m-am văzut cu Mircea să discutăm despre turneul din octombrie. Ideea era tare simplă. Doar că se mai întâmplă uneori ca eu să complic lucrurile. Că dacă se poate, de ce nu? La urma urmeu, încercăm. Iese, bine. Nu, aia e, măcar ai încercat.
Am spus că avem la dispoziție maxim două săptămâni să găsim sponsorii care să ne ajute să ne acoperim costurile turneului. Mă rog, sau măcar parțial, că s-a dovedit că niciodată calculele de acasă nu se bat cu cele din realitate. Costuri care, dacă le pui pe hârtie, nu sunt deloc de neglijat, cu toate că un eveniment sportiv cu 100 de participanți poate părea mic.
Și uite-așa m-am apucat să dau telefoane și mesaje celor pe care îi cunoașteam. Oameni la care m-așteptam să spună da mai mult pentru mine decât pentru că știau ei de padel. Provocarea n-a fost neapărat la pachetele mici, ci la sponsorul care să dea și numele turneului. Dacă îl găsim, bine. Dacă nu, aia e, anul ăsta îi spunem Iași Padel Open. Așa ne-am zis.
Am dat eu din aripi. A mai dat și Mircea. Avântul a fost ok-ul dat de Prăjitoria Maison du Cafe, Amito, Pizzeria Di Napo. Cred că entuziasmul meu n-ar mai fi fost același dacă n-ar fi fost răspunsurile lor afirmative fără prea multe discuții și fără încercări de a convinge.
La urma urmei, la mijloc era o idee. N-aveam experiență, nimic. Și nici padelul nu e vreun sport despre care să aibă habar prea mulți de pe la noi. Așa că… să primesc sprijinul lor a fost imboldul de care aveam nevoie pentru a arăta că se poate face ceva mișto și-n Iași. Eu aveam răspunsurile mele, Mircea le primea și el pe-ale lui. Că s-a lucrat în echipă, ceva ce nu mai știam să fac de multă vreme…
Discuția cu domnul Cristian Amarandei de la Migdalin și cum a devenit Amma sponsorul principal care a dat și numele turneului
Înainte de a-i povesti despre turneul internațional de padel de la FZN Arena, cred că am mai avut o singură discuție cu domnul Cristian Amarandei. Și-aceea a fost pe alte subiecte, nicidecum pe sport. Știam doar că e un om extrem de implicat în comunitate și că Amma este un brand local nou. Așa că m-am dus să povestesc…
M-a uimit că știa ceva-ceva despre padel și de Mihnea, tânărul jucător de padel pe care mulți îl văd drept speranța padelului din România. A ascultat, a pus întrebări, a dat idei. Că așa e când stai de vorbă cu domnul Amarandei, e bine să ai și un pix și-o foaie la îndemână pentru a-ți lua ceva notițe. Am plecat de-acolo cu un da pentru mai multe chestiuni din necesarul solicitat și o parte din premii. Și promisiunea că răspunsul final- acela de a da numele tunerului internațional de padel, mi-l comunică în câteva zile.
Țin minte și acum dimineața în care mi-a trimis mesaj și a zis că da, turneul internațional se va numi Amma Iași Padel Open. Că avem premiile. Nu doar premiile, ci și garanția că ne este alături 5 ediții! Iar asta însemna că ne permitem să facem ceva wow. Că putem aduce jucători de padel care joacă în Premier Padel și au puncte în clasamentul FIP. Că da, nu-i decât un pas de la idee la „am reușit”. Un pas care înseamnă implicare, pasiune, hotărâre și mai ales oameni. Căci da, fără oamenii care să creadă în tine, să te sprijine în visul tău, să te ajute, chiar n-ai cum să faci nimic…
Comunicarea Amma Iași Padel Open a început undeva pe la mijlocul lunii septemebrie
Nu mai lungesc povestea cu detaliile care țin de comunicare și promovare. Că noi am început să avem paginile oficiale ale Amma Iași Padel Open pe la jumătatea lunii septembrie, cu vreo trei săptămâni înainte de începerea turneului.
Și chiar și așa, am reușit să ducem audiența în online, organic, la 50K. Să fim prezenți cu video la Aeroportul Iași, zona Sosiri, Aeroportul fiind unul dintre partenerii noștri. Să expunem mașina oficială a turneului- Ford în trei zone din Iași. Să promovăm turneul în câteva mijloace de transport în comun. Să ne bazăm pe cei din mass media ieșeană care ne-au dat o mână de ajutor și ne-au ajutat cu preluarea comunicatului de presă. S-ajungem cu flyere, afișe și invitații în câteva locații partenere și în câteva complexe rezidențiale. Să facem treabă adică.
Ușor-ușor, totul căpăta contur. Aveam sportivii străini confirmați. Materialele erau date în lucru. Ne pregăteam să intrăm în linie dreaptă, numai că…
Provocările apărute și la care nu ne-am fi gândit…
Aitor Garcia, fost număr 72 mondial în clasamentul FIP, era ajuns în Iași de pe la începutul săptămânii. Deci, capul de afiș era aici. Numai că în ziua în care alți șase sportivi din Andorra și Spania ar fi trebuit să ajungă la Iași, zborul a fost anulat. Fix când oamenii erau în aeroport. Asta era miercuri sau joi. Iar noi trebuia ca vineri să dăm starul turneului. Minunat. S-a găsit o soluție până la urmă, le-am luat alte zboruri pe Chișinău, a doua zi. Și de-acolo să-i aducem la Iași. Dar peripeții au fost și la vama terestră. În fine, a doua zi erau în Iași.
Apoi, nu ne-am gândit că în acea perioadă a sărbătorilor Iașului, cazările nu doar că vor exploda la propriu ca prețuri, ci aproape că era imposibil să găsești ceva. S-au descurcat sportivii cum au putut, s-a bifat și treaba asta.
În prima zi de competiție, hop a fost și-o pană de curent la un moment dat. Din fericire, a durat vreo zece minute.
Eh, și dacă nu era de-ajuns, joi am fost anunțați că fotograful a suferit un avc.
Probabil că au mai fost și altele, dar le-am șters cumva din memorie…
Și până la urmă… ce am învățat
Primul lucru a fost să-mi reamintesc cum e să lucrezi în echipă. De fapt, mai bine zis, cum e să te întrebe cineva „cum te pot ajuta? Eu ce fac?”. Și a fost ciudat la început doar pentru că în ultimii ani am avut proiecte în care am făcut mai mult decât ar fi trebuit și puține au fost momentele în care să vină și altcineva să mă tragă de mânecă și să-mi ofere ajutorul. Și aici nu mă refer doar la ajutorul dat de Mircea, ci și la ce venit inclusiv de la o mână de prieteni pasionați de sport și la domnul Amarandei.
Apoi, la final ne-am dat seama că n-am luat în calcul multe chestii care ne-au costat. Aia e, data viitoare vom fi mai atenți.
Treaba cu zborul anulat chiar n-a fost din vina noastră, numai că uite că se poate întâmpla. E clar că nu ne-am gândit la așa ceva.
Timpul a fost extrem de scurt și chiar cred că omenește s-a cam făcut aproape tot ce se putea face. Zic aproape pentru că oricând e loc de mai bine.
Că e foarte important să dai peste oameni cu care împărtășești aceeași energie și pasiune. Că totul se face cu oameni. Așa că le mulțumesc tuturor celor care au decis să sprijine Amma Iași Padel Open fie cu bani, fie cu alte chestii necesare pentru ca acest eveniment să iasă foarte bine, fie doar au venit la turneu și-au văzut despre ce e vorba în padel.
O altă lecție a fost cea primită de la cei de la gelateria artizanală locală Cosi Buono care, deși au deschis de numai o lună, au vrut să ne susțină, să fie sponsori. Asta în condițiile în care alții cu afaceri consolidate de multă vreme au zis pas. Sau ar fi zis pas dacă am fi ajuns la ei. Dar, la urma urmei, fiecare are dreptul să facă ce dorește cu banii lui și să susțină fix ce proiecte doresc. Dar pentru mine, răspunsul celor de la Cosi Buono a fost o lecție.
Apoi, Cătălin și fiica sa Maria, pe care i-am cunoscut la Transylvania Open și cu care am legat o prietenie tare faină, au venit la Iași special pentru mine, pentru a mă susține. Asta a fost wow pentru mine, mai ales că am avut prieteni din Iași care n-au trecut deloc pe la FZN Arena în cele trei zile de turneu. Nu-i nimic, așa se mai reduce lista. :))
Așa cum am mai zis, am apreciat din inimă suportul celor din mass media locală. Unii erau din gașca de la tenis, cu care am petrecut zile întregi la Ciric, în vară. Dar au mai fost și alții pe lângă aceștia. Le-am mulțumit pentru asta și rămân recunoscătoare. În plus, fotografiile făcute de Dragoș Pășcăneanu și Andrei Luca au fost ca o gură de aer pentru Amma Iași Padel Open.
Ce-am mai învățat? Să mă bucur de tot ceea ce mi se întâmplă. Să iau orice chestie ca pe o lecție. Să nu mai desfac firul în patru, ci pur și simplu să mă gândesc că așa a fost să fie. Să zâmbesc și să rămân optimistă pentru că nu rezolvi nimic când ești stresat. Că zenul în care m-am cufundat în ultimii ani chiar există și e fain.
Și mi-am confirmat ceva. Că da, mă bucur că am revenit în sport și-am ales partea de marketing sportiv. Pe terenul de padel sau în partea din spate, adică aia care nu se vede, mi se pare că sportul e un domeniu în care oportunitățile sunt infinite. Că sportul vine la pachet cu o mulțime de lucruri. Că trebuie să îl trăiești pe bune ca să ai rezultate. Și că sunt mulți oameni care ar vrea să se implice în zona de sport, în diferite acțiuni, dar ei trebuie trași de mânecă. Adică trebuie să simtă că au cu cine să facă treabă.
Că… multe altele.
Mulțumirile de la final merg către…
Merg către toți cei care ne-au ajutat să spunem că am încheiat cu bine prima ediție Amma Iași Padel Open, oameni fără de care treaba asta ar fi rămas doar o idee, ceva pe hârtie și atât.
Așadar, mulțumiri: Cristian Amarandei & Migdalin & Amma, Palas Iași, Prăjitoria Maison du Cafe, Amito, Pizzeria Di Napo, gelateria Cosi Buono, AdisamCor, Afin, Souflaki, Enbold, Kinetic, World Class România (mai ales că Mihaela s-a mobilizat pe ultima sută de metri și ne-a ajutat tare mult la capitolul kit), Aeroportul Iași, Primăria Municipiului Iași, Ford (ATI Motors Holding), The Box, Hotel Ramada, Royal Print, Capryce- pentru decorul floral de la panoul de declarații și foto corner, Fabrica de Reels.
Mulțumiri și sportivilor care au venit la Amma Iași Padel Open tocmai din Cluj, București, Brașov, Suceava, Piatra Neamț, Huși, dar și din Republica Moldova, Spania și Franța.
Și mulțumiri echipei FZN Arena. Pentru încredere și multe altele. Am făcut o treabă excelentă. Chiar am făcut.
