Portretul colecționarului de artă, prin ochii Alexandrei Sulugiuc, relationship manager Artmark: „Se mai întamplă ca o lucrare aleasă în primă instanță doar pentru investiție să devină o lucrare care a avut dintotdeauna locul ei acolo, pe perete, și cel ce a achiziționat-o să nu se mai poată despărți de ea!”

Portretul colecționarului de artă, prin ochii Alexandrei Sulugiuc, relationship manager Artmark: „Se mai întamplă ca o lucrare aleasă în primă instanță doar pentru investiție să devină o lucrare care a avut dintotdeauna locul ei acolo, pe perete, și cel ce a achiziționat-o să nu se mai poată despărți de ea!”

Arta nu e pentru oricine, însă cultivată înclinația spre artă, iubitori de frumos poate fi oricare dintre noi. Iar frumosul acceptă atât de multe forme… Povestea Casei Artmark începe în aprilie 2008, atunci când, Radu Boroianu, pledând cauza pieței românești de artă pe lângă reprezentanții CINOA (Confédération Internationale des Négociants en Oeuvres d’Art), convinge organismul profesional cu sediul la Bruxelles să îi acorde un mandat de asociere a galeriilor de artă românești în vederea aderării la CINOA și organizării pieței românești de artă după rigorile de transparență și deontologie practicate în piața internațională, se arată pe www.artmark.ro . Prima licitație a Casei Artmark a adus un succes neașteptat, poate, pentru unii, „vedetele” fiind „Fata în roz”  a lui Nicolae Tonitza (adjudecat cu 120.000 euro, sumă record în piața românească a licitațiilor de artă;) și „Păunii privirilor”, de Ion Țuculescu (adjudecat pentru 80.000 euro, record personal al artistului). M-am întrebat deseori cine anume dictează prețul și ce anume îl face pe un artist să fie considerat mai valoros în ochii pasionaților de artă, nu doar a criticilor, mai ales că în ramuri precum pictura, totul se traduce prin perspectiva personală a autorului, cu stiluri distincte și idei transpuse pe pânză în funcție de starea de spirit și trăirile interioare încercate. Depinde și cât de mult e marketizat, unul dintre răspunsurile la care nu m-aș fi așteptat, poate…

            „Artmark, în 2018, a stabilit un nou record pe piața de artă din România, a împlinit 10 ani de activitate și printre multe alte realizări, prin Fundația Centrul Cultural ArtSociety din România a organizat o amplă expoziție dedicată maestrului Corneliu Baba, în perioada 16 noiembrie 2018 – 1 iulie 2019, expoziție ce cuprinde 60 de lucrări din cele mai importante muzee de artă din România. În perioada imediat următoare vor avea loc licitațiile lunare, respectiv Licitația de Ceasuri, Bijuterii&Artă decorativă, dar și Licitația de valori tradiționale, inclusiv o colecție de ecoane Post – Brâncovenești. Totodată, va reveni pentru cea de a 6a ediție Pavilionul Muzeal „Natural-Cultural” ArtSafari, eveniment conceput sub forma unui muzeu temporar, organizat în București. „Expozitii în țară, și cel mai probabil vom reveni și în zona Moldovei cu lucrări importante ale Marilor Artiști, din cadrul uneia din licitațiile importante de la Artmark.”, îmi povestește Alexandra Sulugiuc, relationship manager Artmark, cea cu care am discutat câte ore bune despre artă, profilul clienților Artmark și… despre ea, ca tânăr ajuns să lucreze într-un domeniu atât de provocator, fascinant pentru noi, privitorii, dar extrem de solicitant pentru întreaga echipă din spatele a ceea ce vedem.

Pe Alexandra Sulugiuc e aproape imposibil să nu o remarci. De un rafinament aparte, Alexandra e o prezență discretă, care nu epatează, însă are acel har de a atrage atenția prin eleganță și modestie, un cocktail la care se adaugă și trăsăturile fizice native cu care a fost înzestrată. Are deja trei ani de când este în echipa Artmark, însă simte ca și cum ar fi făcut dintotdeauna ceea ce face. Ce i se pare provocator după tot acest timp? „Să ajungi să îți cunoști clienții atât de bine și să știi care le sunt preferințele, încât atunci când apar obiectele din cadrul licitației, să știi ce lucrare cărui client i-ar plăcea. Provocator este și momentul apropierii fiecărei licitații, întrucât ai toate emoțiile cumulate și adrenalină intensă pentru că ‹‹te duelezi›› alături de clientul tău pentru ceea ce își dorește”, mărturisește Alexandra. Fiecare zi vine cu altceva, nicio zi nu seamană cu cealaltă când vine vorba despre activitatea pe care o desfășoară. În calitate de Relationship Manager, practic, se ocupă de menținerea legăturii cu clienții existenți și de prospespectarea potențialilor clienți, și anume, îi îndrumă sau consiliază pe aceștia în ceea ce privește cota de piață și evoluția artiștilor, expozițiile la care au participat, potențialul investițional al unei lucrări și/ sau artist, practic particularitățile care fac diferența între o lucrare care îți place și nu mai are nevoie de completări, și acele lucrări care au mai mult decât doar impactul vizual și emoțional. A fost omul potrivit la momentul potrivit și a primit oportunitatea ca pe o deschidere spre cunoaștere și continuă învățare. Făcând o incursiune în trecutul din urmă cu trei ani, Alexandra e sinceră și recunoaște că în prima săptămână sau chiar în primul an a simțit că avea atât de multe de învățat de la cei mai buni în acest domeniu, încât timpul i se părea insuficient. Își făcuse planuri înainte de a începe efectiv prima zi de activitate (pentru că nu ii pot spune muncă sau job), însă planul era unul prea „corporatist” pentru această lume din care deja făceam parte… așa că, pe nerăsuflate, nici nu mai știe când a conștientizat că trecuse deja un an. În ce ar investi dacă ar avea suficienți bani? „În tablouri”, îmi răspunde aproape instant.

 

„Arta a fost dintotdeauna una dintre cele mai sigure investiții. Și bineînțeles, ca orice altă investiție sau business, trebuie să cunoști foarte bine regulile jocului, dacă pot spune așa. De aceea, este foarte important să fii informat la zi în ceea ce privește evoluția pieței de artă, care este raportul pieței de artă, ce artiști contemporani au potențial de creștere, dar mai ales, când este momentul oportun pentru a investi într-un artist. Dar, așa cum am spus și mai sus, în momentul în care ai prins gustul frumosului, ajunge să fie mult mai mult decât ‹‹un business›› va fi pentru suflet.”

 

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Dintre județele Moldovei, în ce județ îi găsim pe cei mai fideli clienți Artmark?

Alexandra Sulugiuc, Artmak: Fiind ieșeancă la origini, trebuie să recunosc și să mă mândresc cu faptul că județul Iași este fruntaș din acest punct de vedere, momentan însă, deoarece în acești trei ani am avut parte de surprize și cred că ne pot ajunge din urmă și celelalte județe din zona Moldovei.

Cum arată profilul clientului vostru?

Alexandra Sulugiuc: În primă fază, necunoscătorii de frumos și de varietatea pe care o oferă licitațiile noastre lunare, ar putea replica cu „Nu sunt la nivelul acesta de invesții.”, sau „Nu ma pricep.”. Însă, acestea sunt valabile când vorbim de un anumit nivel de invesții, pentru care într-adevăr, ne adresăm unei categorii de clienți de top, cu potențial financiar ridicat. Dar, în realitate, profilul clientului este unul foarte variat, întrucât client poate fi și o persoană care achiziționează o bijuterie, lucrare, piesă de mobilier, sculptură, și de ce nu, o armă, la o sumă foarte accesibilă, chiar si de 200 euro. Și… de la prima achiziție începe marea dragoste pentru frumos și evoluția spre achiziții din ce în ce mai importante.

Anonimat sau expunere? De ce anume le e teamă celor care preferă să rămână anonimii din spatele unor licitații?

Alexandra Sulugiuc: Recunosc că din acest punct de vedere, capitala este mai deschisă decât zona de provincie, ceea ce cumva este și firesc. Pentru că, în sediul nostru, la Palatul Cesianu Racoviță, sunt expuse lunar toate obiectele care fac parte din cadrul licitației în curs, astfel încât, pentru cei care participă la licitații în mod vizibil, cumva le este familiar să fie văzuți. Cred că totuși nu este neapărat vorba de anonimat, cât despre alegerea de a nu a ieși în evidență în public.

Cine sunt colecționarii care își licitează obiectele? Vorbim de obiecte vechi, care au suflet, dacă e să ne gândim la faptul că ele chiar reprezintă ceva pentru cei care, la un moment dat, au investit pentru a le avea. Nu le e greu să se despartă de ele?

Alexandra Sulugiuc: Majoritatea lucrărilor provin de la moștenitori, colecționari, galeriști sau chiar artiști. Însă, dacă vorbim doar de colecționari, aceștia, fiind deja cunoscători, chiar dacă există o importantă legătură emoțională pentru fiecare obiect, totodată trebuie să recunoaștem că există o evoluție, ca în orice domeniu, nu? Te desparți cu greu de o lucrare care ți-a fost alături poate 20 de ani, dar îi faci loc alteia cu o însemnatate mult mai mare, din toate punctele de vedere. Vorbim despre evoluție, de la „flori” la „portret”, de exemplu, sau dacă o perioadă anume a avut o mare dragoste pentru peisaje, se poate desparți de una din acele multe lucrări cu „peisaje” pe care le deține pentru a face loc unui „nud”. Un colecționar adevărat mereu se va îndrăgosti de o altă lucrare pe care nu o deține, și astfel, va trebui cumva să renunțe la altă lucrare.

„Este prea binecunoscut faptul că arta este una dintre cele mai sigure invesții din toate timpurile. Dacă vorbim strict de investiție, bineînțeles că ne putem raporta la piața de artă, cota unui artist, lucrările din perioada cea mai bună a fiecărui artist, expozițiile la care a participat o lucrare, în ce catalog a apărut aceasta și multe alte particularități care fac diferența între o lucrare de 1.000 euro, 10.000 euro sau chiar 100.000 euro. Investiție poate însemna altceva pentru fiecare client în parte deoarece sunt iubitori de frumos care fac achiziții și în rate doar pentru a se putea bucura de lucrarea mult dorită. Încurajez foarte mult ca atunci când un client dorește să achiziționeze o lucrare, să aleagă cu inima, în funcție de ce îi transmite acea lucrare, dincolo de particularitățile redate mai sus. Pentru că se mai întamplă ca o lucrare să fie aleasă în primă instanță doar pentru investiție, și în timp realizează că, de fapt, lucrarea a avut dintotdeauna locul ei acolo, la ei pe perete și nu se mai poate despărți de ea.”

 

Mi-ai vorbit despre acea licitație în regim duplex organizată. A surprins Moldova în acel moment?

Alexandra Sulugiuc: Evenimentul a surprins Moldova, dar mai ales iubitorii și cunoscătorii de artă din toate punctele de vedere. Vorbim efectiv despre prima licitație de artă organizată în zona Moldovei, licitație care s-a desfășurat în regim duplex, care a avut loc simultan la Palatul Culturii Iași și Athénée Palace Hilton București. Licitaţia de Vară 2018 a conținut lucrări ale marilor maeștri ai artei româneşti precum Luchian, Grigorescu, Tonitza, Pallady, Petrașcu și mulți alții și a adus în lumina reflectoarelor primul eșalon al artiștilor de patrimoniu. Acestora li s-au adaugat cele mai importante nume ale artei contemporane, tot mai prezente în licitaţiile internaţionale. Vedeta licitației a fost lucrarea „Gălbenele şi ulcior”, care poartă semnătura lui Ștefan Luchian, lucrare adjudecată cu 130.000 euro. Prin Programul de Repatriere, tot în cadrul duplexului, a fost licitată și o operă târzie semnată Nicolae Grigorescu, „Cântecul ciobănașului”, care s-a întors în țară dintr-o colecție privată din Franța. Vânzările Artmark s-au ridicat la aproape un milion de euro, cumulul fiind de la peste 200 de lucrări. Practic, publicul ieșean a avut privilegiul de a admira lucrări care nu au mai fost expuse public până atunci pentru au făcut parte din colecții private.

Până în prezent, care a fost cel mai scump obiect licitat?

Alexandra Sulugiuc: Cred că sunt importante top 3 cele mai scumpe lucrări adjudecate la Artmark, de-a lungul celor 10 ani de activitate. Cel mai recent record a fost lucrarea „Țărăncuță cu basma albă”, semnată de Nicolae Grigorescu, adjudecată în cadrul Licitației de Toamnă 2018 pentru suma de 340.000 de euro. Lucrarea, un ulei pe pânză, a fost estimată iniţial între 50.000 şi 90.000 de euro. Același Grigorescu stabilise și în decembrie 2016 un alt record al pieței de artă cu lucrarea „Țărăncuțe de la fântână”, adjudecată cu 320.000 de euro. „În iatac” de Nicolae Tonitza a fost vândut pentru suma de 290.000 de euro și reprezintă cel mai valoros nud realizat de artist. Lucrarea a fost clasată în categoria „Tezaur” a Patrimoniului Naţional Cultural Mobil şi provine, de asemenea, dintr-o renumita colecţie privată.

 

 

*„În iatac”, Nicolae Tonitza

Cum ai descrie publicul moldav din acest domeniu?

Alexandra Sulugiuc: Publicul cu „apetit” din Moldova, ca publicul de peste tot, este format atât din colecționari și moștenitori de artă, cât și persoane care apreciază pictura românească, dar și pe cea europeană, concret, iubitorii de frumos. Publicul din Moldova se orientează în mare parte spre artiști născuți în Moldova istorică, care nu sunt neapărat nume precum Luchian și Tonitza. Personal, încurajez ca fiecare persoană să se lase ghidată de iubirea primită atunci când se află în fața unei opere de artă, pentru a identifica personal capodoperele ce i se potrivesc. Cât despre colecționari, aceștia sunt legați de valorile naționale, cu un simț de cea mai bună calitate în ceea ce privește pictorii artei românești de nivelul muzeelor, sau lucrări la îndemâna societății. Deși se spune că Moldova este o zonă săracă comparativ cu celelalte regiuni ale țării, cred că este valabil în alte domenii de activitate, mai puțin în cel al frumosului, al artei. Trebuie să evidențiem faptul că în anul 1860, a fost inaugurat la Iaşi primul  Muzeu de Artă din România. Totodată, cultura și, în special, arta a ocupat dintotdeauna și ocupă un loc important și în prezent în evolutia socială. Să ne reamintim că Iaşul reprezintă în continuare capitala culturală a ţării.

„Atât eu, cât și colegii din teritoriu, venim din zone ale țării, domenii de activitate și experiență profesională diferite. Însă implicarea, deschiderea pentru artă și dedicarea, toate duc, fără doar și poate, la performanță, în defavoarea numărului de ani munciți sau a teritoriului. Bineînțeles că, pe lângă dedicare, se adaugă și alți factori care pot influența indicele de performanță însă, având în vedere că vorbim de licitații, fiecare rezultat este imprevizibil. Dar cumva, emoțiile de la fiecare licitație te determină să vrei să reusești mai mult.”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.