Tinerețea îmbinată cu talent, ambiție, multă muncă și oameni de nădejde în jur pare să fie rețeta de succes pentru soprana Daniela Maria Dumitru, masterandă în anul I la Universitatea Naționala de Arte „George Enescu” din Iași, Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii muzicale teoretice, specializarea Canto clasic, clasa conf.univ.dr. Cristina Simionescu și lect.univ.dr. Brîndușa Tudor.

Luna aceasta Daniela a strălucit exact ca o divă autentică la Festivalul și Concursul Național de Interpretare a liedului „Ionel Perlea”!

Priviți fotografia de mai sus! Daniela zâmbește cu toată făptura! Un zâmbet care traduce satisfacția împlinirii unui demers pe cât de dificil, pe atât de nobil în care se ascund sute de ore de studiu, zeci de partituri, sacrificii, frământări, speranțe! Cine nu speră că munca lui va fi răsplătită, mai târziu sau mai devreme? Daniela poartă pe brațe Marele Premiu și Premiul I obținute la un concurs dificil, o competiție cu concurenți din toate centrele universitare și un juriu alcătuit din mari personalități, precum dirijorul și compozitorul Sabin Păutza, baritonul Florin Estefan, mezzosoprana Claudia Codreanu, profesori universitari etc. Festivalul și Concursul Național de Interpretare a liedului „Ionel Perlea” a ajuns la cea de-a XXVII a ediție, deci o manifestare cu tradiție în România. Printre câștigătorii edițiilor anterioare îi enumerăm pe: mezzosoprana Claudia Codreanu, mezzosoprana Camelia Munteanu, mezzosoprana Oana Andra Ulieru, tenorul Marius Brenciu, soprana Gabriela Cojoc Pepelea, Cristina Simionescu – Premiul „Ionel Perlea”, 1995 și mulți alții.

Vă invit să descoperim împreună câte ceva din activitatea sopranei Daniela Maria Dumitru, dar și gândurile, trăirile ei la câteva zile distanță de una dintre cele mai importante împliniri profesionale și sufletești. Surpriza noastră pentru ea va fi constituită din aprecierile venite din partea celor două profesoare ce îi îndrumă pașii spre culmile succesului, Cristina Simionescu și Brîndușa Tudor.

Ai venit din Bacău să faci muzică la Iași. Ce te-a făcut să alegi Iași și nu Cluj, București, străinătate?

Aș putea spune că am început acest drum cu stângul deoarece eu am candidat și la admiterea de la București, dar nu am intrat, fiind a doua picată. Pe moment am vrut să renunț și să rămân un an pe tușă, dar profesoara mea Brândușa Moțoc m-a încurajat să încerc și la Iași deoarece nu se încheiase încă admiterea. Surpriza a fost enormă știind la ce renumită profesoară voi ajunge: Cristina Simionescu.

Turnee în Belgia, Franța, Germania, Elveția, Austria, Italia. Cum te-au format acele experiențe? Ce înseamnă pentru un tânăr artist din România să vadă lumea?

Este o experiență unică să vezi alte culturi și alte obiceiuri în afară de cele cu care ai crescut. Eram în clasa a zecea când am fost în turneu în Austria, nu înțelegeam prea multe lucruri atunci, dar știu sigur că am fost încântată de tot ceea ce mi se întâmpla. Îmi era greu să fiu departe de părinții mei, dar aceste ieșiri m-au dezvoltat foarte mult din punct de vedere sentimental, emoțional.

Încet, încet, dar sigur, te îndrepți spre o carieră de succes în muzica clasică. Pe o scară de la 1 la 10, unde te afli acum și care sunt pașii pe care îi ai în vedere pentru a ajunge cât mai sus?

Nu cred că mă pot evalua pe o scară de la 1 la 10 deoarece consider că toată viața avem de învățat, mai ales noi tinerii artiști care suntem la început de drum. Mai am mult de muncit și sunt conștientă că acesta este abia începutul. Din punctul meu de vedere cheia succesului este perseverența și sacrificiul, fără aceste două caracteristici este foarte greu să răzbați.

Povestește-ne cum a fost anul trecut când, la același concurs, ai luat mențiune. Cu ce gânduri ai plecat de acolo?

Anul trecut a fost cu totul diferit și dificil aș putea spune. Mi-a fost greu să mă pregătesc pentru concursuri, masterclassuri și licență, iar atenția mea nu era canalizată doar pe ceea ce însemna prestația mea artistică propriu-zisă; a fost un an cu un program foarte încărcat. M-am bucurat mult și pentru acel premiu deoarece am muncit din greu să pot face față tuturor cerințelor din jurul meu.

Anul acesta Marele Premiu! Un salt uriaș! Putem spune că pur și simplu ai fost în formă maximă sau este vorba de un cumul de ambiție, muncă, dăruire, convingere etc.?

Anul acesta Trofeul a ajuns la Iași, prima dată în 27 de ani! Este o muncă enormă în spatele a 17 minute de muzică. Perseverență, sacrificii, dăruire, devotament, ambiție, dar nu în ultimul rând credință, toate acestea puse cap la cap m-au purtat către ceea ce meritam: Marele Premiu.

Mentorii tăi sunt artiști minunați! Cum este relația dintre tine și cei care te îndrumă pe acest drum al artei desăvârșite?

Alături de doamna mea profesoară de canto, soprana Cristina Simionescu și doamna mea profesoară de corepetiție, pianista Brîndușa Tudor am format o echipă în adevăratul sens al cuvântului. M-au susținut enorm în toată această perioadă de pregătire și nu numai. Mă bucur să le am alături de mine și la bine, dar și atunci când lucrurile nu sunt la nivelul așteptărilor mele. Pe această cale aș vrea să le mulțumesc din inimă pentru tot binele făcut atât mie, cât și colegilor mei.

Ce sentimente te încearcă atunci când ești strigată în Gala Laureaților?

Rezultatul l-am aflat cu o seară înainte de Gala Laureaților, iar primul gând a fost acela de a-i mulțumi Lui Dumnezeu pentru darul pe care mi L-a dăruit. Următorul meu gând a fost acela de a-i oferi acest trofeu tatălui meu care a decedat vara trecută, ca semn de mulțumire și respect pentru tot ceea ce a făcut pentru noi. Nu am cuvinte să descriu bucuria care îmi cuprinsese sufletul. Pentru mine acest trofeu înseamnă foarte mult și de aceea va rămâne multă vreme preferatul.

Marele Premiu te obligă și mai mult. Pe tine, în fața propriei conștiințe, evident! Ce faci pentru tine ca să menții ritmul susținut al rezultatelor?

În aceste momente mă pregătesc pentru alte două concursuri la care îmi doresc să mă ridic la standardele de până acum. Muncesc în continuare și sunt conștientă că acest titlu nu face decât să mă responsabilizeze mai mult și să progresez de la o zi la alta, de la un concurs la altul.

Ca la orice artist veritabil, modestia și bunul simț își găsesc locaș în această ființă frumoasă. Iată cum încheie dialogul cu mine soprana Daniela Maria Dumitru: „Aș dori să vă mulțumesc pentru susținerea dumneavoastră și pentru tot ceea ce faceți pentru noi, cei mici. Vă îmbrățișez cu drag!”

Daniela, îți urăm să fii sănătoasă, norocoasă și puternică!

Mentorii Danielei au avut amabilitatea de a ne transmite câteva gânduri.

R: Ca profesor, cum ați primit vestea că studenta dumneavoastră este câștigătoarea Marelui Premiu?

Cristina Simionescu, profesor de canto: Am avut convingerea că Daniela va fi câștigătoarea Trofeului înainte de a pleca la concurs. Prin amabilitatea doamnei muzeograf prof. Mihaela Tudose (căreia doresc să îi mulțumesc încă o dată pentru înțelegere și sprijin), am avut posibilitatea să susținem un recital la Muzeul Memorial „Mihail Kogălniceanu” din Iași. Acest recital a reprezentat practic repetiția generală pentru Concursul „Ionel Perlea”. Daniela a avut posibilitatea să interpreteze în fața publicului programul de concurs integral, ceea ce s-a dovedit a fi extrem de important câștigând mai multă încredere în ea. În concurs a fost foarte sigură, a fost expresivă și stăpână pe repertoriu. A fost cea mai bună și acest lucru îl certifică rezultatul final: a câștigat Trofeul „Ionel Perlea“ și Premiul I. Sunt foarte fericită pentru ea, pentru realizarea ei și implicit a Universității Naționale de Arte „George Enescu”. Îi doresc din tot sufletul să aibă parte de sănătate pentru a putea susține o carieră frumoasă, împlinită cu mari succese și…noroc.

R: Relatia dintre pianistul acompaniator și cântăreți trebuie să fie una bazată pe respect, înțelegere, comunicare, conștiință etc. Cum este cântăreața Daniela Maria Dumitru?

Brîndușa Tudor, pianist: O cunosc pe Daniela de cinci ani, de când a intrat în primul an de facultate și mi-a fost repartizată la pian și acompaniament canto. De la început s-a dovedit a fi o tânără foarte studioasă, cu reale calități vocale, respectuoasă, ambițioasă, într-o continuă dorință de perfecționare și autodepășire. Anii au trecut, Daniela a progresat, și-a însușit un repertoriu bogat, vocea s-a dezvoltat și strădania ei a început să primească recompense: am acompaniat-o în numeroase recitaluri și la mai multe concursuri naționale, unde sensibilitatea, inteligența și profesionalismul ei au fost apreciate și răsplătite cu aplauze și premii. E o plăcere și în același timp o mare emoție să cânt cu Daniela: e foarte muzicală, sensibilă, creativă, imaginativă, ne simțim reciproc în frazări, în nuanțare și în transmiterea mesajului artistic al repertoriului interpretat. În cinci ani de când cântăm împreună ne-am „sudat”, cum se spune. Avem o colaborare minunată, formăm un tot unitar.

R: Cum traduceți starea ce v-a cuprins ca pianist în momentul în care ați aflat că studenta dumneavoastră este câștigătoarea Marelui Premiu?

Brîndușa Tudor: Este o bucurie imensă când vezi că toată munca noastră a fost răsplătită cu cea mai înaltă distincție: Premiul I și Trofeul „Ionel Perlea”. Un premiu contribuie la creșterea încrederii în forțele proprii, te ambiționează să te perfecționezi și nu în ultimul rând, este o rampă de lansare. Îi doresc Danielei mult succes în cariera ei artistică și o asigur că-i voi fi aproape ori de câte ori va avea nevoie de mine.

Author