Ronaldinho a fost la Iași și asta rămâne. Nu știm ce a gândit el în toate aceste zile, cum s-a simțit, nimic. Doar ne dăm cu presupusul.
Din câte știu eu, evenimentul a fost unul privat. Așa s-a spus și la conferința de presă. Și-atunci, în cazul acesta și dacă e așa, de ce ne interesează dacă a ieșit pe plus, pe minus, de ce au costat bilete nu știu cât dacă oamenii ăia fac ceva din banii lor, au avut și sponsori care au crezut în ideea lor? (că rulau niște reclame acolo, bănuiesc că au plătit pentru asta)
Da, consider că una e să comunici niște nume la început, oamenii să ia bilete și alta e să te trezești în ziua meciului cu două loturi schimbate major. De aceea, chiar cred că cei care au cumpărat bilete au tot dreptul să comenteze, că ei au contribuit în mod real la realizarea acestui eveniment.
Dacă aș fi fost eu organizator și aș fi văzut că în ultima săptămână s-au vândut 3-4000 de bilete, puneam un Black Friday de 3 zile, cu 100-150 lei biletul și poate umpleam stadionul.
Că au fost gafe în organizare, au fost. Nu știu dacă italienii organizează astfel genul acesta de evenimente.
Vremea nu o putem controla. Da, mizeria aia de stadion nu merită așa evenimente. N-are sens să insist pe stadion, că am ani de când zic de Polivalentă și de stadion.
Buuuuun…
Una peste alta, meciul a avut loc. Evenimentul s-a făcut. Am văzut copii emoționați în tribune, alături de părinți. Ei au fost acolo pentru marele fotbalist. Ei văd în el speranță. Ei văd în el un simbol. Iar pentru fotbalul mondial, asta rămâne: un simbol.
Ronaldinho a stat la Iași, pe teren, 80 de minute. Cred că cei din Cluj ne invidiază maxim. Că la ei a stat doar 10 minute. Așa am scris inițial, doar că am primit comentarii în care mi s-a spus că a stat 50 de minute. Eu știam de 10 minute tot de la alții, că nu am fost acolo. Iar pe YouTube e un rezumat de 20 de minute al meciului de futsal. Nu știu dacă în cele 60 de minute nu a mai ieșit pentru momente de respiro. Oricum, am apreciat că oamenii m-au făcut atentă și am modificat. Totuși, la Iași a fost pe stadion, 80 de minute. La Cluj, meciul a fost unul de fotbal în sală.
Apoi, sincer, mi s-a părut că ai noștri n-au habar ce înseamnă spectacol. Să nu-l lași pe Ronaldinho să-și facă schemele, să îi aperi șuturile de zici că în partida asta stă transferul vieții tale, pfff. La un moment dat, strigam toți „lasă-l, băi, să dea gol!”.
Ar fi putut să se vorbească între ei, să mai cadă unul, să facă un schimb de tricou rapid pe teren și să joace în cealaltă echipă sau să treacă în locul vreunui tușier, să ia un copil în teren și să facă ceva pase cu el și aș mai putea continua.
Aș fi punctat un pic mai mult și pe partea de show la pauză. Nu ca la Super Bowl, dar cam pe-acolo. Un moment de dans mi s-a părut puțin.
Da, nu aveai de unde să îți iei o apă și asta chiar mi se pare o scăpare. Că nici nu s-a comunicat „veniți cu apa de acasă”.
Abia ieri am aflat de un influencer Andrei nu știu cum. Omul a făcut momentul show-ului (ce ziceam mai sus), de l-a postat și Ronaldinho: avea pe dedesubt vreo 2 tricouri de la echipele la care a jucat Ronaldinho și l-a oprit pe teren să i le semneze! Însuși fotbalistul a spus că e prima dată când dă un autograf în timpul unui meci.
În încheiere, că aș mai putea scrie mult și bine, zic că e bine că s-a făcut. Așa s-a văzut că Iașul nu e pregătit pentru evenimente de genul, adică mi s,a confirmat ceea ce întrebasem la prima conferință de presă
În timp ce îl așteptam pe Ronaldinho, vorbeam la telefon cu un amic care e fotograf sportiv și tocmai s-a întors din Argentina, unde a fotografiat eternul lor derby. El credea că s-au vândut toate biletele la Iași. Mi-a zis: „Alex, ce cultură sportivă au oamenii ăia acolo, deși sunt mai săraci ca noi, n-ai idee!”.
La Cluj, stând de vorbă cu cei din media de acolo, mi s-a explicat că ei su tot ce au pe sport pentru că au pus presiune pe autorități: au început să fie disperați după sport, consumau orice eveniment sportiv cu o sete de nedescris, au început să facă sport la greu și au cerut baze etc.
Ce zic nu e nou, că le-am mai tot spus de-a lungul timpului…
Ideea e că eu îi felicit pe organizatori pentru curaj. Că nu-i de ici, de colo să îți asumi că ieși în pierdere. Și nici să faci un eveniment de genul acesta. Iar cine a organizat chiar și un eveniment de 100 de oameni, știe ce zic.
De ce au ales Iașul? Nu știu. Încă mă întreb. Dar acum s-au convins că Iașul nu e pregătit. Sau cel puțin nu la prețurile respective.
Sper că își învață lecțiile și nu consideră că a fost totul perfect. Că nu, n-a fost nici pe departe vorba de așa ceva. Că își dau seama că n-au promovat evenimentul așa cum ar fi putut să o facă.
Eu, personal, mă simt norocoasă că am șansa să fiu în preajma unor sportivi de nivelul acesta. La un moment dat, la conferința de presă, chiar am lăsat telefonul jos și m-am bucurat de acele clipe. Și nu e prima dată când fac asta, mi s-a mai întâmplat la tenis.
Până la următorul eveniment, mergeți, oameni buni, la meciurile sportivilor pe care îi avem. Arătați că vrem sport. Nu contează ce sport. Și apoi… faceți sport! Că-n timp ce avem sămânța între dinți și stăm pe canapea, e tare simplu să îi jignim pe cei din teren.
📸 sursa foto: Diana Maria Focșa de la Timpul
