4 februarie 2025. BT Arena e neîncăpătoare. Transylvania Open. Meciul dintre Simona Halep și Lucia Bronzetti. E prima oară când Simona revine pe teren după suspendare. Toți aveam emoții, dar nici că ne gândeam că va veni anunțul care a făcut la propriu ca întreaga arenă să fie în lacrimi: vă mulțumesc pentru tot, e timpul să spun stop definitiv carierei sportive!
A trecut un an de atunci… am revenit la Transylvania Open. Simona Halep nu mai e pe teren, dar e ambasadorul turneului. Și în seara de dinaintea lui 4 februarie, Bianca ne trimite un mesaj: dragi jurnaliști, Simona Halep vă invită la un brunch, o întâlnire friendly, fără camere și microfoane, o discuție relaxată, prin care să marcăm un an de la anunțul retragerii, un mod al campioanei de a mulțumi pentru tot.
Relaxată, cu același zâmbet frumos pe chip și cu o privire care transmitea acel sentiment de împlinire
Simona a intrat în cortul Bubble în aplauzele jurnaliștilor. A zâmbit, a mulțumit pentru prezență și pentru întreg suportul care i-a fost arătat de-a lungul carierei. Apoi, a mai spus câteva cuvinte, a dăruit fiecăruia câte o minge semnată și apoi ne-a strâns în jurul ei, la povești…
Și au început întrebările. Presa n-a fost mereu alături de Simona. E o realitate. De altfel, în sport, când totul e o urcare continuă, lumea-i mulțumită. Când nu mai e așa, încep cuvintele grele. Nedrept, că doar și în sport e fix ca în viață, nu poți fi mereu bine, ci ai momente și momente.
Gândindu-mă tocmai la asta, am întrebat-o cum a trăit atunci știrile negative. A recunoscut că a fost afectată, dar a învățat să nu le mai bage în seamă. Nu le citea ea în mod direct, dar aveau grijă alții să îi spună „ai văzut, ai citit?”.
De altfel, Simona Halep a avut și o recomandare pentru jurnaliști: să fie mai aproape de jucătoare, sprijinul să fie mai mare decât critica. Un sfat de care ar putea ține cont și suporterii care se activează imediat și-și aruncă toate frustrările în reacțiile negative pe care le au la adresa sportivilor.
Notorietatea nu e ușor de dus…
Apoi, m-am gândit că n-ar fi rău ca toți cei care privesc notorietatea ca pe o dorință ar trebui să știe cum e când într-adevăr te cunoaște toată lumea și poate n-ai mereu puterea de a zâmbi tuturor. Așa cum mă așteptam, Simona Halep a spus că nu e deloc ușor, că nimic nu e cum pare și mai ales că tu nu și cerut asta. Dar nu ai încotro. Îți asumi. În cazul ei, în perioada în care a jucat, sub presiunea competițiilor, de multe ori a părut poate mai puțin deschisă. Dar era cumva modul ei de a se proteja și de a-și vedea de treabă. Face comparație cu viața pe care o trăiește acum, când privește totul cu mai multă degajare. Până și orașele i se par altfel. Când avea turnee, rar își dădea timp să viziteze. Prefera antrenamentul. Acum, totul e diferit. Merge într-un loc și se întreabă dacă oare chiar a mai fost acolo.
Chiar și când merge la turnee, sentimentul e diferit în tribune. Nu mai are presiune.
Acum are timp, dar și un program încărcat
Anul acesta a fost pentru refacere. Încă nu are un plan exact pentru tenis. În schimb, caută să se descopere și caută noi pasiuni, așa cum e și golful.
N-aveam cum să ratez ocazia de a o întreba dacă ia în calcul și varianta de a se orienta și spre padel, mai ales că am văzut la un moment dat că a încercat să joace padel la Constanța. A spus că nu, a fost doar așa, la invitația unui prieten. Ea rămâne la tenis, cu toate că a văzut că mulți foști sportivi din diverse sporturi s-au îndreptat spre padel.
Simona a mărturisit că a învățat cum să gestioneze perioadele lunare sensibile cu care se confruntă femeile
Simona Halep a fost întrebată și cum a gestionat acele perioade ale lunii în care organismul feminin e supus unor stări hormonale la care nu prea ai ce face. Într-adevăr, le-a resimțit. Ca orice femeie. Dar a învățat să se adapteze și să gestioneze toate emoțiile care te pot acapara dacă nu știi cum să primești fiecare sensibilitate și vulnerabilitate.
Simona, îți mulțumim!
Nu știu când și dacă vom mai avea o jucătoare care să fie numărul 1 în lume. Ne-am dori, asta-i clar. Dar e nevoie de ceva mai mult decât dorință. E nevoie de disciplină de fier, rigoare, talent, multă muncă, o echipă extrem de implicată alături și un stat care să arate că îi pasă de sportivi și le pune la dispoziție baze sportive moderne și tot ce mai au nevoie pentru sportul de înaltă performanță.
Sursa foto: organizatori Transylvania Open
