Cum a început totul pentru mine, Alexandra Gugiuman? Cu gândul la Iași, din bucuria mea de a scrie și din dorința de a descoperi oameni, locuri, povești. Am crescut cu povești și cred în povești. Poate de aceea, ideea de a fi storyteller mi-a venit mănușă. Cam târziu, poate, dacă e să fiu sinceră. Dar am învățat cu timpul că toate se întâmplă când le vine rândul, la momentul potrivit, nu atunci când îl iei în brațe pe „trebuie”.
Întâlnim oameni și povești care pot fi repere, motivații, inspirație pentru oricare dintre noi. Prea mult rău promovat pentru o generație aflată într-o derivă continuă.
Cred că acestea au fost gândul care m-a impulsionat pe mine, Alexandra Gugiuman, să pornesc proiectul InSociety. A fost un proiect care n-a fost gândit ca o revistă, dar a ajuns să fie revista prin care ne propunem să aducem în evidență tot ceea are mai frumos comunitatea ieșeană.
Cred în colaboratorii InSociety. Colaboratori care au fost, sunt și vor mai fi probabil. Asta cu toate că m-am gândit că va fi doar un proiect unde voi scrie eu, Alexandra Gugiuman.
Fiecare are, pe lângă experiența și calitățile care îi califică în domeniile în care activează, o poveste, un crez și convingerea că împreună putem da Iașului acel loc în care-și dau întâlnire, indiferent de oră, ieșenii și nu numai. Momentan, în online. Pe termen lung, InSociety se dorește a fi răsfoită în cele mai importante orașe din țară.
Debutăm astăzi, pe 20 Martie. Zi în care, întâmplător sau nu, este Ziua Internațională a Fericirii.
Sper ca prin articolele noastre să punem un zâmbet sincer pe chipurile voastre, de fiecare dată când ne citiți. Iașul e un univers pe care e păcat să nu-l exploatezi în așa manieră încât să stârnești în sufletul celor care nu l-au vizitat încă, dorința de a-l cunoaște la pas pentru locurile, oamenii, evenimentele și istoria care încă mai are file ce se cer scrise. Dar nu ne rezumăm doar la Iași.
Redactor-șef, Alexandra Gugiuman
– virgule in exces, unele puse gresit
– cam cumlte ‘care’ („istoria care încă mai are file care se cer scrise” => era de preferat „istoria care încă mai are file ce se cer scrise” / „istoria e încă mai are file care se cer scrise”
In rest e ok. Felicitari.
Mulțumim pentru observații și felicitări. 🙂
Alexandra, vin ci eu cu un „ca” aici ” un crez și convingerea împreună putem” „un crez și convingerea ca împreună putem” 🙂
Modificat. 🙂
Stimată doamnă, mă bucură inițiativa dumneavoastră și vă urez ani mulți în rezistență culturală. În același timp, vă rog ca, în respectul regulilor fair-play-ului privind calitatea informațiilor, să verificați veridicitatea detaliilor conținute în articole. Sunt convins că publicația dumneavoastră și-a propus prezentarea unei realități culturale degrevată de non-valoarea cosmetizată, alegerea colaboratorilor conferind substanță literar-informațională. Întrucât observ că toate comentariile sunt vizibile, cred că ar fi de preferat ca detaliile celor constatate să vi le pot oferi printr-o modalitate privată (online).
Buna ziua, domnule Petrescu, și mulțumim pentru că urmăriți proiectul Insociety. Recunosc, nu înțeleg chestiunile la care faceți referire. În materie de interviuri și poveștile celor aduș în prim-plan prin prisma materialelor noastre, informațiile ne parvin de la ei înșiși, astfel încât, tindem să credem că acestea sunt veridice, noi nefiind vreo ”poliție”, ci totul se bazează pe sinceritatea și onestitatea interlocutorului. Subiectele ating un public din mai mlte categorii, iar totul e relativ și subiectiv, întrucât ceea ce nouă ni se pare, poate, non-valoare, pentru alții e de interes. Nu la nivel de reper, ci la nivel de informație. E motivul pentru care noi, ca indivizi, suntem diferiti. Mulțumim pentru cele semnalate și vă invităm să ne urmăriți în continuare.