L-am cunoscut personal pe Codrin Mircea de-abia la sfârșitul lunii februarie. Ne-am dat întâlnire pe Calea Victoriei, nr. 101, adresa la care artistul și-a amenajat propria galerie. Am stat de vorbă ceasuri întregi și tot am avut impresia că timpul a trecut insesizabil.

Absolvent al Universității de Arte din Iași, s-a stabilit la București, după câțiva ani petrecuți la Londra, Paris sau Dubai. Va reveni la Paris în acest an, unde va expune iarăși, cu aceleași emoții pe care și le amintește cu mândrie când vine vorba despre momentele care i-au influențat parcursul în carieră.

Pentru toamnă, Codrin are în plan și o nouă expoziție pentru ieșeni. Nu se pricepe la bugete, însă e conștient de diferențele uriașe pe care țara noastră le are, la capitolul cultură, în comparație cu alte state din Europa.

„E greu să faci predicții de genul acesta. Probabil, cu un proiect sau mai multe, bine conturate, cu oameni competenți și, în primul rând, cu viziune, am putea reuși și noi să apărem pe o hartă a artei contemporane în câțiva ani.”, e răspunsul pe care artistul mi-l oferă atunci când îl întreb ce-i lipsește Iașului la capitolul cultură/ artă, astfel încât să fie poziționat, pe harta culturală a Europei, într-un top 10.

Cele mai dificile descrieri sunt introspecțiile noastre. Suntem sinceri și nu ne ascundem nimic. Cine e Codrin Mircea, dincolo de pensulă?

Codrin Mircea: Timid, meditativ, solitar, profund, sensibil , însă perseverent, persuasiv, cu o inteligență ascuțită de tip emoțional și mai puțin rațional, și care nu renunță niciodată să creadă și să lupte pentru visurile sale.

Copilăria ți-a fost marcată de frumos. Ai crescut într-o familie de artiști și ai moștenit talentul tatălui. Ai simțit vreodată o presiune asupra faptului că arta e domeniul spre care trebuie să te îndrepți? Care a fost momentul în care ți-ai dat seama ca vrei să fii pictor? 

Codrin Mircea: Am fost norocos, da, să trăiesc de mic înconjurat de frumos, de artă și artiști. Nu am urmat acest drum din această cauză, ci, pur și simplu, așa a fost să fie. Câteodată, „drumul” te alege pe tine și nu tu pe el. Pictez de la vârsta de 4-5 ani, așa că alegerea era făcută inconștient probabil.

Îți mai amintești care a fost prima pictură vândută? Ce ai făcut cu primii bani?

Codrin Mircea: Sincer, cred că prima pictură vândută a fost când eram copil, 7-8 ani, și am făcut o expoziție la Conservatorul de Artă din Iași. Habar n-am ce am făcut cu banii. Oricum, nu cred că e despre suma de bani vorba, ci despre bucuria succesului muncii tale.

La ce nu ai putea renunța vreodată?

Codrin Mircea: La nimic din ceea ce îmi provoacă bucurie și plăcere, la familie și prieteni, la a face bine celor din jur și, bineînțeles, la artă, pictură, design.

Se spune că orice artist are o muză, o sursă de inspirație pentru propriile creații. În cazul tău, care ar fi aceasta? Dintre marii artiști, e vreun nume care ți-a influențat picturile?

Codrin Mircea: Muza este o stare și nu neapărat un personaj. Eu pictez emoții, trăiri, experiențe trăite de mine sau imaginate. Nu știu cine m-a influențat în mod direct,  însă pot spune cine e aproape de sufletul meu, și anume: Hieronimus Bosch, van Gogh, Picasso, Gaugain, Velasquez, Goya, Theodor Pallady, Corneliu Baba, Tonitza, Iser,  Dan Hatmanu, Adrian Ghenie și Ecaterina Vrana. 

Ai ales Bucureștiul. Ai propria galerie. Singur te ocupi de absolut tot. Nu e dificil? Mă gândesc la faptul că arta nu e pentru oricine. Trebuie să înțelegi ceea ce ți se prezintă, să rezoneze cu autorul, în cazul de față- cu pictorul, să ai și ochiul format, cum s-ar spune.

Codrin Mircea: Eu nu cred că cineva poate reprezenta un artist mai bine decât o poate face el însuși. Mi- am asumat acest risc, am fost criticat, descurajat, dar am reușit, iar satisfacția trăită este mult mai mare. Un artist trebuie să fie o persoană complexă, nu doar pictor, cântăreț sau scriitor. Să fie capabil să își vândă chiar și singur „marfa”. Suntem în secolul XXI, societatea evoluează, dar, în primul rând, se schimbă.

Care e momentul pe care, oricând ți l-ai reaminti, îți dă acel sentiment de mândrie și de emoție pe care, dacă ar fi să iei totul de la început, ai face fix la fel?

Codrin Mircea: Au fost multe. Inclusiv deschiderea galeriei din centrul Bucureștiului. Dar un moment de neuitat pentru mine e prima expoziție de la Paris din 2004, fiind onorat și de prezența dnei Magda Cârneci, directoru ICR Paris din acea vreme. Să expui la 23 de ani la Paris, într-o galerie de prestigiu, unde voi expune și anul acesta, consider că e o onoare și o mare realizare. Am fost sus, apoi jos, și invers, dar nu regret nimic. Dacă nu aș fi avut aceste experiențe, nu aș fi ajuns acum aici. 

Povestește-mi o întâmplare care te-a pus într-o ipostază stânjenitoare, pe care ai vrea s-o uiți. Dar una hazlie?

Codrin Mircea: Ca să cumulez și hazliu, și stânjenitor, pot să spun că există, din când în când, persoane care pun întrebări total surprinzătoare despre unele tablouri, pe mine amuzându- mă, de multe ori, însă te poți simți și stânjenit atunci când cineva te întreabă de ce ai pictat portretul unui copil/ bărbat sau femeie în roșu, violet, albastru sau orice altă culoare, dar nu în cea a pielii… Asta spune mult despre cultura estetică a celor care pun asemenea întrebări.

Cum ți-ai defini picturile? Care pictură cea mai aproape de sufletul tău?

Codrin Mircea: Picturile mele sunt ca mine. Curajoase. Pline de contraste, emoții, vibrații. Sunt provocatoare și enigmatice, povești cu final fericit sau nu. Aparent simple și accesibile, dar complexe și greu de descifrat.

Ai încercat să transmiți arata, talentul nu doar pe pânză. Tricouri, articole de mobilier? Cum a primit publicul această direcție? 

Codrin Mircea: Tricourile țin mai mult de partea de design. Așa cum fac fotolii Ludovic 15 pictate și reinterpretate cromatic într-o notă modernă. M-am gândit că multe din picturile mele ar putea arăta interesant pe tricouri. E un segment de piață mult mai larg și care mă ajută să am o vizibilitate mai bună. Am un parteneriat cu cei de la T-Shirt Factory, tricourile fiind vizibile și vândute aici: https://www.tshirt-factory.ro/vendor/codrin-mircea-135.

Cum crezi că am putea face ca publicul să fie consumator de frumos?

Codrin Mircea: Promovându-l „agresiv”. A cumpara arta nu e o chestiune de bani, așa cum cred mulți, ci de educație și tradiție.

Pe Codrin îl găsiți și pe http://codrinmircea.com/

sursa foto: galerie personală Codrin Mircea