După ani de muncă și studii intense, Vlad Gora, absolventul facultății de Litere, secția engleză- germană, care și-a șocat familia în momentul în care a decis să nu urmeze drumul pentru care se pregătise educațional, a găsit rețeta ideală care, prin savoare, alură și mai ales poveste, a dat cocktail-ul cu care în luna iunie a cucerit juriul Diageo World Class. A fost un cocktail care a îmbinat la nivelul simțurilor frânturi din copilărie, prin savoarea leușteanului pe care și-o amintește din ciorbele bunicii care l-a crescut, și adolescență, adică acea perioadă petrecută în spatele blocului, făcând rime pe ritmuri de rap și hip-hop. De fapt, ineditul a fost sclipirea pentru care Vlad s-a antrenat o lună și jumătate pentru cele șase minute pe care le-a avut la dispoziție pentru a impresiona. Ce i-a făcut pe membrii juriului ca la finalul prestației să se ridice în picioare și să-l ia în brațe? Povestea cocktail-ului, spusă prin versuri, fix pe melodia care i-a marcat adolescența.  Cu ce a completat? „Am urmărit să fac un ‹‹cocktail din gunoaie››, care să arate sustenabilitatea, principiu pe care îl aplicăm și la Oddity, actualul loc de muncă. Practic, am făcut un cocktail din ingrediente care, în mod normal se aruncă. Procesate într-un fel anume, acestea capătă un gust atractiv.”

Prin performanța lui Vlad Gora, Iașul dă pentru a doua oară „cel mai bun barman” din țară. Până la competiția mondială din prima săptămână a lunii octombrie, de la Berlin, unde va concura sub steagul României, Vlad se pregătește intens. Își începe dimineața testând 16 distilate. După-amiaza citește literatură de specialitate, seara aprofundază informațiile dobândite, iar noaptea face exerciții practice. „Nu mai am timp!”, îmi mărturisește Vlad, de înțeles, aș spune, mai ales că mi-a spus că munca e cheia succesului, „cel puțin în cazul său”, a completat.

„Nu există scurtătură la performanță. Totul se obține prin muncă!”, Vlad Gora, câștigătorul trofeului Diageo World Class

                Privind retrospectiv, Vlad nu regretă nicio clipă alegerea făcută. Totul a pornit dintr-o întâmplare pe care unii ar defini-o nebunie, însă profitând de vremea studenției, s-a aventurat să lucreze în Grecia. Pleca prin programul Work and Travel, știa că va fi ospătar vreme de câteva luni, nu știa ce-l așteaptă, dar voia să revină acasă cu un bagaj de experiențe care să-i fie de folos mai târziu. De Grecia și un mojito se leagă povestea lui Vlad Gora, tânărul artist, căci da, ceea ce Vlad face poate fi denumită „artă”, care te cucerește printr-o inteligență nativă de la primele vorbe schimbate. Nici nu-i de mirare, aflând că în perioada în care era barman într-o locație din Iași, neavând mulți clienți ziua, citea orice, oricând.

Într-una din zilele în care lucra în Grecia a fost nevoit să prepare un mojito pentru turiști. Tremura tot, nu știa care vor fi reacțiile, în afara faptului că învățase băuturile de la hotel, n-avea nici cea mai mică pregătire în domeniu. Și-a lăsat și imaginația să-și pună amprenta și n-a dat greș. Făcea oameni fericiți, acesta fiind, de fapt, visul pe care-l căuta pentru vremea când „va fi mare”.

„Nu există client, există oaspete, căruia, la început, e firesc să- spui un salut de bun venit, să-l faci să intre în atmosfera locației. Vorbesc mult cu fiecare în parte, îi întreb, înainte de toate, dacă au vreo alergie, și-a apoi îi pot recomanda un cocktail din gama de semnături sau cele clasice. Băutura trebuie să reflecte personalitatea oaspetelui, de aceea e importantă această comunicare pe care vreau să o am cu fiecare în parte. E o formă de apropiere.”, îmi explică Vlad atunci când îmi povestește despre faptul că există două tipuri de consumatori: de scop, care vin pentru a se îmbăta, și de experiențe, care vor să fie serviți, să vadă și să guste mereu ceva nou.

Alexandra Gugiuman: În artă se vorbește de inspirație… pe lângă inspirație, ce-ai adăuga?

Vlad Gora: Inspirația poate fi de oriunde. Potrivit unui studiu, 3% dintre cei care lucrează în HoReCa pun emoție, o emoție pozitivă, tradusă printr-o atitudine de progres, ambiție și disciplină. Interesant e că această atitudine influențează comportamentul care poate fi pueril (bani rapizi, alcool, cel mod de „carpe diem”) sau matur, când accentul cade pe cunoaștere.  Dacă știi să faci diferența între cele două, ajungi să știi unde te situezi.

Alexandra Gugiuman: Cum îți dai seama că vrei să faci performanță în bartending?

Vlad Gora: Cariera unui barman nu e de foarte lungă durată, ai nevoie de o perspectivă. Într-un club poți evolua până într-un punct, iar oamenii renunță când nu mai pot evolua sau când se plictisesc, renunță. Personal, niciodată n-am făcut meseria asta pentru bani. Dacă vezi și altceva dincolo de bani, banii vin firesc. Doar de tine depinde cât vrei să evoluezi, informația e la îndemâna tuturor. Orice curs îți oferă baza, dedicarea de după, în măsura pe care fiecare și-o propune, arată dacă vrei sau nu să performezi. Am observat că e o tendință, mai ales pentru cei tineri, de a-și dori ca în scurt timp să fie la nivelul celor care fac bartending de ani, vor să ardă etape, nu mai au răbdare, ar vrea ca după un curs basic săfie deja „rock staruri”. N-ajungi nicăieri astfel.

foto credit: Andrei Ignia

Alexandra Gugiuman: De ce de-abia acum participarea la Diageo World Class?

Vlad Gora: Despre Diageo World Class am aflat în urmă cu 5 ani.  Văzusem niște video-uri înscrise în competiție, unele chiar m-au inspirat. Anul acesta mi-am luat inima în dinți și m-am înscris, acum m-am simțit pregătit. Nu m-a interesat să câștig, am vrut să arăt cine sunt, nu cine aș vrea să fiu. De aceea am ales să transpun momente din copilărie și oameni din jur în rețetele create. Am vorbit despre mine.

Alexandra Gugiuman: Care a fost motivația ta personală până s-atingi performanța?

Vlad Gora: Pasiunea. Au fost momente în care să nu mănânc doar pentru a-mi lua ingredientele de care aveam nevoie pentru un preparat. Caut umanitatea în toate, să fiu om, să nu fiu înconjurat de oameni reci.

Alexandra Gugiuman: Ți-a atras trofeul antipatii?

Vlad Gora: Da! Imediat ce m-am întors acasă cu trofeul, mi-am găsit roțile de la mașină sparte. A fost prima dată când mi s-a întâmplat asta. Știu și cine a făcut-o. A fost modul respectivului de a-și spune „sunt dezamăgit de mine!”.

 

Alexandra Gugiuman: Ziceai ceva de timpul petrecut în spatele blocului, de faptul că în crearea cocktail-ului cu care ai câștigat competiția au contat amintirile din copilărie și adolescență, orașul și Oddity. Cum a fost Vlad când era mic?

Vlad Gora: Nu am fost un copil cocoloșit sau căruia să i se spună „bravo!”. M-am răzvrătit când mi-am pierdut mama, dar am avut tăria să-mi revin singur. Era normalitatea pe care trebuia să o urmez. Știu că atunci când am decis că vreau să fiu barman, tatăl- contabil și sora- notar au fost dezamăgiți. Când am câștigat, am primit îmbrățișări, mi s-a spus că sunt mândri de mine.

Alexandra Gugiuman: Spuneai că ai tăi vedeau succesul doar pe latura tradițională. Ce i-ai spune copilului tău când îți va cere sfatul ăn privința profesiei?

Vlad Gora: Copilului i-aș recomanda să facă ceea ce îi place, l-aș lăsa să se descurce, să aibă cât mai puțin sprijin din partea mea. Doar așa va învăța.

Alexandra Gugiuman: Ai da timpul înapoi?

Vld Gora: Da. Și nu aș mai face, poate, facultatea decât dacă aș fi ferm convins că acela e drumul pe care vreau să merg. Nu condamn educația, ba din contră, însă trei ani în această meserie înseamnă foarte mult.

„Mi-ar plăcea să refaac imaginea industriei, percepția pe care mulți o au. Barmanul livrează emoție, nu băuturi. Barmanul e creator de stări, iar în întreaga muncă e ceva poetic.”

sursa foto: arhivă personală/ pagina de Facebook Vlad Gora

Author