Vitalitatea cu care ne-a cucerit Simona Corogeanu, omul din spatele ANOMIS: „Cel mai bine mă simt după 12 ore de muncă. Fac ceea ce-mi place, poate e motivul pentru care nu sunt niciodată nici obosită, nici tristă!”

Vitalitatea cu care ne-a cucerit Simona Corogeanu, omul din spatele ANOMIS: „Cel mai bine mă simt după 12 ore de muncă. Fac ceea ce-mi place, poate e motivul pentru care nu sunt niciodată nici obosită, nici tristă!”

 

După 14 ani de când este cosmeticiană, Simona Corogeanu pare neobosită și de o energie molipsitoare, chiar și atunci când ajunge acasă după 12 ore de muncă fără întrerupere. „Atunci mă simt cel mai bine, când ajung acasă după o zi plină, în care am lucrat de la 8 la 20, mă simt minunat! Simt că am fost productivă, astfel mă încarc pentru următoarea zi!”, mărturisește Simona convinsă și cu zâmbetul pe buze, același zâmbet pe care-l poartă nonșalant, deși i s-a reproșat că-i conferă un aer neserios. N-ar fi ajuns la aprecierile care o fac să se simtă împlinită, dacă  n-ar fi fost serioasă, așa că faptul că e mereu veselă nu-i decât starea ei naturală, care subliniază pofta de viață și energia cu care a fost binecuvântată. Când era mică, și-ar fi dorit să fie doctoriță sau vânzătoare, asta pentru că acestea erau jocurile copilăriei, însă nana ei, cosmeticiană fiind, a fascinat-o dintotdeauna- „Îmi plăcea că era mereu aranjată, e o femeie foarte frumoasă, am stat la ea unu-doi ani și mi-a rămas ceva în minte… imaginea acelei doamne respectate, care lucra la Igiena, avea cliente faine, dar care, surprinzător, m-a îndrumat spre alte calificări din domeniu. Mi-a zis să fac cursuri de coafor pentru că e mult mai simplu, însă eu nu am fost atrasă de păr, de modelarea părului.”. Dar nu nana sa a fost cea care i-a influențat alegerea profesiei în care investește chiar și acum pentru că e nevoie să fie în permanență la curent cu noutățile produse nou-lansate și tehnici, ci fiica sa, Bianca. A devenit mamă la 21 de ani, foarte devreme și neprogramat, dar copilul, în viața Simonei, a responsabilizat-o mai mult. La nici șase luni de când a născut, după ce lucrase ca ospătar la un restaurant din Iași, și-a spus că nu mai dorește să se întoarcă în ospătărie, așa că a căutat o școală unde să se poată învăța tot ce trebuie pentru a deveni o bună cosmeticiană. A ales FEG, pe atunci se făceau doi ani de cursuri și ore de practică în saloane, n-ar fi vrut să urmeze niște cursuri simple, de câteva luni, de unde nu știa dacă într-adevăr ar fi rămas cu ceva informații și tehnici deprinse la final.

„Am avut profesori buni pe dermato-cosmetică, nici nu terminasem școala atunci când am început să lucrez ca ucenic la un salon. Atunci am făcut și primii bani, dacă-mi amintesc bine, fusese atentă o clientă. Apoi, m-am angajat la un salon din Bucium, unde am lucrat vreo patru ani, până când s-a închis. M-am mutat într-o altă locație, același antreprenor, apoi am ajuns la Bogdan (despre care am scris aici) și de la el, sunt ANOMIS, am devenit, la rândul me, antreprenor.”

Din acest an, Simona Corogeanu este și licențiată în „Istoria artelor”, facultate pe care a urmat-o pentru sufletul său, fără să aibă dorința de a schimba domeniul de activitate. „Am făcut facultatea pentru cultura generală!”, spune Simona, cea căreia i-ar fi plăcut să urmeze facultatea de Psihologie, însă mereu a amânat din moment ce s-a angajat imediat după ce a terminat liceul. Bine, mai în glumă- mai în serios, îi și spun că psihologie face, cel mai probabil, cu clientele, căci la salon e aproape imposibil să nu vii să începi să povestești și să spui ce te apasă- „Da, așa e, dar îmi place. Faptul că o clientă mi se confesează înseamnă că îi inspir încredere, iar asta e o mulțumire în plus pentru mine. Nu mă încarc cu problemele lor, chiar dacă, spre surprinderea unora, se întâmplă să le întreb dacă și-au rezolvat ceea ce le măcina și se miră că am ținut minte. Dacă îmi spun, se elibereză, iar eu, dacă le pot genera acel tonus de care au nevoie pentru a merge mai departe, o fac cu mare drag ori de câte ori e nevoie!”.

O sperie teama de a nu dezamăgi, „motorul” care a impulsionat-o întotdeauna să evolueze, și își amintește că prima procedură făcută a fost un tratament cosmetic la care a urmat pașii ca la carte- „Clienta a fost mulțumită, mi-a lăsat și bacșis. Eram ucenic, dar în domeniul acesta, bacșișul se lasă chiar dacă ești angajat, chiar dacă ești pe cont propriu.”. De nouă ani merge an de an la Nisa, acolo unde participă la trainingurile producătorului gamei Thalgo, brandul cu care Simona lucrează. Își amintește că prima dată și-a dorit foarte mult să ajungă acolo pentru că era și o dovadă a profesionalismului său. A fost nevoită să îndeplinească un target, l-a atins, a vrut extrem de mult. Avea deja proiectat inclusiv locul din care va face o fotografie, în mintea sa, totul era deja creionat, iar când s-a văzut ajunsă acolo, și-a imaginat că-și trăiește un vis. Un vis pentru care chiar muncise! Cu timpul, nu neagă că i-a trecut prin minte să se mute la Nisa, mai ales că are și un frate stabilit în zonă, care ar fi ajutat-o la început, însă când ai un copil, deciziile sunt mult mai bine cântărite. Ar fi fost o schimbare totală, pentru care nu s-a văzut pregătită pe deplin- „Nu sunt adepta lucrurilor făcute pe bucăți. Nu puteam să plec doar eu, iar familia să rămână aici. Luam totul sau nimic. Nu poți lua doar ‹‹bucățele››”.

ANOMIS e numele său, Simona, scris invers. Ea a avut ideea și se regăsește în ceea ce transmite pentru că e vorba despre ea, dar te face și curios. ANOMIS e o stare de bine, adică fix acea stare de bine pe care Simona o emană prin toți porii, iar noi ne-am convins că e așa în cele câteva ore petrecute împreună. A dorit să devină „propriul șef” exact în momentul în care a simțit că este timpul potrivit și crede că nu i-ar fi ieșit atât de bine dacă ar fi făcut acest pas în urmă cu trei ani, de exemplu.

 

„Simt că sunt aici dintotdeauna. Simt degajare, îmi pot organiza singură programul. Oricum nu simt că lucrez pentru că ador ceea ce fac, dar e altceva, ai o libertate pe care atunci când ai un contract de muncă în altă parte nu prea o poți avea. E drept, e o libertate care vine odată cu timpul, cu experiența, căci nu le-aș recomanda celor care nu sunt în domeniu sau sunt de-abia la început de drum să se aventureze să-și deschidă propriul salon decât dacă au o sumă mare de bani și vor angaja personal. Însă cum în acest domeniu există o criză acută a forței de muncă, iar oamenii cu experiență fie își deschid ei ceva, fie închiriază, e greu… totul trebuie făcut cu răbdare și la momentul oportun, când deja ai o clientelă fidelă pe care ți-ai câștigat-o și ținut-o aproape prin profesionalism.”, spune cosmeticianul Simona Corogeanu.

 

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Personal, când te-ai machiat prima dată și, în calitate de specialist și părinte, care ar fi recomandările tale pentru părinți în privința vârstei la care ar trebui să le aducă la salon pe fetițe?

Simona Corogeanu, cosmetician: La 14 ani, dar a fost un machiaj simplu: contur, ruj și rimel. Când au început să îmi mai apară mici probleme cu tenul, am aplicat și fond de ten, dar cam atât. Părinții îmi par că se grăbesc, își maturizează copiii înainte de vreme, e ceea ce observ. După 12 ani, în funcție de pilozitate și cât de deranjantă este această pilozitate, cam aceasta e vârsta la care ar trebui să le aducă pe fete la salon. Copiii văd multe azi, au acces la rețele de socializare, dar tu, ca părinte, chiar trebuie să fii obiectiv și să iei decizia corectă pentru el.

Ce ne-a făcut să acordăm o atenție sporită felului în care arătăm?

Simona Corogeanu: Societatea. Ni se prezintă anumite modele la care tindem să ajungem, iar azi avem acces la diversitate, nu doar la informație. Nu trăim după șabloane, dar oricine vrea să arate mai bine. Inclusiv când vorbim despre intervenții estetice, sunt de acord doar dacă acestea îmbunătățesc, nu când rezultatul urâțește. Oricum, din moment ce ai început să ai intervenții estetice, greu te oprești pentru că te obișnuiești cu efectul acestora: vrei mereu pielea întinsă, ți se pare că ți se văd ridurile etc. Eu prefer o piele care să-mi reflecte vârsta, de exemplu.

Care ar fi „ritualul” de frumusețe recomandat?

Simona Corogeanu: Demachierea e cel mai important proces. Hidratarea, o cremă de față adecvată tipului de ten. Deseori, atunci când observ un ten cu probleme, recomand un consult la medic, căci poate fi o problemă de ordin intern. Și eu pot stabili ce tip de ten are o persoană, dar dacă nu e un ten curat, fără imperfecțiuni vizibile, chiar recomand o diagnosticare medicală. Revenind: demachiere, hidratare, aplicarea unui fond de ten lejer sau a unei creme de tip BB Cream, rimel, balsam de buze, ruj, contur, nimic care să încarce tenul.

 

„E foarte important să ai încredree în cosmeticianul la care te duci. Dacă te duci într-un loc, trebuie să îți placă omul, locația… te duci doar pentru că îți face bine, nu te duci crispat… nu, te duci cu totul. Orice procedură trebuie să fie o relaxare. Am început să avem mai mare grjă de noi, femei și bărbați deopotrivă, iar marea provocare e atunci când trebuie să convingi o persoană care a fost dezamăgită în altă parte să aibă încredere în tine, să se lase pe mâinile tale. Totuși, e încă surprinzător că încă acordăm părului o mai mare atenție decât tenului!”

 

Sigur ai avut parte de un episod comic în acești 14 ani de când ești cosmetician… dar un episod inedit?

Simona Corogeanu: Comic, hmmm… abia achiziționasem o gamă nouă de produse și știu că unei cliente i s-au închis instant sprâncenele, mult prea puternic decât ar fi trebuit. Am decolorat, am șters, am salvat totul până la urmă. Am fost panicată pe moment, dar finalul a fost pe măsura așteptărilor sale și ale mele. Comic ar fi și când s-a mai întâmplat să pensez un fir în plus, poate, dar la fel, totul s-a remediat. Inedit cred că a fost când un domn a insistat vreo două luni să i se permită un epilat inghinal, nu găsea nicăieri în Iași, mai făcuse în București. A fost refuzat de câte ori a încercat.

Dacă tot ai amintit de sprâncene, dacă ar fi să o întâlnești pe Anastacia Soare, ce i-ai spune?

Simona Corogeanu: Aș ruga-o să mă penseze, clar. E cea mai bună! Nu știu ca în România să fie acel cineva „cel mai bun” doar pe o anumită procedură. E greu…

Ce n-ar trebui să ne lipsească din poșetă?

Simona Corogeanu: Eu am o geantă mare, dar șervețelele demachiante, un rimel, un balsam, un luciu, produse utile pentru reîmprospătarea machiajului pe parcursul zilei chiar e bine să le avem la îndemână.

Ce anume cer femeile când vin la tine?

Simona Corogeanu: Corp fără păr și fața curată. Și femeile, și bărbații au început să acorde o mai mare atenție tenului și vin regulat la tratamente. Iar la bărbați, numărul crește. Dacă înainte bărbații veneau la salon doar pentru manichiură și pedichiură, acum vin inclusiv pentru tratamente. Au mai mare grijă de ei, își achiziționează produse. Oricum, sunt unul dintre cosmeticienii care au tratamente zilnice, chiar și câte patru pe zi, ceea ce e chiar îmbucurător, arată că oamenii au încredere în recomandările pe care le fac.

Din punct de vedere al frumuseții, care e trendul?

Simona Corogeanu: Să fim cât mai naturali, să avem o piele sănătoasă, să încercăm un ten cât mai lejer, fără prea mult make-up.

 

„Cosmeticiană nu poți deveni după trei luni de curs! E multă teorie, ai nevoie de practică, fidelitatea clientelor o câștigi dacă ești bun în ceea ce faci. Cine face un curs de cosmetică doar pentru bani nu va avea niciodată rezultate. Banii vin, dar vin odată cu experiența. Da, poți face meseria aceasta doar pentru bani, dar clientul simte, iar acolo unde nu va fi confortabil, nu va mai reveni. Mecanic, n-ai cum să performezi. Doar tehnicile pot fi mecanice. E nevoie de dăruire, să se simtă că faci cu bucurie ceea ce faci, nu de nevoie. Apoi, trebuie să investești constant în propria perfecționare. Mereu au ceva de învățat de la altcineva, nu neapărat de la trainerii cu care ești obișnuit. Înveți o tehnică nouă, poate.”

 

Am vorbit despre tine, ca profesionist, dar dincolo de profesie, cine e Simona Corogeanu?

Simona Corogeanu: Aceeași persoană ca profesionistul, cu aceeași energie sinceră. Gătesc, sunt o persoană matinală, mă trezesc la 6.30 chiar și când nu am programări pentru că mi se pare că pierd timpul, de altfel. Ascult muzică la volum maxim, dansez mult, îmi place, și fac sport de cel puțin patru ori pe săptămână, îmi fac timp pentru sport. Îmi place să mă „maimuțăresc”, sunt o persoană tonică și râd mult. Ah, și am un caiet cu poezii compuse de mine, pentru sufletul meu…

Ce ai vrea să preia de la tine fiica ta?

Simona Corogeanu: Starea de bine, dacă o pot numi astfel. E un copil vesel, sociabil, deși pare serioasă deseori. Chiar reușește să-i facă și pe cei din jur să se simtă bine în pielea lor, deși unii o văd fițoasă până să o cunoască. E elevă la Liceul de arte „Octav Băncilă”, design. Mi-aș dori să facă arhitectură, asta urmărește și ea, dar vom vedea. Oricum, m-a susținut în timpul facultății, era chiar încântată de ceea ce învăț.

Dacă ar fi să te reîncarnezi, în ce te-ai reîncarna?

Simona Corogeanu: Ai să râzi, dar am fost la un numerolog care mi-a zis că într-o viață anterioară am fost vraci, vindecam cu mâinile. Deci, cumva, un sâmbure de adevăr există… lucrez cu mâinile, îmi place masajul, conexiunea dintre mâini și piele.

sursa foto: galerie personala

https://www.facebook.com/anomisbeauty/

 

Condiții preluare articol

Fiecare articol al www.insociety.ro este muncit. Respectăm munca fiecăruia și drepturile de autor. De aceea, credem în regulile fair-play-ului. Dacă nu avem încheiat un acord scris în care să specificăm explicit forma de colaborare, vă dăm posibilitatea de a prelua din articolele noastre în limita a maxim 500 de caractere , cu următoarele obligații:
1. specificați în articolul dumneavoastră sursa clar și concis;
2. inserați linkul articolului nostru și faceți trimitere vizibil către acesta.