„Sunt un om sofisticat, dar simplu!”, cam așa începe conversația mea cu Maria Tudor, omul care are în grijă turneele de tenis de la Iași. Ar vrea ca oamenii să o asocieze imediat ca „tenis event planner” când spun Maria Tudor și, poate, la un moment dat ca director de turneu sau chiar președinte de federație. Visează, dar nu o face fără să aibă de ce…

                                 Fost Director General al Federației Române de Tenis la o vâstă la care, spune ea, de-abia atunci poate spune că și-a găsit cu adevărat drumul, Maria Tudor e genul de om care vrea mereu mai mult de la ea însăși. Acum e convinsă și că poate mai mult, așa că nimic nu-i mai pare imposibil. În spate e multă muncă, o afirmă fără pic de ezitare, numai că la final, când vezi rezultatele, nici nu mai contează sacrificiile. „Sunt în continuare copilul părinților mei, suntem cei mai buni prieteni!”, recunoaște Maria Tudor, cea care, deși provine dintr-o familie de antreprenori care au atins cel mai înalt nivel în mediul de afaceri românesc, nu a fost luată de val.

                             Familia Tudor, mereu prezentă în topurile celor mai bogați români, e o familie extrem de discretă, cât se poate de normală, atașată de tradiție, respect și alte valori pe care mulți le-ar considera desuete. Cel mai probabil, mama sa e cea care le-a insuflat și lor dragostea pentru tradiții- „e motorul nostru de eleganță, rafinament și tradiție. A citit și citește foarte mult, probabil că și-a dorit să pună în practică poveștile nobile despre care a tot citit!”, spune Maria, care-și vede tatăl drept vizionarul familiei.

                               Paul Tudor, tatăl Mariei, a făcut mult bine de-a lungul anilor. A sprijinit inițiative artistice, sportive, a investit în școlile din Mehedinți, locul natal, a susținut inclusiv echipa națională de fotbal a artiștilor și a dus numele României chiar în inima Europei, la Bruxelles. Acolo, în capitala Belgiei, la nici patru ani de la aderarea României la UE, a reușit să amplaseze și să dezvelească statuia lui Dimitrie Cantemir, printr-o inițiativă comună cu Clubul Rotary Atheneum București. A fost modul prin care au fost marcați cei 300 de ani scurși de la domnia lui Dimitrie Cantemir. De altfel, familia Tudor și-a redenumit numele Fundației din Fundația Paul Tudor în Fundația Dimitrie Cantemir.

„Ai mei au muncit foarte mult. Provin din familii normale, au muncit și și-au clădit propriile vieți și cariere prin foarte multă muncă. Datorită muncii lor au dobândit mult respect, respect pe care mi l-au impus și mie, prin modul lor de a fi. Nu cred că aș fi putut să fiu altfel decât sunt ei. Așa am fost crescută. Nu au fost stricți pentru că mi-au permis multe lucrui, dar au fost prieteni foarte buni de-ai mei dintotdeauna. Mi-au făcut mofturile, dar nici nu știu dacă am avut mofturi prea excentrice. Eu sunt un om sofisticat, dar simplu. Sofisticat prin prisma pretențiilor pe care le am de la mine, dar mă duc din ce în ce mai mult spre simplitate. Suntem o familie cu tradiții, tradiții pe care le păstrăm. Nu există zile de naștere sau sărbători la care să nu fim împreună. Am fost crescută în ideea de tradiție și respect.”

                     Maria Tudor nu era chiar străină de tenis atunci când i s-a oferit șansa de a lucra în cadrul Federației. Anul acesta, Tudor Tennis Trophy împlinește 25 de ani. E un turneu dedicat jucătorilor amatori de tenis, care de desfășoară pe domeniul familiei Tudor. Povestea turneului e una chiar hazlie. Când au proiectat casa, probabil inspirat din serialul Dallas, arhitectul a gândit existența unor grajduri (râde). Pe atunci, prin anii ’94-’95, unul dintre combinatele metalurgice cu care lucrau părinții Mariei a intrat în faliment. La masa credală erau printre ultimii, deci nu aveau la ce să mai spere. Combinatul avea trei cai. Aceștia au ajuns în familia Tudor. Într-o săptămână, deja atentaseră la pomișorii din livada familiei, așa că tatăl Mariei a zis că grajdurile nu sunt o idee tocmai bună. Așa s-a ajuns la o reconfigurare si au construit un teren de tenis. Cel mai probabil, se gândește Maria, tatăl ei s-a gândit că așa i-ar fi mai ușor să adune în același loc parteneri de afaceri, prieteni, familie, Paul Tudor fiind un om extrem de sociabil, gată oricând să organizeze un șpriț la care toată lumea să se simtă bine.

„Turneul de tenis al familiei are legătură tot cu ideea de tradiție. E organizat in jurul zilei de Sfânta Maria. Eu și mama suntem Maria. Deci, a fost o formă indirectă de a ne celebra pe noi și intenția de a porni o moștenire. De aceea i-a și spus Tudor Trophy. Totul a început ca o joacă și uite că a ajuns la ediția cu numărul 25!”

 

                      Implicarea Mariei în orgnizarea efectivă a turneului familiei a venit la ediția a XIII-a. „Era nevoie de implicare”, mărturisește Maria. Doi ani mai târziu, la ediția a XV-a, Tudor Tennis Trophy a dobândit și o latură socială și vine în sprijinul tinerelor talente din sport. În sportul de performanță, orice contribuție financiară e semn de încredere, e acea „speranță că mai e cineva care crede în sportiv”. Totuși, chiar și așa, Maria Tudor recunoaște că e foarte greu la noi în țară să conferi acea încredere de care sportivul are nevoie, încredere, supot și implicare. Și spune asta pentru că sunt foarte multe rezultate mai ales la juniori, însă nimeni nu le face cunoscute. Cluburile încă nu au înțeles că e nevoie de investiții și în direcția comunicării, a promovării, ceea ce, pe termen mediu și lung e o carte necâștigătoare.

                      Școlită în Marea Britanie, Maria Tudor s-a întors acasă „din comoditate, poate, e cu siguranță mai ușor să faci ceva acolo unde știi deja că poți deschide câteva uși”, dar și pentru că acasă lucrezi pentru oamenii tăi, „ai satisfacția că faci ceva pentru țara ta”. Cum a crescut într-o familie care iubește România, nici nu-i de mirare că a ales România. A și dovedit că poate face performanță și aici. A dovedit mai ales tatălui său, care întotdeauna a fost genul de om care, după ce a atins un obiectiv, i-a zis „ok, bravo, acum e timpul pentru next level”.

Alexandra Gugiuman, www.insociety.ro: Spuneai de visurile copiilor care fac sport, implicit tenis… cum reușești să îi faci să creadă în visurile lor?

MARIA TUDOR: Foarte greu. Poți să îi încurajezi prin implicare și să le arăți că ești acolo la bine și mai ales atunci când pierd. Dar cel mai important e să credă ei în ei. Eu mă implic cât pot, mă pot implica din punct de vedere moral. Cred că poți mai mult când vine vorba despre un proiect în care chiar crezi. Ca sportiv, ești singur, mai ales în tenis. Să crezi atât de mult în tine este fantastic, apoi să și reușești! E incredibil, trebuie să ai o echipă foarte bună. Cred că tu îi oferi mai întâi încredere și apoi începe și el să creadă în el. Îmi amintesc cum Horia Tecău mi-a povestit un episod dintr-o perioadă în care avea nevoie de susținere pentru a participa la câteva turnee. Și s-a dus la un potențial sponsor, i-a explicat situația. Ce i-a zis acel om? L-a întrebat cu ce gând merge la primul turneu. Horia a răspuns că vrea să câștige. Apoi, sponsorul a întrebat dacă banii pe care i-ar câștiga de la primul turneu i-ar ajung pentru celelalt două. Horia a răspuns sincer că da. Atunci, sponsorul i-a zis să meargă la turneu, să câștige și așa va avea bani, că el e primul care trebuie să aibă încredere în ceea ce el poate să facă pe teren. Așa a și făcut. A câștigat turneul. A fost o lecție. Ideea e că tu trebuie să fii cel mai mare suporter al tău, tu trebuie să îți acorzi o încredere extraordinară.

Cum a fost întreaga experiență de la Federație?

MARIA TUDOR: Ca director general, am avut în mână tot. Nici eu nu știam până atunci care mi-e drumul. Când m-a invitat George Cosac, președintele Federației, să fiu director general, am avut norocul să mă duc la Turneul Campionilor, la Londra. N-aveam nici o lună de când eram la Federație. Era prima dată când participam la un turneu de tenis de asemenea anvergură și, în finala de dublu, am avut doi români, printre care și Horia Tecău, care a și câștigat atunci. La ceremonia de premiere, pe podium, din șase jucători, trei erau români, era prezent si Ilie Năstase. A fost ceva incredibil. Și atunci am avut un declic total și am zis că asta vreau să fac. A fost foarte greu pentru că eram și mai tânără, eram fată, dar am avut câteva rezultate pozitive. Din păcate, am fost doar un an director general. Sunt convinsă că dacă s-ar fi aliniat viziune mea cu cea a Comitetului Director, ar fi fost chiar un succes, dar situția este foarte complicată acolo. Chiar mi-au propus să revin recent, dar… nu.

Ai subliniat discret și interesant „eram și fată…”. Ai simțit presiune în acest sens?

MARIA TUDOR: Da, erau momente în care m-am simțit marionetă pentru că anumiți bărbați sunt misogini și needucaați, vorbesc urât. Vorbeau urât de alte femei în prezența mea și e cumplit să auzi cum spun de una care pierde că e proastă. Păi și unul care pierde, el de ce nu e prost? Sau e prost, dar există explicații. În timp ce pentru femei există cuvinte și mai urâte. Și nu numai asta. „Hai lasă că stim noi!”, atunci de ce sunt aici? Să semnez? Nu. Mi s-a spus și încă mi se spune „tu nu ești din tenis!”. Probabil acesta va fi titlul cărții mele, e lucrul pe care m-am săturat să-l tot aud. „Ah, dar tu nu ești din tenis!”. Păi tenisul nu se face doar pe teren, există management, comunicare. Eu nu vin să fac tenis, să învăț jucătorul, eu vin cu partea de orgnizare, ca în orice business.

„Vreau să candidez vicepreședinte la următoarele alegeri de la Federație pentru că doar de pe o poziție de conducere poți să te impui. Federația a avut mereu probleme legale. Le are și acum. Disputa, în momentul acesta, e pentru câte cluburi să aibă drept de vot. Cred mult în comunicare. Sunt rezultate foarte importante la juniori, dar nimeni nu știe de ei. Așa ajung să se lase, nu mai vor să continue… cât timp nu ai o comunicare și oamenii nu știu ce fac acești sportivi, tu, ca instituție, nu ai cum să ieși în față și nu ai cum să atragi parteneriate, să găsești companii care să îți susțină actvitatea. Nu atâta timp cât totul se face în spatele ușilor închise. Plus, din păcate, atunci când nu există transparența deciziilor, nu ai niciun set de reguli, nu există niște criterii clare, scrise, un regulament. Pe mine, sistemul americano-englez m-a învățat ce sunt regulile. Foarte simplu. Ai greșit, plătești. Și nu plătești puțin. Asta m-a învățat trăitul la Londra. Da, când ai o frică, respecți niște reguli. Dacă nu ai un sistem de reguli clar, e haos. Vreau reguli!”

Cât de greu este să convingi un brand să își afilieze imaginea cu un sportiv care nu are o imagine, nu e super cunoscut?

MARIA TUDOR: Aproape imposibil. Fac doar pe prietenie, doar cu oameni care sunt pasionați… dacă tu nu ai încredere în tine că te duci să câștigi, atunci eu, ca sponsor, de ce să am? Nu e vorba numai despre reclamă… la început, ajuți sportivul, nu e vorba de reclamă. În plus, cred că sportvii ar trebui să știe când să se opreească, să nu mai tragă de ei dacă văd că fizic nu mai pot. Și în sport, totul e viziune pe termen lung. Sportivul trebuie să știe că drumul se construiește de la început, dar trebuie să aibă și o alternativă. Tu începi să faci sport de performanță pe la 12-13 ani, dar te gândești… ce fac la 20? Ce fac la 30? Ce fac, trăiesc din milioanelee pe care sper că le fac? Și dacă nu le fac, ce fac? Trebuie să mă gândeesc din start din ce trăiesc. Federer, Nadal, Serena, Djokovic, ca ei sunt doar câțiva. Chiar recent am citit, o declarație a lui Djokovic în care spunea că „1.3 miliarde de oameni se uită la tenis, dar noi nu putem avea mai mult de 400 de sportivi trăind din tenis”. Patru sute. Și femei, și bărbați.

Totuși, sunt oameni care investesc în sport. Cine sunt ei? Cine sunt cei care spun da din start?

MARIA TUDOR: Sunt oameni pasionați de acel sport 100%, ori practică, ori admiră. Sunt oameni care cumva cred că se conectează la ideea de performanță pentru că și ei au atins performanța în domniile în care activează. Înțeleg ideea de comunicare și promovare în cadrul unui eveniment. Se documentează, sunt conectați. Nici eu nu aș investi în ceva despre care nu știu. Eu, când merg la întâlniri, îmi dau seama din prima dacă va fi sau nu partener. Dacă îi zic Iași Open și nu știe, îi povestesc, dar șansele sunt minime să fie convins. După anul trecut, s-a schimbat mult abordarea. Și mai funcționează și recomandările. Dacă mergi prin recomandare, șansele sunt mult mai mari.

Parcă ai intuit că urmează să vorbim despre IAȘI OPEN… cum au fost turneele de anul trecut?

MARIA TUDOR: Ca organizator, mai ales ca om care visează și mereu vrea mai mult, îți dai seama că e loc de mai bine și anul acesta vom aduce acel „mai bine”. Dar per total, având în vedere timpul de pregătire și implementare, că era primul an după pandemie, a venit și războiul din Ucraina care ne-a închis multe uși, a fost bine. A fost foarte bine. Deja am intrat în line dreaptă pentru edițiile din acest an. Organigrama noastră arată ca a unei companii care are activitate zilnică. E multă muncă, mulți oameni implicați, multe domenii care trebuie acoperite. Se face treaba asta la Iași, deci se poate. Cu implicare fantastică și cu parteneri mulți, bani mulți. Sunt proiecte valoroase pentru noi. E fantastic ce reușesc Andrei Oriță și Gabi Iftimoaie prin cele două turnee – Concord Iași Open și BCR Iași Open.

Cum de a fost ales Iașul, care este mult mai deficitar la capitolul infrastructură sportivă față de alte orașe?

MARIA TUDOR: E mai bine ca la București. S-a ales Iașul pentru că Andrei Oriță e de aici. El e inițiatorul proiectului și al asociației Club Sportiv Iași Open, aici vrea să dezvolte. Are și un proiect pe care începem să îl implementăm ușor-ușor, e un proiect de dezvoltare a unei academii de tenis. Se pun bazele acestui proiect din acest an, poate anul viitor începem să și avem activitate. Totuși, să știi că în provincie, autoritățile locale au mai mare deschidere. În București sunt foarte multe proiecte și ești acolo, pe lângă alte multe dosare. În toată țara sunt proiecte mișto. Eu mă bucur că e la Iași. Am fost primită extraordinar de frumos aici, am descoperit oameni vizionari cu business-uri solide și cu o etică remarcabilă.

Ok, autoritățile locale au fost deschise, au primit cu entuziasm ideea turneului. Dar cât de deschis a fost mediul de afaceri să investească într-un astfel de eveniment?

MARIA TUDOR: Puțin. Cei care au fost deschiși, au fost extrem de deschiși. Și am fost oarecum șocată să aud cum unii îmi spun că pe ei îi știe toată lumea în Iași și nu mai au nevoie de promovare. Dar nu e vorba numai de promovare. E vorba de mândrie locală, că se întâmplă așa ceva aici, în Iași. Sunt cele mai importante turnee de tenis din țară! Dar sunt și oameni care se implică. Sunt câțiva, au înțeles proiectul nostru, că e bun ca impact social, educațional, ca expunere la nivel național și internațional. Sunt dornici să se implice, dar sunt puțini cei care vor să fie sponsori. Oamenii aceștia nu au înțeles că și ei se pot mândri cu evenimentul nostru. La urma urmei, România e casa noastră.

„Eu, să am posibilitatea să investesc în dezvoltarea unui proiect la mine în oraș, să pun umărul ca orașul meu să exceleze și mai mult, aș fi prima care aș vrea. Eu sunt genul de om cu mândrie națională, locală. Da, probabil că acasă, cu ai mei, sunt dezamăgită pentru că vreau din ce în ce mai mult, dar când ies din cuibul meu, vreau să cred că la mine în țară se poate.”

Spuneai că ți-ai dat seama de traseul pe care vrei să-l urmezi de-abia când ai ajuns la Federație. Ce visa Maria să se facă atunci când va fi mare?

MARIA TUDOR: Nu știu, nu am știut niciodată. Și a fost stresant pentru mine. Cred că acesta e și un stres al copiilor care au părinți antreprenori. Bănuiesc că toți părinții visează ca propriul copil să preia afacerea de familie. Cred că e o mândrie să vezi că al tău copil poate excela în business-ul tău. E vorba de acea moștenire.

Practic, te-ai vedea preluând afacerea alor tăi?

MARIA TUDOR: Ce, metalurgie? Nu, niciodată. Eu am făcut chimie în liceu, dar nu știu de ce am ales chimia, probabil că știam că mă ajută mama la teme. Îmi amintesc că atunci când eram la Londra, ai mei nu au putut ajunge la un o conferință London Metal Exchange și m-au rugat pe mine să merg. Ce să fac eu? Să le fac cu mâna acelor oameni? (râde) Dar mă bucur că m-am dus… am remarcat sala, ceva superb la Grosvenor House. L-am sunat imediat pe tata si i-am zis că eu aici vreau să mă mărit, în sala accea de evenimente. Eu asta am văzut. Sala de evenimente, cum arăta totul. Mi-ar plăcea să știu că părinții își lasă copiii să își aleagă singuri drumul. Puține șanse să facă ceva în domeniul pe care părinții îl aleg pentru ei. Eu, din părinți ingineri, sunt o semi-artista. Avem aptitudini diferite, dar susținere totală.

În afară de aptitudini de lidership, despre care mi-ai povestit că le aveai de când erai elevă, ce altceva ai preluat de la ai tăi?

MARIA TUDOR: De la tata, clar și aceste abilități de socializare, îmi place mult să fiu printre oameni. Am o plăcere extraordinară să văd oamenii fericiți. Asta faci prin evenimente. Oferi plăcere, divertisment. De la mama, sper că am preluat o oarecare eleganță, partea de a citi omenii, de a înțelege când e bine pentru mine și când nu. Sunt chestii pe care le simt tot mai mult.

Acum, privind în urmă, e ceva ce ai face diferit față de ceeea ce ai făcut?

MARIA TUDOR: Da și nu. Cu siguranță spun des că dacă aș mai avea 20- 25 de ani… sigur sunt câteva lucruri pe care le-aș face diferit, dar cred ca dacă le-aș fi făcut diferit, nu aș mai fi rezultat ca acum. E incredibil cum pasiunea pentru munca mea mă și responsbilizează. Muncesc mult ca să-mi ating obectivele, dar mă și distrez. Îmi place viața mult, îmi place să mă distrez. Cred că am un suflet tare tânăr.

Cum se împacă Maria cu așa o poftă de viață cu acea Maria care, uneori, când se simte obosită sau nu e în apele ei, se urcă singură în mașină și se duce la mare și se relaxează de una singură?

MARIA TUDOR: Am făcut asta, da. Orice aș face, tot timpul ajung să mă simt bine. Chiar cred că aș putea să spun că viața mea e ca o petrecere pentru că și munca mea e o plăcere foarte mare. Da, ok, obosești fizic, te dor ochii după ore la laptop, te culci la 4 și te trezești la 8 pentru că sunt multe de făcut, dar satisfacția e incredibilă și cred că tocmai asta îmi dă energie. Dar așa, de liniște liniște, nu știu dacă aș putea duce mai mult de o zi. Tot organizez ceva.

„Sunt un om foarte norocos. Chiar extraordinar de norocos. Am fost și sunt un copil foarte iubit de părinții mei și am momente în care ne amintim diverse. Mi-e greu să aleg o amintire. Cât despre doruri, că tot m-ai întrebat, sunt într-un moment foarte bun al vieții mele, nu mi-e dor de nimic!”

În perioada următoare ce urmează?

MARIA TUDOR: Suntem în planning pentru turneele Concord Iași Open și BCR Iași Open, pe zile, nu intru în detalii. Definitivăm programul evenimentelor, am ajuns la munca de detaliu. Sunt foarte încântată că am atras parteneri importanți care se implică alături de noi financiar, fizic, dar și emoțional. Turneele de tenis organizate la Iași sunt cele mai rafinate, dar și distractive din țară. Energiea unui turneu de tenis în aer liber este pur și simplu senzațională. Este o experiență care te face să trăiești momentul și să te simți parte din spectacolul tenisului. Nivelul turneelor este unul intermediar din punct de vedere al punctelor pe care jucătorii le dobândesc, dar participă jucători care promit și care își croiesc drumul spre vârful clasamentelor. Sunt jucători care emană pasiune și o anumită nebunie controlată, dar plină de tenis de înaltă calitate.

Pregătim un festival al tenisului la Iași în perioada 10-23 iulie la Baza Sportivă Ciric. Vom avea activități pentru toate vârstele, show-uri pe teren între meciuri și în zonele dedicate fanilor, concursuri cu premii cool și give-away-uri. Chiar dacă nu ești neapărat un împătimit al tenisului, vrei sa fii acolo și să experimentezi unul dintre cele mai tari evenimente din Iași, care pur și simplu nu trebuie ratat!