Lucia Condrea, omul care „scrie” povești pe ouă la nivel de artă: „Am pus steagurile peste tot în lume și am afirmat mereu cu mândrie: je suis roumain!”

Lucia Condrea, omul care „scrie” povești pe ouă la nivel de artă:  „Am pus steagurile peste tot în lume și am afirmat mereu cu mândrie: je suis roumain!”

 

În regiunea Bucovinei, tradițiile renasc în ciuda digitalizării sau a schimbărilor de orice tip. Există oameni care duc mai departe meșteșugul încondeierii ouălor, care cu răbdare și pasiune le dezvăluie tinerilor tainele păstrării într-o formă cât mai autentică a tradițiilor românești. Printr-o vizită la un astfel de muzeu am descoperit adevărate opere de artă, unice în întreaga lume, prin tehnica utilizată și cromatica bogată, care fac din Tărâmul Moldoviței o adevărată bijuterie a artei încondeierii ouălor. Un brand turistic care, iată, pas cu pas, devine cheia ce deschide porțile către misterele Bucovinei prin prezentarea colecțiilor impresionante, realizate cu atâta migală de către doamna Lucia Condrea, artistul recunoscut la nivel internațional pentru măiestria cu care a păstrat vie tradiția încondeierii ouălor.

                    În Muzeul Ouălor Lucia Condrea găsim peste 11.000 de piese unicat, expuse în 106 vitrine ce scot în prim plan opera autentică a doamnei Lucia Condrea, ouăle vechi încondeiate de origine huțulă și colecția internațională. Activitatea bogată a dumneaei se regăsește în peste 137 de participări la expoziții internaționale, unde a primit o serie de distincții ce o desemnează a fi unul dintre cei mai valoroși artiști din acest domeniu. Pe parcursul carierei, s-a remarcat prin creațiile originale cunoscute drept Arta Condrea, datorită varietății și complexității motivelor ce stau la baza procesului de încondeiere a ouălor.  Dorința de a transmite mai departe această artă și tinerilor, a determinat-o pe artistă să găzduiască, începând cu anul 2009, o școală de vară dedicată ouălor închistrite, unde se reunesc români și străini din toate colțurile lumii, dornici să descopere tainele acestui meșteșug. Un portret frumos de familie pe care l-am regăsit în călătoria noastră pe tărâmurile Bucovinei, unde mama și fiica duc tradițiile strămoșești mai departe.  Datorită talentului ei, oul devinenu numai un simbol al Sărbătorilor Pascale, ci și o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor promovate de înaintași în vederea integrării patrimoniului spiritual la nivel național prin particularitățile etnice ale poporului român.

Ștefana Agop, revista InSociety: Moldovița, un loc ce face cinste întregii comunități, în care regăsim oameni gospodari, o natură înveșmântată în straie de sărbătoare, elemente ce accelerează dorința spirituală de regăsire a eului în pragul Nopții de Înviere. Care este povestea ce stă la baza acestui meșteșug, care au fost primi pași făcuți în sfera artelor și cine v-a insuflat această pasiune pentru frumos?

Lucia Condrea: Povestea este una frumoasă, presărată  cu mici vicisitudini, dar să privim partea pozitivă… Provin din etnia huțulilor și menționez că arta încondeierii ouălor aparține acestei etnii. Rădăcinile acestei arte se regăsesc pe teritoriul Poloniei, în Galiția și au fost dezvoltate în țări precum Ucraina, Cehia, Slovacia, tot lanțul muntos și nordul României. Pe teritoriul românesc, huțanii au creat adevărate ateliere în Moldovița, Ulma, Brodina, Straja, Izvoarele Sucevei, Moldova Suliță. În arta pe care o promovez, pot spune că este o diferență între încondeiere, închistrire și căpăcire, toate acestea reușind să le asimilez încă din copilărie. Frumosul meșteșug a fost purtat din casă în casă de către doamnele care iubeau această formă a artei. Am dobândit această pasiune de la mătușile și vecinele mele care utilizau diverse ornamente în procesul de împodobire a ouălor. Această îndeletnicire se făcea doar înainte de Sărbătorile Pascale, cu o săptămână sau două. Pe vremea mea, ouăle se fierbeau, iar la sărbători erau ciocnite și servite la masă, asta fiind menirea lor. În trecut, lucrările erau realizate doar cu scopul consumului în zilele de sărbătoare, astăzi, acestea devenind adevărate bijuterii ovoidale. Îmi aduc aminte cu drag de copilărie, atunci când, venind de la biserică puneam în tindă și în casa mare frumoasele ouă sfințite, realizate cu atâta măiestrie de doamnele localității. Se spunea că acestea erau aducătoare de bunăstare, fereau casa de rău și te uitai la ele ca la o icoană.

Ș.A.: Un spațiu deosebit, în care ați creat un muzeu al ouălor decorative… Din anul 1993, această frumoasă artă este promovată și, iată că, în anul 2007, a fost inaugurat în mod oficial și vă poartă numele. Acest spațiu deține o valoare unică în țară, dar și la nivel internațional, dată de valoarea artistică a exponatelor originale. Astăzi, tărâmul Moldoviței devine o localitate în care etnia huțulă dăinuie de secole, această tradiție fiind promovată prin arta încondeierii ouălor. Sunteți fiică a acestui ținut binecuvântat, multiplă laureată la expozițiile din străinătate datorită promovării tezaurului inestimabil al etniei huțule, dar și întemeietoare a unui spațiu sacru, în care tradițiile și obiceiurile sunt promovate într-o formă autentică. Unde își are rădăcinile ideea realizării acestui muzeu, care a apărut ca o reflectare și ca o forma de manifestare concretă a dorinței de a lăsa zestre artistică tinerilor generații?

Lucia Condrea: Este o poveste de viață ce acumulează pe parcursul ei reușite pe plan internațional, marcate de participări la diverse expoziții, dar și de înființarea Muzeului Ouălor Lucia Condrea. Acest spațiu este un muzeu de autor ce prezintă creații originale, fiind un spațiu creat asemenea dorințelor mele, fiind singurul edificiu din lume ce reprezintă reflectarea operei ouălor încondeiate într-un spațiu dedicat autorului însuși. Există, în schimb, numeroși colecționari care, pe parcursul timpului, au adunat sau au căpătat diverse opere datorită pasiunii, dar și a situației financiare consistente, dar aceștia nu sunt creatori, ci iubitori de artă. O zi lucram și următoarea eram liberă, iar în timpul muncii aveam un refugiu: creionam tot timpul și învățam limba germană, ce avea să îmi fie utilă la expozițiile din Germania, Austria, Elveția și Olanda. Am dorit să îmi completez studiile, să fie un tot unitar la nivel lingvistic, să devin un om complex, care să nu depindă de alții. Multe lăzi am pus în podul casei, și într-o zi, venind de peste hotare francezii, nemții, sufrageria casei devenind tot mai neîncăpătoare, demonstrațiile de închistrire a ouălelor se multiplicau, și am luat astfel decizia de a crea un spațiu amplu dedicat vizitatorilor și iubitorilor de artă. Am simțit atât de puternică dorința noii generații de a se reîntoarce către origini, către tradiții și obiceiuri, fapt ce m-a impresionat și în egală măsură m-a motivat să înființez un spaţiu dedicat artei frumosului. Dorința de a lăsa un patrimoniu cultural vast tinerelor generații m-a determinat să creez acest sanctuar artistic dedicat etniei huțule. Mai mult decât atât, pot afirma faptul că aceast talent l-am transmis din generație în generație, fiica mea ducând mai departe această artă a închistririi ouălor, iar nepoata mea s-a dedicat portretizării pe pânze.

Ș.A.: În vederea realizării „bijuteriilor ovoidale” ați utilizat o serie de tehnici tradiționale. Am rămas profund impresionată de tehnica batik-ului de la care ați pornit și pe care ați perfecționat-o odată cu trecerea timpului, ridicând-o la rang de artă bucovineană. În anul 2007, în urma vernisajului organizat la Mănăstirea „Trei Ierarhi” din Iași, o personalitate marcantă din domeniul etnografiei prof. univ.dr. Ion H. Ciubotaru, cadru didactic al Facultății de Litere la Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”, a menționat că aceste lucrări reprezintă „o noutate absolută în acest domeniu și se va numi Arta Condrea”. Multe dintre modalitățile de încondeiere a ouălor sunt create de dumneavoastă și aș dori să ne împărtășiți instrumentele acestei arte…

Lucia Condrea: Muzeul deține trei secțiuni și în cadrul acestora am dorit să pun în valoare patrimoniul identitar al etniei huțule, cele antice. Am primit numeroase distincții, întrucât am salvat inestimabilul tezaur al huțanilor, reușind să transpun o dantelă, un ștergar, un covor pe ouăle încondeiate. Periplul și impactul la nivel internațional a fost atât de mare, întrucât niciun alt român nu a pătruns în marele saloane organizate de europeni, Sala Congresului Leonardo da Vinci. Aș vrea să fac o precizare, chiar memorabilă, aceste ouă aparțin doar creatorilor de frumos, artiștilor înșiși. Oglinda sărbătorilor pascale este reprezentată de ou, decorat cu sprijinut tehnicilor inovative ce aparțin artei Condrea: ceara colorată în relief; grafica în tehnica batik-ului (alb-negru); dantelării – vechile cusături romanești transpuse pe ou; tehnica lucrărilor de antichitate, lucrări de autor de o mare complexitate în care interferează arta maură (marocană) și arta huțulă; lucrări abstracte, moderne (pe un ou se pot observa frânturi din zeci de exponate); vechi cusături huțule transpuse pe ou folosind ceara de albine și pigmenți naturali; diversificarea cromaticii; cubism în 3D; motive de pe covoare, scoarțe, laicere, macaturi, transpuse pe ouă; motive transpuse pe ouă inspirate din sculptură; motive zoomorfe; motive de pe ștergare; motive de pe lasetă; motive croșetate.


Ș.A.: Călătoriile ne conduc pe tărâm bucovinean, unde pășim uimiți în muzeul ouălor încondeiate, un loc sacru în care tradiția este păstrată cu sfințenie din generație în generație, apropiindu-se de perfecțiune. Remarcăm o serie de bogății culturale ce decorează într-un mod armonios zona murală a muzeului din Moldovița. Complexul muzeal se prezintă sub forma a trei secțiuni: zona internațională în care regăsim ouăle premiate sau obținute în timpul călătoriilor, colecția autentică de origine huțulă și Arta Condrea în care regăsim tradiționalul transpus în culori, grafica de tip alb-negru, ceara în relief, dantelăria, zona de antichități și abstractul. Regăsim piese de colecție ce fac parte din Arta Condrea, dar și alte obiecte meșteșugite în toate colțurile lumii, în țări îndepărtate, obiecte decorate sau pictate, perforate cu dăltiţe, înveșmântate în pene, împodobite cu metale prețioase și nestemate, sau sculptate din esențe rare. Sunteți supranumită „muralista pe coaja de ou”, întrucât, de mulți ani promovați tradițiile huțule, aducând faimă tărâmului bucovinean. Cum ați reușit să adunați aceste piese inovative de colecție și cum ați creat bijuteriile în miniatură?

Lucia Condrea: Avalanșa de turiști ce pășește anual în incinta muzeului m-a determinat să îmi perfecționez tehnicile de lucru. Aceștia admiră adesea colecția internațională de ouă ce prezintă exponate deosebite precum: ouă realizate în Madagascar, ouă din roci şlefuite, ouă din lemn realizate în Africa de Sud, ouă din China, pictate în tempera cu simbolul raței, ouă de gâscă sculptate sau gravate din Ungaria, ouă cu aplicaţii florale din Franța, ouă perforate din Cehia, ouă „zgâriate” din Germania, ouă pictate cu elefanţi din Indonezia, ouă din lemn, pictate cu acuarelă sau ulei din îndepărtata Siberie, ouăle de porţelan din China, ouăle care au imprimat simbolul macului roşu din America de Nord – Philadelphia, pictura naivă de pe ouăle sau ouăle decorate în „stil Faberge”, cu piatră semipreţioasă în interior din Rusia, ouă realizate în cremene din Hong-Kong, un ou realizat dintr-o singură sârmă din Slovacia, ouă făcute din piatră şlefuită şi pictată din Danemarca. Am dus cu mine în toate expozițiile numele de Moldovița, Bucovina, România, făcând vizibil tricolorul în cadrul Congresului de la Paris din anul 2000, unde am obținut cinci premii onorifice. Am reușit să mă fac cunoscută întrucât am pus steagurile peste tot și am afirmat mereu cu mândrie: Je suis roumain. Sunt din nordul Bucovinei, sunt huțancă și această artă ne aparține. Anul acesta împlinesc 30 de ani de participări la expoziții internaționale, fapt ce mă motivează să muncesc zilnic la pasiunea mea, să mă perfecționez continuu, reușind prin perseverență, răbdare și minuțiozitate să încondeiez, închistrez și căpăcesc ouăle.

Ș.A.: Legenda spune că pe vremuri, locuitorii Moldoviței ciocneau și mâncau ouăle încondeiate întrucât erau numeroase, în schimb, astăzi, lumea le duce la biserică, le sfințește și le menține în casă ca pe o icoană, devenind un simbol al trecerii ireversibile a timpului, dar și al Sărbătorilor Pascale, celebrate în familie. Dețineți piese veritabile de muzeu, un ou care are peste 100 de ani, iar cel mai vechi a fost realizat în urmă cu 140 de ani. Patrimoniul huțul este dovada existenței unei moșteniri vaste, încă neexplorată de istorici. Un teritoriu misterios, în care ouăle grăiesc despre linia de cruce, linia dreaptă, linia vieții, despre toate elementele ce fac trimitere către șlefuirea diamantelor construite din bucățele de coji, toate acestea alcătuind destinul omului contemporan.  Care ar fi diferența între stilul tradițional al ouălor încondeiate pe timpuri și cel pe care îl regăsim în epoca modernă, privită prin prisma creației artistului?

Lucia Condrea: Cele sfințite în timp, în ani, s-au uscat în interior, fiind considerate o mare valoare, asemenea unui chihlimbar. Sunt, într-adevăr, o splendoare ouăle ce dăinuie de un secol și pe care puteți să le priviți cu drag în muzeul nostru. În duminica de Paște, fiecare gopodină își prezenta cu mândrie cele mai frumoase ouă încondeiate sau închistrite, acestea urmând a fi sfințite. Niciodată, nici în visele cele mai frumoase, nimeni nu s-ar fi gândit, că poți să înnobilezi acest ou și să realizezi o adevărată operă de artă. Au trecut anii, și pas cu pas, modele se perpetuau, dar fiecare dintre ele avea un nume: desagii popii, cărarea rătăcită, crucile, zoomorfele. Izvorul de inspirație în acest domeniu a fost reprezentat de ipostazele gospodărești până în trecut, dar eu, prin muncă asiduă și creativitate, am adus în prim plan Arta Condrea reprezentată prin reflectarea celor paisprezece tehnici inovative de încondeiere și închistrire a ouălor. În ceea ce ține de domeniul artei, pot afirma faptul că diversificarea este în strânsă legătură cu invoția și creativitatea, abilități pe care eu le-am fructificat prin muncă și talent dumnezeiesc într-un produs final ce este în esență bijuteria ovoidală.


Ș.A.: Celebră pentru meșteșugul încondeierii ouălor inspirate din simboluri străvechi ce aparțin ținutului bucovinean, ați reușit să promovați valorile tradiționale românești printr-un spirit modern, păstrând  identitatea culturală la nivel european.  În vederea realizării decorațiunilor ovoidale, utilizați o pensulă străveche, numită chișiță, prin care trasați linii minuscule ce transformă un simplu ou într-o operă de artă.  Considerați că diversitatea și originalitatea operelor de artă pot reprezenta surse de inspirație pentru noile generații?

Lucia Condrea: Fiecare colț din Moldovița ne rostește o poveste despre niște plaiuri mirifice în care tradițiile sunt promovate într-o formă autentică, în care spiritualitatea ne trimite cu gândul la apartenența la comunitate, în care rădăcinile strămoșești sunt moștenite de tineri, în care obiceiurile și meșteșugurile sunt preluate de noile generații și dezvoltate prin spiritual inovativ. Cred că bijuteriile ovoidale realizate pe parcursul carierei mele vor reprezenta repere ale artei închistririi ouălelor pentru generațiile viitoare ce vor fi deschise sferei tradiționale, ce vor dori să descopere misterele plaiurilor bucovinene prin prisma artei.

Ș.A.: : Se zvonește că în ținutul Bucovinei îl regăsim ce „Picasso al României”. Fiecare obiect închistat își spune povestea asemenea unei cărți deschise, ce impresionează publicul prin acuratețea tehnicilor utilizate în ceară, prin modul armonios de îmbinare a culorilor, dar și prin respectul menținerii liniilor tradiționale dezvoltate de huțuli. În esență, se demonstrează că indiferent de raportarea spațio-temporală, Arta Condrea reprezintă un reper în curentul modern. Când ați deprins această tehnică și cum reușiți să o puneți în valoare în opera dumneavoastră?

Lucia Condrea: Regăsim modele complexe și deosebite, imortalizate pe micile bijuterii ovoidale. Oul încondeiat poate reprezenta o zestre a trecutului istoric, dar în egală măsură și o formă de promovare a tradițiilor în epoca contemporană, ce merită pe deplin a fi promovat la nivel naţional. În epoca contemporană, elementele tradiţionale devin mesageri ai autenticului şi promotori ai obiceiurilor străvechi.

Ș.A.: Răbdarea, sufletul cald și mâinile iscusite reprezintă elementele primordiale prin care artistul își desăvârșește capodopera ce rostește despre istoria bogată a unui neam, despre trăirile profunde ale sufletului, despre darurile cromatice ale lumii, despre tradiții și obiceiuri străvechi. Care ar fi ingredientele esențiale pe care tinerii artiști ar trebui să le cumuleze în realizarea operelor?

Lucia Condrea: Pe parcursul timpului, am dezvoltat Arta Condrea, care este recunoscută la nivel mondial ca fiind constituită dintr-un cumul de tehnici ce pun în valoare patrimoniul huțul prin arta încondeierii ouălelor. Mi-aș dori să observ la noile generații elementul de originalitate, de noutate, dar și promovarea unor alte tehnici, inovative din punct de vedere cromatic, care să atragă atenția asupra tărâmului bucovinean.

Sursa fotografiilor:

https://www.muzeuloualorluciacondrea.ro/index.php/arta-condrea
https://www.muzeuloualorluciacondrea.ro/index.php/muzeul
https://www.discoverbucovina.info/muzeul-oualor-incondeiate-lucia-condrea-din-moldovita/