„Prima săptămână de lucru n-a fost nici grea, nici simplă. Cumva, ca la orice job, ai nevoie de o perioadă de acomodare. Şi mărturisesc că nu era, totuşi, ca orice alt job. Cred că-n perioada de început am avut emoţiile pe care le are un chirurg la prima operaţie ‹‹solo››. Atât de intens mi se părea totul. But it was worth it. Mi-a adus curaj, m-a făcut să scap de complexe, să-mi deschid mai mult mintea, să cunosc oameni şi poveşti de viaţă fascinante, că deh, nu mereu e vorba doar de sex, uneori oamenii sunt singuri şi vor să vorbească cu cineva. Faci şi asta. Te dedici, asculţi, oferi… e mai mult decât ce pare la suprafaţă. Şi poate n-o să fie prea mulţi de acord cu asta, dar e o experienţă pe care ar trebui s-o trăim cu toţii, more or less.”, spune scriitorul Alex Andronic cu privire la experința trăită pe propria piele și relatată în cartea „Confuz”- videochatul, pe vremea când locuia în Danemarca.
Într-o societate în care viața altora oricum pare mai interesantă decât propria viață, oamenii s-au obișnuit să pună etichete fără să cunoască scenariul din spatele fiecărui individ despre care obișnuiesc să-și dea cu părerea chiar și atunci când nimeni nu-i întreabă nimic. Iar dacă în discuție intră tot ce ține de sex, pornografie sau videochat, ai toate șansele să fii trimis să mai treci pe la biserică, vizibil fiind că „a intrat necuratul în tine”. Și cu toate acestea, cifrele celor care ales aceste industrii pentru a munci sunt din ce în ce mai mari, chiar alarmante după unii, cu 100 000 de persoane angajate în acest domeniu, România fiind în topul țărilor în privința videochatului.
„Societatea judecă orice și pe oricine, ea își impune normele din exterior și acționează oarecum constrângător, apoi lipește etichete. Etichetarea are, din păcate, un caracter expansiv și contagios. Însă viața e trăită individual și, în anumite momente ale vieții noastre, alegem să acționăm într-un anumit fel, să facem ceva chiar dacă știm că acel ceva nu ne definește sau nu asta ne-am dori cu adevărat, dar care ne poate salva pe termen scurt dintr-o situație de răscurce. Dezirabil ar fi ca oamenii să nu eticheteze, să nu gândească în termeni dihotomici, bun-rău, alb-negru. Fiecare persoană are dreptul la libertate de alegere și exprimare și trebuie să învățăm să ne respectăm aceste drepturi unii altora. Ar trebui, înainte de toate, să învățăm să nu-i mai judecăm pe ceilalți, indiferent despre cine este vorba. Este o problema ce ține de educație și de autoeducație.”, spune psihologul Manuela Apostol.
Sunt câțiva ani buni de când îmi doresc să vorbesc cu cărțile pe față, cum s-ar spune, despre o industrie care promite case, mașini, excursii de huzur, bani și tot ce n-ai visat să ai vreodată dacă ești un/o tip/ă modest/ă- industria videochatului. Sunt doar câteva dintre promisiunile cu care te ademenesc studiourile de videochat și spun promisiuni pentru că, în realitate, ajungi să le dobândești doar dacă ești organizat, dedicat și responsabil, asta așa, ca nu cumva să avem impresia că ți se oferă totul pe tavă, fără să faci nimic. Nu, din contră, ca să ajungi să câștigi câteva mii de euro pe lună e nevoie să îți iei în serios jobul de model de videochat- „Dacă nu îți dai interesul, nu faci bani. Nu e ca și cum ar fi un job la care te duci ca să ai de unde pleca. Dimpotrivă, poți câștiga sume fabuloase, dar asta înseamnă că trebuie să și investești în tine. Nu mă refer la intervenții estetice, ci mai ales la investiții în dezvoltarea personală. Industria aceasta s-a schimbat în toți acești ani. Apoi, e și chestie de șansă uneori, sunt zile în care chiar poți avea ghinion și să nu faci bani aproape deloc. E foarte important cum treci peste acele zile și continui să ai încredere în tine. Azi, secretul în videochat e să știi cum să îl ții pe client cât mai mult de vorbă, nu să arunci hainele de pe tine imediat. Îi poți câștiga încrederea celui cu care te întreții, om care ajunge, de multe ori, să ți se confeseze. De ce fac asta? Nu știu…mulți sunt singuri, caută atenție și pe cineva care să îi înțeleagă. Evident că sunt și obsedați care îți cer tot felul de fantezii, dar dacă știi cum să îi ocolești sau să le dai impresia că faci ceea ce îți cer, atunci poți sta liniștită, ai viață lungă în domeniul videochatului”, mărturisește D., tânăra care, la cei aproape 30 de ani pe care urmează să îi împlinească, a reușit să bifeze toate acele „promisiuni” de care menționam anterior. D. n-are vreo problemă în a recunoaște că e model de videochat în fața familiei și a prietenilor, dar încă se ascunde de privirile și vorbele răutăcioase pe care străinii i le-ar arunca dacă ar ști că zi de zi vine la studioul de videochat. Dacă o vezi, nici nu te-ai gândi că e model de videochat de vreo doi ani și jumătate, poate și pentru că ne așteptăm ca modelele de videochat să fie niște bombe-sexy, acel tip de păpușă Barbie mereu ca scoasă din cutie. „Nu te crede nimeni că poți face videochat doar vorbind, de multe ori. Sor-mea și-a dat seama singură de jobul meu, iar după ce am avut mai mulți bani strânși și voiam să îmi dau un avans pentru casă, am fost nevoită să le spun și părinților, nu mai puteam ține ascuns. Am avut noroc cu ei. Mi-au zis că e foarte important ca eu, la nivel psihic, să fiu ok cu mine. Bine, nu le-a fost chiar ok, mai ales că m-au ținut în facultate, dar eu voiam mai mult. Recunosc, am mers și încă mai merg la psiholog. Toate ședințele de terapie mi-au fost extrem de utile!”, completează D., tânăra care e absolventă de studii superioare, dar n-a profesat niciodată în domeniul economic pentru care s-a pregătit.
Despre O., o altă tânără e care o întâlnesc întâmplător pe holul de la Vixen Studio (studioul de videochat la care am găsit răspunsurile dorite pentru al meu articol) și despre care Mihaela, managerul, îmi spune că e în prima ei zi de lucru, nu mă dă pe spate. E mică de statură, plinuță și acoperită cu un machiaj arăbesc care-i maschează perfect tenul imperfect. I se citesc emoțiile pe față, ieșise la o țigară, în pauză. Avea o rochiță lejeră, decentă, papuci de casă, totul decent, nu cum îmi imaginam eu că ar putea fi ca la Playboy Mansion. O. era nerăbdătoare. Trecuseră vreo trei ore de când intrase la program și o treceau tot felul de gânduri. Nu mi-a zis asta, însă i se citea pe chipul acelei mame care avea acasă doi copii de crescut singură, după ce concubinul o abandonase după o bătaie zdravănă… aveam să aflu că făcuse vreo 80 de euro, banii ei (la un comision de 50% din venituri, comisionul minim pe care îl poți încasa ca model de videochat la Vixen Studio), că a vrut să fie cea cu inițiativă și să „atace”, adică să-i aleagă pe clienții cu bani, nu să stea ca într-o vitrină din Amsterdam și să fie aleasă. A mizat pe atuul ei, sânii, și n-a făcut nimic altceva decât să și-i maseze cu ulei. Ca la plajă, topless oarecum, îmi trece mie prin minte! :)) E drept, e și un fel de loterie, în sensul că n-ai de unde ști care dintre cele trei ture din programul de lucru e mai profitabilă, când sunt activi clienții care au bani. Nu-i chiar ușor, iar la început e foarte probabil să resimți oboseala celor 6-8 ore petrecute în fața laptopului.
*sursa foto: expertphotography.com
„Nimic nu este neobișnuit în videochat. Fetele întâlnesc pe camera de chat tot felul de oameni, de la oameni foarte romantici la oameni despre care mulți ar spune că sunt obsedați de pornografie, dar fiecare dintre ei nu caută altceva decât să-și satisfacă unele capricii. Într-un fel sau altul, își caută ‹‹confidentul››, se simt într-un mod plăcut și mai sigur discutând cu fetele prin intermediul camerei, din spatele unui calculator, diverse dorințe pe care sigur nu le-ar pune în practică în viața de zi cu zi. Dacă ar fi ca fetele să pună în aplicare tot ce vor ei și tot ceea ce le cer, cred că studiourile de videochat ar fi goale din cauza extremismului lor. E principalul motiv pentru care adminii noștri le învață pe fete să mimeze, să facă „fake”, să improvizeze și, prin șarmul și manipularea discuțiilor, să-i ducă înapoi în lumea reală, să- i facă în așa fel încât să devină rușinați poate. Discuțiile cât mai lungi sunt cele mai profitabile atât pentru fete, cât și pentru studio, pentru că înseamnă minute în plus pe privat, iar cum modelel de videochat sunt plătite pentru fiecare minut din privat, e și interesul lor să îi țină cât mai mult de vorbă.”, explică Bodea Costin, proprietarul unuia dintre cele mai vechi studiouri de videochat din Iași, Vixen Studio.
Cam cât e minutul „pe privat”? Între 3 și 5 euro, spune Costin, fapt care-mi dă oarecum calculele peste cap și începe să explice sumele de mii de euro pe care le fac pe lună și despre care vorbesc modelele de videochat performante, adică acele videochatiste care își iar în serios jobul pe care ele și l-au ales, fără a fi obligate de cineva anume să îl presteze. Nu mi-am dorit să intru în fel și fel de detalii intime, referitoare la ceea ce se întâmplă în fața camerei, nu m-a interesat să aflu. Chiar cred că fiecare are dreptul de a munci orice, atât timp cât nu face rău nimănui și e asumat, căci da, despre asumare e vorba, în definitiv. Norocul meu a fost să am prieteni care au sau încă mai au un astfel de business. Spun că au avut, căci se întâmplă să și închizi studiouri de videochat, mai ales când ești atras de mirajul banilor făcuți ușor. „Poate că am fost prea corecți și am încercat să nu fentăm nimic. Sau poate așa a fost să fie, o simplă experiență. Prin 2010, videochatul era în vogă, aveam cunoștințe care voiau să facă videochat, dar le era rușine să meargă la cineva străin. Aveam niște bani de investit, vreo 10 000 de euro m-a ajuns amenajarea spațiului și aparatura. Era un studio mic, cu cinci camere video, dar am făcut bani. Și cum i-am făcut, așa s-au și dus. Oricum, poveștile fetelor care au lucrat pentru noi m-au făcut să-mi dau seama că sunt norocos. Acum îmi închipui că e mai dificil să faci la fel de mulți bani. Multe dintre modele preferă să facă de acasă, dau datele personale clienților, ceea ce n-ar cam trebui să facă. Felicitări celor care au rezistat pe piață și au știu mereu să vină cu ceva nou pentru a avea activitate!”, îmi povestește Victor, prietenul care mi-a vorbit pe larg și despre atmosfera degajată în care se desfășura totul, nu doar despre câteva dintre acele povești de care menționa. Fetele se împrietenesc între ele, unele ajung să se înrudească, țin legătura. Inevitabil, ca oriunde, se formează și „bisericuțe”, dar la orice studio de videochat ai merge, ai să vezi că toată lumea râde dezinvolt, nimeni nu simte presiunea de a veni la muncă. Videochatul nu scapă de controalele celor de la ANAF sau ITM, iar Costin îmi povestește că a avut parte și de o descindere a celor de la crimă organizată la studioul Vixen din Suceava– „era într-o sâmbătă seara, au intrat mascații fără niciun fel de mandat. Comisarul mi-a spus, ulterior, că erau suspiciuni că ar fi vorba despre vreo rețea de trafic de persoane. S-au convins din documente că nu era nici pe departe ceea ce credeau. Nu m-au deranjat că le-au luat pe fete la întrebări, că au controlat fiecare act, deși se vedea că au venit cu lecțiile făcute. În schimb, m-a deranjat că au început să filmeze cu telefoanele personale, că au speriat fetele care lucrau și, evident, că s-a făcut tam-tam pentru nimic. Nu s-au găsit ilegalități, în schimb, studioul a avut de suferit la nivel de imagine…”.
Potrivit psihologului Manuela Apostol, cel puțin în cazurile avute în terapie, cazuri cu modele de videochat cu vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani, deci foarte tinere, considerentele financiare au fost motivele principale care le-au făcut să aleagă această activitate. În anumite cazuri, spune psihologul, fetele proveneau din familii cu situații financiare precare și au ales acest loc de muncă pentru a se întreține, pentru a-și plăti studiile și pentru a-și ajuta finanaciar familia. În alte cazuri, au ales această activitate de videochat pentru a-și atinge, în opinia lor, într-un timp mai scurt, obiectivele personale: haine de firmă, mașină, locuință etc., pe care nu ar fi putut să și le îndeplinească dacă ar fi activat într-un alt domeniu.
„Problemele frecvente pentru care modelele de videochat apelează la servicii de consiliere psihologică, raportat la cazurile de care m-am ocupat până acum, sunt simptomele depresive (dispoziție depresivă, sentimente de vinovăție, tulburări de somn etc.) și tulburările de anxietate (precum atacul de panică, anxietatea generalizată). Au multe temeri, dar și mai multe sentimente de vinovăție. În cadrul ședintelor de consiliere psihologică, fetele care desfășurau această activitate de videochat susțineau că vor să se oprească la un moment dat, când vor avea stabilitatea financiară pe care și-o doresc și, în unele cazuri, când își vor finaliza studiile. Pentru că majoritatea ascundeau adevărata lor ocupație, trăiau un sentiment constant de teamă ca membrii familiei și prietenii apropiați să nu afle adevărul. E ca și cum ar trăi zilnic o viață dublă. Apoi, se gândesc în viitor, cum o să reacționeze și dacă o să le accepte un iubit, știind că au fost modele de videochat.”, susține psihologul Manuela Apostol.
Temerea principală e să nu fie descoperite de apropiați și nu puține sunt cazurile în care fetele au fost șantajate de diverși cu fotografii sau filmulețe „compromițătoare”. Un astfel de caz e și E. sau Elena. Are 27 de ani, e divorțată, a lucrat la un studio de videochat pe la 22 de ani, dar a renunțat pentru că viitorul soț n-a mai fost de acord să fie model. A încercat, cu banii de la nuntă, să aibă o afacere de familie, dar nu știa nimic despre business, așa că după nouă luni punea lacăt pe afacere și și-a dat seama că nu mi au bani. Certurile i-au adus în pragul divorțului, iar când E. s-a văzut „eliberată”, a revenit în domeniul videochatului, dar nu la studio, ci acasă. Îi e greu, nu face bani, dar nici nu s-ar întoarce la studio. Adică se descurcă cum poate, a reușit să-l prindă pe un moș din Spania care îi trimite lunar câteva sute de euro, însă nu-i sunt suficienți acești bani când stai în chirie și trebuie să te descurci. „Nu știu ce voi face… cel mai probabil, dacă voi vedea că nu-mi găsesc locul, nici bani nu am, mă voi gândi să revin la studio. Parcă mă responsabiliza să mă știu la un studio de videochat, chiar făceam bani, chiar dacă lucram pe comision.”, spune Elena.
În industrie lucrează și femei, și bărbați. L-am întrebat pe Alex (cu care am povestit aici), amicul meu din București, scriitor, cel care a povestit pe larg în cartea „Confuz” o bună parte din acea perioadă în care s-a apucat să facă videochat. Era în Danemarca pe atunci, însă lui Alex Andronic nu îi e rușine să recunoască că a fost model de videochat, mai ales că și-a pus cumva în filele unei cărți întreaga poveste de viață, inclusiv mărturisirea că e gay, un adevărat act de curaj într-o Românie în care ești mai aplaudat dacă ești un soi de infractor decât să îți asumi o altă orientare sexuală.
„N-a fost neapărat nevoia de bani la mine, ci mai degrabă curiozitatea. Era un lucru nou, ştiam puţin spre deloc despre toată industria asta şi părea un fel de fructul interzis. Ştii, sunt un băiat simplu, de la ţară, crescut cu principii ‹‹sănătoase››, vorba aia. N-aveai voie să pui întrebări, n-aveai voie să cunoşti lucruri, nu se vorbea despre sex, despre protejare, despre masturbare… nimic. Ei bine, ca mulţi alţii, probabil, am descoperit lucrurile pe parcurs, în timp ce se întâmplau. Cam la fel a fost şi cu videochat-ul. Apoi, a intervenit partea financiară, cumva ‹‹orgasmul›› acestei industrii. C’mon, de ce n-ai face bani din sex? Nu ştiu dacă e o decizie grea în niciunul dintre cazuri, asta în condiţiile în care eşti destul de open minded şi nu priveşti videochatul ca prostituţie, ci ca schimb de… cultură (râde). Te despart, probabil, sute sau mii de km de cealaltă persoană, eşti în faţa unui computer, deci nu există contact fizic şi nu eşti obligat să faci ce nu vrei să faci. Ah, şi faci bani din asta. Bani mulţi. Ce poate fi rău?”, spune Alex Andronic.
Alex e asumat, poate de aceea vorbește atât de deschis și fără niciun pic de jenă despre videochat, job despre care spune că e „o experiență pe care ar trebui să trăim cu toții, more or less”. În România, chiar dacă mai glumește că s-ar reapuca, nu a fost tentat să facă videochat pentru că nici nu are timp și nici nu ar putea renunța la ceea ce lucrează la momentul discuției, chiar dacă beneficiile financiare ar putea fi mai mari decât cele pe care le are acum, dar toate se întâmplă la timpul lor. Oricui îi trece prin minte cuvântul „videochat” destul de des şi se gândeşte „cum ar fi să…”, spune Alex, iar pe aceștia el îi încurajează să experimenteze pentru a putea spune „cum a fost să fac asta”. Adept al sloganului „live the moment”, mereu i-a plăcut să facă orice i-a trecut prin cap, să-ncerce, să experimenteze, să-și satisfacă curiozităţile fără teama că va fi judecat pentru acţiunile sale.
„Oamenii sunt diferiţi, fiecare ajunge într-un punct anume în contexte diferite, cu moduri diferite de gândire. Există oameni şi-n România care nu sunt muritori de foame, care nu au grija zilei de mâine din punct de vedere financiar, dar fac videochat. De ce? Doar ei ştiu. Că e plăcere, curiozitate, un mod de a interacţiona cu oameni diferiţi, de a se descoperi pe sine, de a scăpa de complexe… motivele pot fi o mie, astfel că şi danezii sau orice altă naţie sunt împinşi de aceleaşi lucruri. În plus, mai e o chestie. Poate nu duci lipsa banilor şi nu te întrebi dacă ai ce mânca mâine, dar nici nu-ţi permiţi din salariu să pui deoparte, să-ţi iei o maşină, un telefon nou la fiecare câteva luni, poate nu-ţi permiţi concedii dese, iar videochatul e o soluţie pentru asta. Poate fi un venit extra, nu neapărat stabil, de pe urma căruia poţi să-ţi îndeplineşti micile sau marile dorinţe mult mai uşor. Îmi doresc ca oamenii să-nţeleagă că viaţa lor este doar a lor şi că nimic din ce fac nu-i priveşte pe ceilalţi. Şi-mi place să mă gândesc că la sfârşitul zilelor voi putea spune ‹‹da, frate, le-am încercat pe toate, sau tot ce mi-am dorit să-ncerc, de fapt, şi-a fost mişto, viaţa a fost mişto, am trăit.››. Poate sunt eu un pic mai crazy, dar cred cu tărie că ‹‹regret că n-am făcut asta›› n-ar trebui să facă parte din gândurile de sfârşit de viaţă”, afirmă Alex.
Modelele de videochat au aceleași dorințe și vise ca oricare dintre noi. Vor o viață fără lipsuri. Sunt multe modele de videochat care au familii pe care le întrețin, modele care s-au redescoperit ca femei datorită videochatului, modele pentru care să-i știe pe cei dragi fericiți contează cel mai mult. Unele s-au întors în țară după ce au lucrat în cluburi de noapte, altele și-au dat seama că e mai important să fie alături de familie decât să se chinuie printre străini, făcând fel și fel de munci. Toate, dar absolut toate, se gândesc la bani, bani care, dacă nu ești cumpătată, se duc foarte ușor pentru că începi să duci un soi de viață în care nu te abții de la nimic, dar nici nu te gândești la viitor. Cred că aceasta e, de fapt, cea mai mare provocare pentru un model de videochat- să învețe să-și drămuiască banii câștigați și chiar să se gândească la investiții. Totuși, personal, lucrând la acest material, am făcut un exercițiu de imaginație și m-am gândit care ar putea fi motivația mea de a lua o decizie de genul celei pe care au luat-o aproape o sută de mii de femei care lucrează în industria videochatului. Mi-am răspuns sincer că în cazul în care oricare dintre membrii familiei (rude de gradul I adică) ar avea nevoie de o intervenție medicală extrem de costisitoare, de ordinul zecilor de mii de euro, iar timpul ar fi limitat, nu știu dacă rațiunea și conștiința ar mai fi la fel de ferme cu privire la „Eu?!? Niciodată!!!”… Dar cum totul e ipotetic, mă rezum în a spune că personal, n-am nimic împotriva celor care lucreză ca modele de videochat dacă sunt persoane asumate, nu ipocrite. Totuși, revenind, nu mare mi-a fost mirarea să aflu că unele fete au fost „smulse” de-a dreptul din mâinile „peștilor”, fiindu-le redat dreptul la o viață normală, în care nu sunt obligate să facă nimic din ceea ce nu-și doresc să facă. Altora li s-au deblocat conturile pentru a-și putea relua activitatea. Și exemplele pot continua…
„Multe dintre fetele care au fost modele de videochat la Vixen Studio s-au căsătorit, au familii, s-au orientat, când au considerat, spre alte joburi pentru care s-au pregătit. Unele au plecat din țară, nu le-a fost ușor, s-au întors la studio și tot așa. Cu altele ne-am înrudit pentru că le-am cununat sau le-am botezat copiii. Fetele care au fost la noi la studio țin legătura cu fostele colege, cu adminii, am ținut dintotdeauna la aceste aspecte care sunt o dovadă a colaborării foarte bune pe care am reușit să o dezvoltăm în toți acești ani. Regula ‹‹bunului simț›› a fost singura regulă impusă la Vixen Studio, iar fetele cu care am colaborat de-a lungul timpului chiar au fost fete cu mult bun simț, care și-au văzut de drumul lor, fete muncitoare, care și-au dorit ceva mai bun de la viață, iar Vixen a fost o etapă în viața lor.”, completează Costin Bodea, proprietarul Vixen Studio.
*Bodea Costin, manager Vixen Studio
Și pentru că tot s-a amintit de reguli, fiecare videochat are propriile reguli, însă e foarte importantă relația de respect dintre angajator și fete, mai ales când vorbim despre un domeniu în care fără discreție și confidențialitate nu există un contract de colaborare. Costin mi-a povestit că mereu le-a lăsat mână liberă fetelor, le-a făcut să nu simtă niciun fel de presiune sau constrângere, mai ales când vine vorba despre respectarea programului pe care ele singure și-l aleg, acesta fiind unul extrem de flexibil. De obicei, se lucrează în trei ture, transportul le este asigurat în caz că au nevoie, la fel cum le este asigurată și cazarea, dacă trebuie. Costin a fost un fel de pionier al industriei, în vremuri în care câți s-ar fi gândit să facă bani din industria sexului? Mai degrabă, ideea a fost „furată” de la un prieten de-al său care avea totul pregătit, dar nu avea fetele care să lucreze. Așa a început afacerea Vixen Studio.
„Ideea, de fapt, a fost a unui prieten care mi-a povestit despre acest mod de a face bani. Avea totul pregătit, dar nu avea fete care să fie dispuse să stea 8 ore în fața unui laptop. Ba mai mult, credea că e ceva ilegal și nu voia probleme. Întâmplarea sau norocul face că a doua zi după discuția avută cu prietenul meu am găsit fata de care aveam nevoie. Ne-am împrietenit, mi-a devenit imediat partener în business și, mai târziu, fină. Era studentă la Medicină, iar acum e medic la un spital din Iași. Chiar e o persoană deosebită și nu o spun așa, doar pentru că mi-a purtat noroc.”, își amintește Costin Bodea, patronul Vixen Studio, un personaj în adevăratul sens al cuvântului, absolvent al Facultății de Drept, băiatul care cu siguranță și-a surprins părinții în momentul în care le-a spus că a decis să schimbe domeniul juridic cu domeniul videochatului. „Bine nu le-a căzut, îți da seama!”, spune Costin, ușor amuzat de întrebarea mea.
Cu timpul, „gustul” banilor l-au simțit și alții, așa că a apărut concurența. Proprietarii studiourilor de videochat au început să se întreacă în concursuri și premii care mai de care mai atractive pentru fetele care ar fi vrut să se alăture industriei. Și nu erau deloc de neglijat- mașini, telefoane, vacanțe în stăinătate, bonusuri de angajare generoase sau, mai nou, apartamente. Cât despre reclamele cu care își încântă potențialele noi angajate, managerii de videochat remarcă faptul că înainte a fost o perioadă în care legislația era mai permisivă, însă acum, promovarea cât mai bună ține și de creativitatea agențiilor sau oamenilor pe care studiourile îi au în spatele brandurilor de videochat. Nu de puține ori am observat cum oamenii se revoltă pe reclama intensă pe care și-a fac studiourile prin oraș, cu mașini plasate strategic pe domeniul public, însă n-am înțeles de ce s-ar revolta în condițiile în care internetul oferă acces la orice tip de reclamă, iar copiii din ziua de azi vorbesc cu nonșalanță despre subiecte-tabu din vremea noastră… la urma urmei, e o industrie destinată adulților, nu?
sursa foto: expertphotography.com, bzi.ro,
2 comentarii