Ce se află în spatele „LARA”, serialul-fenomen al momentului din online-ului românesc. Totul despre povestea care a cucerit milioane de copii, adolescenți și părinți

Ce se află în spatele „LARA”, serialul-fenomen al momentului din online-ului românesc. Totul despre povestea care a cucerit milioane de copii, adolescenți și părinți

Un adevărat fenomen. În cifre, „Lara” se traduce prin 20 de milioane de vizualizări pe Youtube în cele 18 episoade, locul întâi în Youtube trending de mai multe ori și peste 1,5 milioane de copii, adolescenți și părinți din România și Republica Moldova care așteaptă cu sufletul la gură fiecare nouă întâlnire cu Iuliana Beregoi, tănăra artistă care a cucerit online-ul. Descoperită la Festivalul Internațional MusicForKids pe care actualii manageri ai artistei, Alina și Cătălin Dascălu, îl organizează de zece ani, Iuliana Beregoi a devenit idolul noii generații. Totuși, n-am putea spune că Iuliana le-a captat atenția din prima, însă primul vlog pe care aceasta l-a creat i-a făcut pe cei doi soți să înceapă să o urmărească mai cu atenție, iar la distanță de aproape un an și jumătate să pornească un prim proiect comun. Ideile și planurile celor doi păreau „mănușă” cu Iuliana Beregoi, iar faptul că nu s-au înșelat e dovada cifrelor de care aminteam mai sus. Alina și Cătălin sunt sinceri și mărturisesc că nu s-au așteptat la un asemenea succes cu serialul LARA, mai ales că la început, în afară de ei, „doi nebuni”, după cum spune Cătălin, regizorul Ciprian Iacob și o mână de actori sufletiști cu care au filmat primul episod, nu a mai crezut nimeni în visul lor. Dar asta și poate pentru că „nu am povestit nimănui până nu am filmat primul episod. Am învățat să nu risipim energiile. Drept urmare, episodul a avut un succes uriaș și a prevestit apariția unui fenomen. Am început prin a investi noi în serial. Nimeni nu crede în visul tău până nu demonstrezi ceva. După primele episoade, succesul a vorbit în numele nostru și am început să găsim susținere”, povesteșteCătălin Dascălu, omul responsabil nu doar cu partea de management, ci și cu scrierea scenariului serialului LARA.

„Sincer, nu ne-am așteptat la un succes de asemenea anvergură, dar ne-am dorit foarte mult și am muncit în direcția care trebuie. Într-un fel, succesul e o finalitate a muncii pe care o depui. Te animă și îți dă încredere că faci bine ceea ce faci. În general, avem instincte bune și ‹‹mirosim›› succesul. Știam că venim cu ceva nou, inedit și visam la succes. Suntem destul de nebuni încât să ne aruncăm cu capul înainte într-un proiect, însă nu suntem inconștienți să investim atât de mult timp, energie și bani fără să credem că vom ajunge unde ne dorim. La ce nu ne-am așteptat, însă, a fost ca serialul să prindă și la cei mari. Și nu e vorba doar de părinții care se uită împreună cu copiii, vorbim de tipi sau tipe de 20-25 de ani, care ne opresc pe stradă să ne felicite, ne opresc în mall să facă poză cu ‹‹Lara›› atunci când Iuliana e cu noi, în România, sau ne fac din mână din bucătărie de la McDonalds atunci când stăm la rând sau atunci când ne zic că se uită la serial. Sentimentul pe care îl ai în acele minute e de nedescris!”, spune Cătălin Dascălu, scenaristul care mărturisește că a scris primul episod în timpul unui concert de-al Loredanei Groza, artista care îl inspiră și de care îi leagă o prietenie veche. Tot ce a contat a fost să-i placă lui, să creeze o intrigă care să-l facă să se întrebe „oare ce va fi în episodul următor?”. A ajuns acasă și a cizelat ceea ce-și notase pe telefon, în „notes”, script la care a adăugat replicile.

            Dar pentru Cătălin, partea cu scrisul n-a debtat odată cu LARA. La șapte ani, ține minte că și-a notat pe o foaie câteva rânduri dintr-un posibil scenariu viitor. Era ceva science-fiction, dar a mototolit hârtia și a aruncat-o la scurt timp. Atras de lectură a fost de mic, însă nu neapărat de acele lecturi obligatorii pe care cu toții eram nevoiți să le citim la școală, ci de acele lecturi care-l făceau cumva să-și dorească să exploreze, să descopere fel și fel de noi lucruri. De la 5 ani a învățat să citeascĂ, iar prima carte a fost, cel mai probabil, o carte cu basme. La 8 ani deja, când era în spital din cauza unei angine, citea prima carte „serioasă”, împrumutată de la un domn mai în vârstă, coleg de salon- „Delicventa Solvieg”, pe care a „devorat-o” în  numai o zi, atât de tare l-a captivat. Pe Loredana Groza, artista care rămâne în fruntea topurilor din România, au întâlnit-o într-un moment în care chiar aveau nevoie de cineva care să îi motiveze. Sunt prieteni de suflet, o admiră și respectă deopotrivă, Loredana fiind omul de la care au învățat că e foarte probabil ca într-un proiect să fii nevoit să dai și 150%  dacă vrei să funcționeze, pe lângă acel 100% care înseamnă muncă și dedicare. Dacă se uită în urmă, o fac pentru a-și aminti că de ar fi să o ia de la capăt, ar alege, cu siguranță, același drum. Și fac asta cu fiecare piesă nouă sau nou episod care înseamnă un alt început- „asta e frumusețea, de fapt: drumul, nu neapărat destinația finală”.

            Din exterior, totul pare nu doar frumos, ci și simplu pentru unii, însă în spate e foarte multă muncă pe care toți cei implicați o resimt din plin până la epuizare. Vorbim chiar de depresie de moment, iar asta se întâmplă și din cauză că niciodată nu și-au imaginat un plan B doar dintr-o dorință uriașă și convingerea că n-ar putea face altceva decât ceea ce fac acum. Mereu împreună, Alina și Cătălin reprezintă suma unor experiențe din trecut. Cătălin a început să facă muzică din 1994, când avea numai 16 ani,. Și-a spus povestea în versuri, pe ritmuri muzicale, în „Dincolo de zgârie nori”, piesa care îl sensibilizează ori de câte ori o ascultă. Zece ani mai târziu, în 2004, Cătălin a întâlnit-o pe Alina, al cărei vis era să organizeze un festival de muzică. Au înființat o asociație non-profit din dorința de a cunoaște și susține cât mai mulți copii talentați și ulterior, ca un pas firesc, a venit Mixton Music. În toți acești ani, au compus și produs sute de piese, zeci de videoclipuri, 15 episoade dintr-un serial și un film de cinema, dar tot ca la început se simt.

Iuliana Beregoi, LARA din personajul principal al serialului cu același nume: „Personajul LARA m-a făcut să înțeleg că trebuie să lupt pentru ceea ce îmi doresc și să nu renunț la visurile mele, să nu îmi pese de părerea celorlalți și să fac ceea ce îmi place mie. Tot ce mi se întâmplă acum este ceva wow, mi-am dorit întotdeauna să ajung aici și până acum nu realizez pe deplin că totul e real. E ca un vis devenit realitate!”

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Cumva, e LARA  Hannah Montana de România?

Cătălin Dascălu: Lara e Lara. Nu mai poate exista o altă Hannah Montana. Așa cum nu va mai exista o altă Lara cu același farmec. Ca notorietate însă, da, se poate spune că Lara sau Iuliana Beregoi este așa cum era Hannah Montana în America și în toată lumea.

Ați reușit să umpleți Sala Palatului de două ori și sold out a fost și la Iași. Cum vedeți voi acest succes, cum poate afecta un astfel de succes un tânăr artist cum este Iuliana Beregoi și la ce ar trebui să ne așteptăm de acum înainte?

Cătălin Dascălu: Când am intrat prima oară în Sala Palatului pentru a vedea dacă e potrivită locația pentru ceea ce ne doream, sala era goală. Stăteam pe scenă și priveam aproape 5000 de locuri goale, în rezonanță cu golul din stomac pe care l-am simțit. Însă știam că ceea ce am creat noi poate să umple acele locuri și așa a fost. Am făcut sold out în trei luni! După alte cinci luni, am mai umplut încă o dată Sala Palatului, în același an, tot cu Iuliana, însă cu un alt concept de spectacol. La scurt timp după, am umplut Sala Polivalentă din Iași și Palatul Național din Chișinău. Acesta e rezultatul muncii și pasiunii noastre. Acesta e succesul, de fapt. Acolo îl simți cel mai direct și mai organic: când vezi și auzi mii de copii și parinți cum îți cântă fiecare melodie și strigă împreună că „iubesc Lara”. Pentru Iuliana, nu e greu să gestioneze acest succes fiindcă pe lângă muncă, e mult fun. Și încercăm să o ținem cât mai mult cu picioarele pe pământ. Nu e „afectată” de succes, ia lucrurile ca atare și se bucură la fel ca noi pentru că e abia începutul. Are 15 ani și noi deja avem planuri concrete cu ceea urmează…

Ați fost și dinainte de Iuliana Beregoi și LARA în showbiz, cum a venit ideea unui serial?

Cătălin Dascălu: Ideea unui serial pentru copii o am de foarte mulți ani, însă am așteptat să se alinieze planetele și să găsim personajul principal. În momentul în care am luat-o pe Iuliana sub aripa noastră, am știut că îmi pot duce la îndeplinire ideea, iar când am văzut pe Youtube un vlog postat de ea, în care se juca de-a filmul horror, am știut sigur că e ceea ce trebuie.

Cum ați ales distribuția și de unde ați știut care sunt actorii care pot interpreta perfect rolurile? Spuneai că ai ochiul format în a vedea ceea ce oamenii nu reușesc să vadă în propriul potențial. Lucrați și cu amatori, da și cu actori profesioniști…

Cătălin Dascălu: A venit totul de la sine. Știi momentele acelea când totul vine de la sine și toate piesele din puzzle se așează perfect? Așa ni s-a întâmplat nouă. Pur și simplu, ne gândeam că avem nevoie de o persoană care să aibă anumite caracteristici și în zilele următoare, ne întâlneam cu ea din întâmplare. De știut, nu am știut nimic. Doar am simțit. În cazul nostru, nu e o regulă sau o rețetă. Pur și simplu, ceva de acolo de sus ne ghidează și ne ajută să facem alegerile corecte.

„Am ales să căutăm naturalul și organicul în oameni și personaje. În momentul în care îi dau viață unui personaj în scenariu, știu deja cum aș vrea să arate, îl văd cu ochii minții. Probabil ai întâlnit oameni cărora nu li se potrivește numele Alin sau nu li s-ar potrivi niciodată meseria de mecanic, să zicem. Așa e și cu personajele pe care le creez. În momentul în care văd un potențial actor, știu din prima că nu ar putea fi niciodată polițist, dar ar putea fi medic în serial. Simt exact cărui personaj îi aparține. E mult mai interesant și mai provocator să lucrezi cu oameni normali, care nu fac actorie. Ne place să descoperim diamante și să le șlefuim.”

Ce anume reprezintă numele „Lara”?

Cătălin Dascălu: Lara e un nume frumos, ușor de reținut și are o anumită puritate. Însă atunci când l-am ales, nu m-am gândit la asta, pur și simplu l-am simțit, așa cum am simțit și numele celorlalte personaje din serial, nume care se potrivesc „mănușă” cu caracterul și imaginea fiecărui personaj.

„Serialul a pus-o pe artista Iuliana Beregoi într-o postură diferită de cea de cântăreață sau vlogger. Într-un fel, am arătat că poate fi și actriță și că îi iese foarte bine. Copiii empatizează cu Lara, se simt aproape de ea. Mai mult, se întâmplă uneori ca anumite persoane de vârstă mai mare să o recunoască din serial. Cumva, Lara este o modalitate de a o promova pe Iuliana Beregoi și către un target de vârstă diferit, public care nu neapărat ascultă muzica ei, dar urmărește serialul.”, completează managerul Alina Todașcă.

De mai multe ori, numărul unu în top trending pe Youtube. Pe înțelesul tuturor, ce înseamnă acest fapt și ce v-ați spus atunci?

Cătălin Dascălu: Într-adevăr, am avut mai multe episoade care au ajuns numărul unu în Youtube trending. Asta înseamnă că serialul nostru era cel mai vizionat content de pe Youtube, în țara noastră. Cu alte cuvinte, toată România se uita la LARA. Ținând cont de faptul că vorbim de un content de 30- 40 de minute, acest succes e uriaș! Pentru o melodie e mult mai ușor să ajungă în trending fiindcă are doar trei minute și consumatorilor le este ușor să dea replay. Nu credeam că e posibil până la episodul patru din primul sezon, când ne-am trezit la propriu într-o dimineață și eram numărul unu în trending. Am fost foarte fericiți, a fost o confirmare a succesului și o răsplată a efortului depus. Ca să înțelegeți: trendingul de pe Youtube nu poate fi falsificat, cumpărat sau păcălit. E un algoritm ținut secret de Youtube, prin care se alcătuiește un top pe toată România.

Nu v-ați oprit la serial, ați continuat cu filmul LARA. Spuneați că de două ori ați vrut să renunțați la idee, chiar în timpul filmărilor. Ce v-a determinat să mergeți mai departe?

Cătălin Dascălu: Am făcut filmul de lungmetraj LARA pentru că ne-am dorit să fim prezenți și în cinematografele din România. A fost o experiență care ne-a călit și care ne-a învățat multe. A fost atât de greu, încât chiar am vrut să renunțăm după ce începusem deja filmările. Am căzut, ne-am ridicat și am mers mai departe fiindcă „istoria” nu îi menționează pe cei care au încercat, ci pe cei care au reușit! Iar noi am reușit să producem un film de o sută de minute, care a rulat și încă mai rulează în cinematografele din România și Republica Moldova. Este primul și unicul film produs și filmat în totalitate în Iași, orașul nostru de suflet, film în care, pe lângă Iuliana Beregoi, apar și alte vedete de talie națională, cum ar fi Alina Eremia, Lora, Daniela Nane sau Dima Trofim.

Inclusiv filmările pentru serial le faceți în Iași… cât durează crearea efectivă a unui episod?

Alina Todașcă: Facem asta cu multă pasiune și uneori uităm de oboseala care ține vie adrenalina. Până să ajungem să filmăm, Cătălin scrie scenariul cam în trei zile. Apoi, eu organizez locațiile și programez actorii. Filmăm cam patru zile, dacă suntem norocoși și avem acces cum ne dorim la locații. În general, suntem norocoși pentru că avem mulți prieteni care cred în visul nostru și în proiectul LARA și ne ajută chiar cu locații (însemnând casele lor, birouri, spații, magazii, restaurante, hoteluri) și le mulțumim pentru asta. După ce filmăm, urmează partea de montaj, care durează cam trei zile și trei nopți. După montaj, mai durează trei zile să punem muzică și apoi, cam două zile pentru efectele speciale. Deci, în total, cam 12 zile.

„Sincer, am avut discuții cu șefii celor mai mari televiziuni din România, le place fenomenul, le place serialul, însă nu am căzut de acord asupra unor termeni și am hotărât să mai așteptăm. Oricum, cel mai important televizor e cel din buzunarul copiilor, adică telefonul. Iar cea mai importanta televiziune, pentru noi, e ‹‹televiziunea›› noastră, Mixton Music, la care avem peste        700 000 de abonați care ne răsplătesc cu like-uri, comment-uri și energii bune.”

Financiar, cât de greu a fost să-i convingeți pe sponsori să investească în proiect?

Cătălin Dascălu: Nu a fost ușor, însă energia și încrederea pe care o avem în proiectele și ideile noastre ne-au ajutat tot timpul să găsim soluții și să materializăm aceste idei.

Ar trebui să avem momente „zero” în viață?

Cătălin Dascălu: În viață, momentul „zero” e în fiecare dimineață, când te trezești și trebuie să faci ceva nou și mai bun decât ieri și să înveți din greșeli.

Zece ani pentru Festivalul MusicForKids. Care au fost provocările, uitându-vă în urmă?

Alina Todașcă: Wow, nici nu îmi vine să cred că au trecut zece ani! MusicForKids e proiectul meu de suflet. A fost o provocare foarte mare pentru că eram total noi în domeniu. Zece ani de MusicForKids… Îi pronunți foarte ușor și pare simplu, însă uitându-ne în urmă, ne simțim copleșiți de câte s-au întâmplat și prin câte am trecut. Zece ediții de festival internațional de muzică pentru copii înseamnă mii de ore nedormite, mii de kilometri la volan pentru organizare, mii de ore de făcut „anticameră” la oameni de la care „cerșeam” efectiv câțiva lei ca să putem să aducem la Iași copii- concurenți, profesori și delegații din toată lumea. Înseamnă zâmbete, lacrimi, dezamăgiri în relația cu autoritățile locale care, uneori, au sprijinit cu foarte puțin acest festival, iar de alte ori, cu nimic. Am adus la Iași copii- artiști din Malta, Moldova, SUA, Germania, Bolivia, Italia, Bulgaria, Turcia, Macedonia, Rusia, Anglia, Spania, Lituania, Franța, Norvegia, Serbia. Am pus Iașul pe harta festivalurilor internaționale de muzică pentru tineri, însă nu prea interesează pe nimeni asta! Un domn prefect ne-a zis că o să ne ajute financiar dacă România va câștiga, a doua zi, la nu știu ce olimpiadă, la nu mai știu ce secțiune. N-a câștigat și n-am văzut nici măcar un leu. Nici în anul următor, nici în anii care au urmat. Dar ne-am descurcat așa cum am putut  și întotdeauna, ce am făcut noi s-a văzut și s-a simțit mult mai bine decât la alții care au primit zeci de mii de euro de la autorități. Suntem un fel de „Cenușăreasă” a festivalurilor, fără relații și conexiuni, dar avem cel mai frumos festival. Cum ziceam, „Cenușăreasa”!

„Credeți în visul vostru și munciți foarte mult în sensul acesta. Nu ajunge doar să crezi, trebuie să îți canalizezi toată energia înspre acel vis, să pui suflet și să muncești zi și noapte. Și e foarte important să nu te oprești. Nici dacă îți este greu și câteodată simți că pedalezi în gol. De fapt, nu faci nimic în gol, undeva, acolo sus, Cineva așează lucrurile pe care le faci și, cu timpul, îți arată exact în ce direcție trebuie să mergi!”, e mesajul cu care Cătălin și Alina încheie întâlnirea cu mine, un mesaj pe care ar fi bine ca fiecare dintre noi să și-l noteze undeva, la vedere, și să aplice câte puțin în fiecare zi. Nimic nu-i ușor și nimic nu se construiește fără timp și răbdare, însă cât timp va exista în sufletul nostru ambiția, determinarea și încrederea, „nu se poate” va fi doar un mit pentru cei care nu fac altceva decât să-și găsească scuze, niciodată chiar proprii acuze.