Caricaturistul JUP (Lucian Amarii): „Vreau ca lumea să-și amintească de mine ca JUP, tipul ăla care făcea caricaturi și benzi desenate cu pisici!”

Caricaturistul JUP (Lucian Amarii): „Vreau ca lumea să-și amintească de mine ca JUP, tipul ăla care făcea caricaturi și benzi desenate cu pisici!”

 

                    Când întâlnești un om care a locuit în SUA, n-ai cum să nu te întrebi ce anume l-a făcut să revină acasă, însă JUP n-are nico reținere și urmă de regret când spune că, deși i-a plăcut foarte mult SUA, unde a cunoscut oameni extraordinari și locuri fermecătoare, „locul meu e aici. Am plecat din start cu gândul că vreau să mă întorc”. Acolo, la firma la care a lucrat ca senior graphic designer, cele mai multe lecții învățate au fost cele legate de relaționarea cu colegii. Totuși, mai are doruri de acea perioadă „mi-e dor de Outer Banks – o serie de insule din Atlantic, de Blue Ridge Mountains toamna, de târgurile lor cu mâncăruri tradiționale americane, de showurile auto de mașini clasice, de superbele suburbii din Raleigh, North Carolina, cu case foarte frumoase înecate în vegetație, de autostrăzile lor late, de spiritul sudist al oamenilor din părțile alea”, spune Lucian Amarii sau JUP, cum îl cunoaștem din caricaturile zilnice din Ziarul de Iași sau de pe www.jup.ro, „casa” unde puteți bate oricând pentru a zăbovi în căutarea unui cadou inedit și personalizat, cum e caricatura.

                  A făcut dintr-o pasiune pentru umor un job, chiar dacă pe cartea sa de vizită scrie „art director”. Spune că nu a crescut în atelier vreunui maestru, ci a fost doar autodidact, iar asta pentru că e convins că talentul se poate șlefui în caricatură.

„Am descoperit în copilărie revistele umoristice Urzica ori Chipăruș și am fost fascinat de caricaturi, de faptul că poți comunica cititorului o anume situație mult mai rapid și mai amănunțit decât ar face-o un text. Și atunci mi-am zis că aș vrea să fac și eu așa ceva.” (JUP)

 

                  Îl definește curiozitatea, deloc surprinzător pentru un creativ și e convins că dacă n-ar fi nevoit să muncească, tot caricaturi ar face în continuare și ar testa mașini. De fapt, mașinile sunt domeniul care a făcut să ne și întâlnim (se-ntâmpla în urmă cu aproape doi ani, la un press trip de la Craiova, organizat de către Ford România), o altă pasiune care i-a adus și un supliment la ziar, el fiind cel mai la curent om din redacție cu noutățile din domeniu.

„Unul dintre primele lucruri pe care mi le amintesc din primii ani de viață este că stăteam pe o bancă, la poarta bunicii și mă uitam fascinat la mașinile care treceau pe stradă. Iar primele lucruri pe care le-am desenat au fost chiar acele mașini. Ulterior, am avut norocul de a putea chiar avea o carieră în domeniul ăsta.” (JUP)

 

                 De-a lungul timpul a bifat tot felul de experiențe, nu-i pare rău de nimic din ceea ce a trăit și nu crede că alt oraș i-ar fi oferit o altă perspectivă decât cea a Iașului. Totuși, Outer Banks, North Carolina, USA, este locul în care i-ar plăcea să trăiască dacă nu ar fi fost Iașul, vacanța din 2002, petrecută acolo, fiind amintirea la care ar opri timpul, dacă ar fi posibil.

Alexandra Gugiuman, revista InSociety: Dacă n-ar fi fost povestea cu caricatura, ți-ai imaginat vreodată care ar fi fost drumul tău?

Lucian Amarii (JUP): Probabil aș fi fost inginer la Centrala de la Cernavodă (am absolvit Facultatea de Automatizări și Calculatoare, secția Informatică Industrială, iar atunci când am terminat, singurele locuri de muncă pentru specializarea asta erau la Cernavodă). Dar mă apucasem de presă încă din vremea studenției, iar după absolvire am continuat pe calea asta.

Care ar fi traducerea sau, mai degrabă, semnificația pseudonimului JUP pe care-l folosești de atâta timp?

Lucian Amarii (JUP): Jup e o poreclă pe care am primit-o în liceu de la colegul meu de bancă. Nu îmi mai amintesc care era originea poreclei, parcă era numele unui uragutan din romanul Insula Misterioasă a lui Jules Verne, dar n-aș putea spune ce conexiuni a făcut autorul poreclei. Am adoptat-o însă, fiindcă era mai blândă decât orice alternativă (de genul „Chiorul” ori „Aragaz cu patru ochi”), dar și fiindcă eram în căutarea unui pseudonim cu care să-mi semnez desenele (făceam încă de atunci caricaturi), iar JUP era o semnătură scurtă și care îți rămânea în minte.

Și dincolo de acest pseudonim, cine e Lucian Amarii?

Lucian Amarii (JUP): Lucian Amarii este o persoană pasionată de arte vizuale, tehnologie, design auto, literatură și care face din când în când și caricaturi.

Ai avut vreodată vreo solicitare aparte sau inedită pentru o caricatură?

Lucian Amarii (JUP): Un europarlamentar român mi-a solicitat să fac o caricatură drept reacție la desenul scandalos cu Simona Halep din Charlie Hebdo. Ulterior, el a făcut o interpelare în Parlamentul European și a prezentat și caricatura mea.

De unde-ți alimentezi inspirația?

Lucian Amarii (JUP): Inspirația vine uneori din fluxul de știri – aproape întotdeauna există câte o știre care poate fi tratată în registru comic, iar alteori vine de nicăieri, nici eu nu știu de unde. Adeseori mă trezesc dimineața cu câte o idee de caricatură – probabil fiind rezultatul unor conexiuni al unor frânturi de amintiri ori al unor exerciții de logică de genul ”asta s-a întâmplat, cum s-ar continua situația, ori ce s-ar fi petrecut dacă era altfel”. De fapt, cel mai des nu am o idee punctuală, ci mai degrabă „văd” o situație.

Până la forma finală de care să fii mulțumit, cât de des ștergi și revii?

Lucian Amarii (JUP): Sunt unele care ies din prima, altele sunt mai dificile de transpus. Iar la unele se poate întâmpla să și renunț, dacă nu reușesc să ajung la un rezultat satisfăcător. Dar, cel mai des, procesul e destul de rapid – de când mă așez în fața hârtiei albe și până când caricatura e gata poate să dureze și doar 15 minute. Oricum, ca regulă capitală, nu mă așez în fața colii de hârtie până când totul nu e foarte clar în minte, nu sunt genul care să facă schițe pentru lungi perioade de timp, în speranța că la final o să iasă ceva…

Dacă ar fi să faci o recomandare cuiva care-și dorește „mașina vieții lui”, ce i-ai recomanda? De fapt, la ce ar trebui să fim atenți, mai exact, atunci când vrem să achiziționăm un autoturism?

Lucian Amarii (JUP): Omul ar trebui să își cumpere mașina care îi satisface cel mai bine nevoile de deplasare. Dar aproape nimeni nu alege un autovehicul pe baza acestui criteriu. Mașina a devenit mai mult decât un mijloc de deplasare rapidă, grație marketingului, acum este un obiect al dorinței, un accesoriu de fashion ori o jucărie foarte scumpă. Prima mașină fabricată în serie, Ford Model T, era produsă doar într-o singură culoare – negru. Cel care însă a transformat mașina în ceea ce este acum a fost Harley Earl, fost designer-șef la General Motors. El a fost primul care a venit cu ideea că e importantă și culoarea, el a venit cu tot felul de accesorii la mașină care nu aveau vreo funcționalitate (bare cromate, aripi fanteziste, etc), dar care transformau mașina într-un obiect frumos. Nu am sfaturi în privința ”mașinii vieții”, fiecare știe ce-i place și fiecare știe câți bani poate aloca pentru asta.

Dar „mașina timpului”, în opinia ta, cum arată?

Lucian Amarii (JUP): „Mașina timpului” este DMC DeLorean, din seria „„Back to the Future”.

Ca jurnalist, ai un material de care ești mai atașat?

Lucian Amarii (JUP): Sigur, acesta: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/google-stie-ce-cauti-si-poate-folosi-impotriva-ta-procesul-anthony-lewandowski–228884.html

***Pe circuitul de la Adancata, la volanul unui Ford Focus de 350 CP. In dreapta mea e Bogdan Marisca, multiplu campion de raliuri***