„Îmi este frică că totul va trece foarte repede și nu voi apuca sa mă bucur 100% de fiecare experiență trăită pe scenă. Clipa de frumusețe trece foarte repede.”
Rafinată și elegantă, cu un surâs care denotă o persoană extrem de jovială, balerina Monica Ailiesei, solistă a Operei Naționale Române din Iași, s-a visat dintotdeauna pe scenă. „Nu m-aș fi văzut făcând altceva”, îmi spune din primele minute ale întâlnirii noastre. E firesc… ea iubește scena, iar scena o iubește pe ea, de la 12 ani chiar, vârsta la care și-a pus pentru prima dată poantele în picioare. Își amintește că era entuziasmată și curioasă să descopere tainele baletului, cu atât mai mult cu cât a avut șansa ca în primii ani de balet să-i fie profesoară doamna Laura Apetroaie, „un om extraordinar, de o blândețe fantastică și o foarte bună balerină”. I-a plăcut și s-a îndrăgostit iremediabil de balet. De atunci, în permanență a investit în perfecționarea sa artistică, unul dintre cele ma mari sacrificii făcute pentru performanță fiind timpul pe care l-ar fi putut petrece alături de cei dragi. Ca adolescent, a ales Colegiul de Artă „Octav Băncilă” (secția Coregrafie), iar apoi a continuat studiile în București, la Universitatea de Științe și Arte „Gh. Cristea”, secția Artele spectacolului de teatru- Coregrafie. Din 2009 primește aplauze la scenă deschisă pe scena Operei ieșene, aplauze care continuă să o emoționeze la fel ca la prima reprezentație, atunci când, mărturisește Monica, „am simțit o mare emoție și mi-a venit sa plâng. Și acum simt același lucru fiindcă până la urmă pentru asta muncim atât de mult… pentru o clipă de frumusețe”.
De 14 ani trăiește o frumoasă poveste de dragoste alături de soțul ei, Cătălin Ailiesei, și el solist al Operei Naționale din Iași. S-au cunoscut în sala de balet, atunci când Cătălin s-a întors în Iași din SUA, într-o vacanță. Deși plănuia să rămână definitiv în SUA, destinul avea altceva pregătit pentru Cătălin… astfel, a revenit în Operă, unde mai fusese solist până în anul 1997. „Cătălin a fost unul dintre oamenii care m-a învățat foarte mult în meserie. Acum nu mai dansam de ceva ani împreună cu atât mai mult cu cât stagiunea viitoare va fi ultima pentru el!”, spune Monica Ailiesei. Niciodată n-au resimțit urmă de gelozie, chiar dacă pe scenă, mereu au avut o chimie fantastică cu partenerii cu care au format o echipă extraordinară. Împreună au doi copii (știu, n-ai spune, când o vezi, însă Monica pune pe seama ambiției, sacrificiului și somnului puțin „secretul” siluetei impecabile- zic eu-, „la care mai are de lucrat”, mă corectează ea) pe care Monca i-ar încuraja și susține să urmeze aceeași carieră ca ei, dacă ar vedea că au date fizice pentru a practica această meserie și ei și-ar dori cu adevărat acest lucru.
De personajul Mercedes din „Don Quijote” se simte cel mai atașată, cu toate că a îndrăgit fiecare rol pe care l-a interpretat cu aceeași pasiune. „În balet, cred că undeva la 90% e muncă și 10 % talent”, afirmă Monica Ailiesei, care nu ascunde faptul că revenirea pe scenă după fiecare sarcină a fost, poate, cel mai dificil moment ca artist- „am simțit că trebuie să muncesc mai mult. Până când nu treci prin asta, nu realizezi cât de mult trebuie să muncești ca sa te recuperezi atât fizic cât și psihic”.
Alexandra Gugiuman, InSociety: Dacă ar fi să rezumi într-un cuvânt tot ceea ce reprezinți, care ar fi acela?
Monica Ailiesei: Pace. În momentul de față, asta simt în ceea ce mă privește, simt că am învățat să fac pace cu mine, să mă accept cu plusuri și minusuri și să mă bucur mai mult de lucrurile cu adevărat valoroase în viață.
Suntem încă în plină pandemie… te-a afectat această perioadă?
Monica Ailiesei: Normal. Și nu doar pe mine. Fiecare artist în parte a fost afectat de pandemie, cu atât mai mult cu cât au fost intervale mari de timp în care teatrele și operele au fost închise.
Ce ar trebui să știm noi, spectatorii, despre balet?
Monica Ailiesei: Există impresia că e mai mult pentru fete… Spectatorii ar trebui să știe că un spectacol de balet este ca un mecanism unde fiecare interpret muncește enorm de mult și unde nu am funcționa la fel de bine unii fără alții. Baletul este o pictură vie, scena este pânza, iar balerinii sunt culorile. Baletul este pentru toți iubitorii de artă și de frumos.
Dacă tot ai menționat de muncă și eforturi, cum arată o zi din viața ta?
Monica Ailiesei: În primul rând, în fiecare zi avem studii (antrenament de balet) care durează cam o oră, o oră și jumătate, după care avem repetiții. Înainte de pandemie aveam câte două repetiții pe zi, una dimineața și una după-amiaza. Și, desigur, sunt zile când avem și spectacol.
Cât e mit și cât realitate în impresia pe care o avem în legătură cu viața plină de restricții pe care o au balerinii?
Monica Ailiesei: Într-adevăr, avem un stil de viață care pentru unii poate părea restrictiv, dar fără restricții și fără sacrificii nu putem funcționa la capacitate maximă.
Tu, cărui „fruct interzis” nu i-ai putut rezista?
Monica Ailiesei: Când eram mică, în general, pofteam la dulciuri. Acum, spre exemplu, mănânc și dulciuri, însă am învățat că diferența o face cantitatea consumată. Consum ciocolată înainte de fiecare spectacol, e un obicei la care nu pot renunța.
Ce altceva faci înainte de un spectacol?
Monica Ailiesei: Prefer să stau în liniște, să nu vorbesc. Să fiu eu cu mine, chiar dacă la cabină se încearcă să se destindă atmosfera. Liniștea mă calmează.
„Mi-e dor de oameni buni. Mă liniștesc foarte mult călătoriile cu familia mea. Abia aștept să pot călători din nou!”
Ce te învață baletul, față de sport?
Monica Ailiesei: Einstein spunea că dansatorii sunt atleții lui Dumnezeu. Baletul este o artă foarte complexă, trebuie să știi să dansezi, dar trebuie să știi și să interpretezi. Fără interpretare, spectacolele de balet ar fi doar niște exerciții.
Am observat că în ultimii ani, tot mai mulți părinți aleg baletul pentru copiii lor. Ce ar trebui să știe și care sunt calitățile pe care un copil trebuie să le aibă pentru a ajunge la performanță în balet?
Monica Ailiesei: În primul rând, trebuie să posede niște date fizice specifice pentru balet. Un profesor de balet poate face o asemenea evaluare și poate aprecia dacă un copil are talent pentru balet. Recomand tuturor părinților să își ducă copiii la cursuri de balet. Baletul este o artă care ajută corpul să se dezvolte armonios, dar îți pune și mintea în mișcare.
Care e vârsta până la care un balerin poate face cu adevărat performanță?
Monica Ailiesei: Având în vedere că este o meserie în care lucrăm cu propriul corp, cred că depinde de la persoană la persoană. Din punctul meu de vedere, undeva până la 40 ani.
Te-ai gândit vreodată, când erai pe scenă, să nu dezamăgești?
Monica Ailiesei: Da, la fiecare spectacol am persoane pe care nu vreau să le dezamăgesc fiindcă și-au pus toată baza în mine.
Dar când ai știut că în public e copilul tău, ai avut emoții mai mari?
Monica Ailiesei: Am avut emoții în momentul în care copilul meu a intrat într-un spectacol, alături de alți copii și eu aveam de dansat. Nu știam cum va reacționa, dar a fost foarte bine. Cred că ar trebui să le acordăm mai multă încredere copiilor noștri.
„Am foarte multe modele în ceea ce privește balerinii fiindcă în ziua de astăzi sunt mulți balerini extraordinari. Mă bucur că am avut ocazia, în urmă cu mai mulți ani, să dansez într-o gală la Teatrul de balet Sibiu, alături de balerini ai baletului din Berlin. Cred că tocmai acea gală rămâne aminitirea cea mai dragă, pe care aș vrea să o repet oricând!”
Te-ai gândit vreodată să schimbi Iașul pe un alt oraș sau poate ți-ai dorit să ajungi să joci pe o anumită scenă?
Monica Ailiesei: Am avut o perioadă în care am colaborat cu Teatrul de balet Sibiu, m-am simțit extraordinar de fiecare dată când am fost acolo, dar în ultimii ani, venind copiii, nu m-am mai gândit la asta. Cât despre scenă, nu știu, nu m-am gândit niciodată la acest aspect… consider că fiecare scenă are farmecul ei.
Cui îi mulțumești pentru ceea ce ai reușit până acum și ce urmează?
Monica Ailiesei: Cu siguranță, familiei mele și tuturor celor care și-au adus aportul în dezvoltarea mea. Cât despre viitor, în momentul de față, chiar nu știu. Sunt omul surprizelor!
Monica Ailiesei a început colaborarea cu Opera Națională din Iași de când era un copil, în clasa a IX-a. Opera i-a părut riguroasă, însă a avut voință și a continuat… o rigoare fără de care n-ar mai putea fi mereu „în priză”, afirma Monica într-un interviu acordat ziarului Evenimentul, în urmă cu mai mulți ani (sursa: https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/a-mi-as-dori-sa-ma-tina-lumea-minte-asa-cum-dansam-foarte-binea/a-mi-as-dori-sa-ma-tina-lumea-minte-asa-cum-dansam-foarte-binea–217201965.html), din care am preluat și mențiunile unor roluri interpretate de-a lungul timpului: „Nunta însângerată” (coregrafia: Ioan Tugearu), „Anotimpurile” (Roxana Colceag), „Chopiniana” (Mikhail Fokine), „Romeo şi Julieta” (Pavel Rotaru), „Don Quijote”, „Cenuşăreasa”, „La fille mal gardée” (Mihai Babuska), „Coppelia”, „Spărgătorul de nuci” (Gheorghe Stanciu), „Bal”, „Kabaret – nostalgie în două părţi” (Yvette Bozsik), „Giselle”, coregrafia clasică rusă, „D`ale carnavalului” (regia şi coregrafia Ioan Tugearu). Are, de asemenea, numeroase roluri de balet în spectacole de operă şi operetă, printre care şi „Indiile galante”, în regia lui Andrei Şerban.
sursa foto: arhivă personală Monica Ailiesei
