„Dacă iei bulină azi la grădiniță, te duc diseară la mall!
La ce mai înveți că tot nu ai să fii bună la matematică?!
Habar nu ai nimic!
Ești sub orice critică. Una îți spun eu, alta faci tu!
Numai la desene ți-e gândul, nu ai pune și tu mâna pe o carte!”
Aud tot mai des aceste replici periculoase în jurul meu plus multe altele utilizate de mulți părinți sau alți membri ai familiei, transmise copiilor încă din primul an de școală sau chiar mult mai devreme. Din păcate…
Cred cu desăvârșire că nimic nu îl bucură mai mult pe copil decât momentul când primește laude de la părinții lui, respectiv educatorii și profesorii care sunt acolo pentru a-i învăța să zboare. Pregătirea pentru viitor este una dintre atribuțiile pe care le are un părinte față de copilul său, dorindu-și să facă față cu brio zilelor cotidiene și societății dure. Obținerea unor reacții dorite în perspectivă se dobândesc atunci când există încredere în forțele proprii, când se renunță la afirmații ce ar dăuna copilului pe plan emoțional. E necesar ca laudele să fie sincere, iar adultul să vadă mai întâi ceea ce e bun și abia apoi se pune problema unei greșeli și soluția îndreptării acesteia.
Subliniez acest fapt pentru că îmi aduc bine aminte despre un video vizionat cu ceva timp în urmă pe internet, unde un profesor intră în clasă, merge direct la tablă și scrie 4 operații matematice corecte și pe cea de-a 5-a o greșește intenționat. Elevii au sărit să îl corecteze. Asta era și dorința lui. Voia să le arate că niciunul nu a apreciat operațiile scrise corect, ci s-a făcut imediat observație la greșeala scrisă cu dare de seamă de către acesta. Mă gândeam cum ajungem să sesizăm foarte rapid greșeala și să o scoatem în evidență pe aceasta și nu subliniem nimic din ce este bun. Mi-a fugit instant mintea la acel pix cu mină roșie de pe lucrările mele de evaluare, reieșind în față greșelile. În acel moment am înțeles totul și am schimbat abordarea mea față de copiii mei, chiar și în relația cu adulții. Și din acel moment am folosit expresii care încurajează efortul depus și nu rezultatul final. Copilul se va dezvolta continuu, prin perseverență.
O altă obligație pe care o are părintele este să îi dea puterea copilului de a ști cum să abordeze situațiile dificile. Siguranța de sine și încrederea în munca personală se învață de mici. Se dezvoltă totodată și independența copilului, asumarea de responsabilități și analizarea obiectivă a muncii și efortului depus.
Educator fiind, vin mai jos cu câteva sugestii:
- Apropie-te de copil. Hrănește-l cu gesturi tandre sau adoptă un limbaj pozitiv al corpului.
- Laudă-ți copilul, dar lauda ta să fie sinceră. Spune-i în câteva cuvinte ce ți-a plăcut pe un ton care să semene cu încântarea și zâmbește-i.
- Personalizează complimentul adus copilului și pune-l în evidență pe el: „Ai fost băiat mare, ai făcut curat foarte bine!”.
- Laudă-l sincer, dar nu în exces! Fă-o frecvent, dar nu exagera pentru că se pierd beneficiile ei.
- Laudă-i acțiunea, nu caracterul, astfel el va percepe ce comportament trebuie schimbat și care nu. „Acțiunea desfășurată acum este una greșită!”.
- Laudă-ți copilul și nu amesteca aceasta cu critica: „Te-ai îmbrăcat singur, dar nu ai potrivit hainele deloc bine!”.
- Inspiră-l. Fii un model pentru el. Oferă-i garanția unor obiective propuse de tine și atingerea scopurilor.
- Întreabă-l și-ți va răspunde. Ajută-te și pe tine să îl descoperi mai mult. Comunică.
- Încurajează-ți copilul să facă ce îi place, tu doar creează-i interes.
- Încurajează copilul motivându-i necesitatea respectării regulilor și limitele într-o familie: „E ora de somn. Corpul și mintea ta au nevoie de odihnă!”.
Remarc efecte pozitive în comportamentul copiilor, folosind laudele și nu criticele. Astfel, ușor se renunță la stările de anxietate, de gelozie, chiar și cele agresive. Se observă satisfacțiile, rezultatele obținute în urma schimbării comportamentelor datorită eficienței laudelor și nu în ultimul rând, chipul luminat și senin al copilului atunci când el este apreciat. Felul în care le vorbim îi definește pe ei. Ceea ce este greșit este să decizi că ești „Dumnezeul copilului tău, pentru că l-ai făcut și știi automat tot ce-i mai bine pentru el”, spune chiar ea, în blogul său „Prințesa Urbană”, Ioana Chicet- Macoveiciuc.
O altă mamă subliniază: „Copiii sunt cei mai de preț pe lumea aceasta. Sunt unul dintre acei părinți care a învățat din greșelile generațiilor trecute și care crede cu tărie că alegerile copiilor nu ne aparțin, ei având propria cale, propria viață și propriile alegeri. Tot ce încerc să fac zilnic este să-mi susțin copilul, să-l ajut să exprime tot ce simte și gândește, să nu-l forțez în nicio alegere și să nu-l îngrădesc, să-l iubesc necondiționat și totodată să fiu un exemplu cât mai bun pentru el.”
Copiii sunt oglinda părinților și a tuturor adulților care îi îngrijesc atât acasă, cât și în mediul instituționalizat. Iubirea necondiționată, mulțumirile și aprecierile părinților, încurajarea și îndrumarea copilului îi creează acestuia un echilibru interior și îi permite să se valorizeze singur, devenind un copil fericit, adult împlinit, independent și sigur pe el.
